9,158 matches
-
ulei Începură să se agite, cuprinse de un subit acces de tuse, umbra țopăi În ritmul ei pe pereții zgrunțuroși ai marii peșteri și puțin mai tîrziu aceiași pereți tresăltară, scrîșnind și amenințînd să se facă țăndări și să se prăbușească deodată, În timp ce un muget surd se năștea din măruntaiele iadului și suia, ca un monstru gemător, În căutarea aerului proaspăt al nopții. Iguana Oberlus lăsă să cadă cartea pe care o citea, se Încleștă cu putere de fotoliul lui grosolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un monstru gemător, În căutarea aerului proaspăt al nopții. Iguana Oberlus lăsă să cadă cartea pe care o citea, se Încleștă cu putere de fotoliul lui grosolan și luptă cu disperare să-și păstreze echilibrul, dar sfîrși prin a se prăbuși, scuturat de o gigantică mînă nevăzută, care părea să se amuze cu cruzime să-l azvîrle de colo-colo prin marea peșteră. Urmă apoi liniștea; o liniște În care s-ar fi spus că Pămîntul rămînea anormal de neclintit, iar odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care ființele vii nu ar fi Îndrăznit nici măcar să respire. Mai tîrziu, un zgomot ca torsul unei pisici În măruntaiele pămîntului cîștigă În intensitate pe măsură ce urca din nou, și din nou pereții peșterii Încercară să se unească, cîteva stalactite se prăbușiră cu un zgomot asurzitor, uleiul din lămpi se Împrăștie pe jos, iar focul dintr-una din ele cuprinse cu lăcomie salteaua care-i aparținuse căpitanului de pe Madeleine. Oberlus Încercă să fugă de flăcări Îndreptîndu-se spre ieșire, dar era ca și cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din urmă Într-o văgăună adîncă, cu numai cîteva secunde Înainte ca oceanul În toată măreția lui să se lovească de faleza dimpotriva vîntului, ridicînd spre cer un perete de apă de peste două sute de metri Înălțime. Apoi, apa aceasta se prăbuși pe insulă, tîrÎnd și dărîmÎnd sute de păsări care-și luaseră zborul, terorizate de neașteptatele zgîlțîituri ale pămîntului și strivind sub greutatea ei milioane de ouă și sute de puișori, smulși de vii din cuiburile lor. Efectul cutremurului marin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de la cabina căpitanului la frînghii și velatură, iar uleiul de balenă care Îmbibase pereții despărțitori și o parte din punte transformă În numai cîteva minute vaporul Într-un fel de castel uriaș de artificii. Lemnele explodau, vergeaua de la artimon se prăbuși cu zgomot, iar pe scări și scotă se cățărau flăcările care luminau În beznă. Focile se aruncară În apă, speriate, amintindu-și fără Îndoială de erupția vulcanică, milioane de pești veniră la suprafața apei, atrași de lumina puternică, iar bătrînul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la rîndu-i fusese asasinat mai Înainte de Însuși Pizarro. S-ar fi spus că acel lung lanț de sînge, morți și violență marcase În chip tragic orașul Quito și familia Ibarra, căci fratele mai mare al lui Niña Carmen, Alejandro, se prăbușise, cu pieptul străpuns de un pumnal, Într-un duel stupid, iar unchiul Juan căzuse În mîinile unor tîlhari. Și mai era și faptul că se spunea răspicat că, dinspre partea bunicii materne, Carmen de Ibarra - Niña Carmen pentru cunoscuți - avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
adeseori tiranici, mitocani, bețivi și brutali. Mama ei, o andaluză inteligentă și delicată, trebuise să suporte, resemnată, trufia și despotismul lui don Álvaro, un soț inflexibil, căruia Îi fusese de-ajuns, cu toate acestea, „dezonoarea” fiicei sale pentru a se prăbuși În deznădejde, după cum era el În realitate: ca o statuie greoaie, de nisip și lut. Încă Înainte de a se căsători, o uimise faptul de a le vedea pe prietenele ei tremurînd uneori cînd vorbeau despre soții lor, iar uneia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu toate că Își dădea seama că nu avea să-i fie prea ușor, fiindcă toți sfîrșeau prin a se Îndrăgosti de ea. Inocentul Rodrigo, nevolnicul Roberto, experimentatul Germán de Arriaga, ba chiar și echivocul conte de Rioseco sfîrșiseră prin a se prăbuși, pierzîndu-se cu firea, ca și cum ar fi fost vorba numai despre niște penisuri sfidătoare ce intrau În ea, recte și agresive, pentru a se retrage În scurt timp, căzute și moi, fără viață și fără forță, preschimbate În simple bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
calm, ridică harponul, ținti cu grijă, Întinse brațul și azvîrli arma fără a o Însoți de strigătul lui caracteristic. Santinela căzu pe spate cu un strigăt, iar cei care dormeau se ridicară imediat. Răsunară două Împușcături, și un bărbat se prăbuși cu capul străpuns de un glonț, În timp ce altul Își ducea mîinile la burtă, ghemuindu-se și gemînd de durere. Abia dacă se auziră pașii repezi ai unor picioare goale care se pierdeau În noapte, iar apoi, nimic. În ziua următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zona aceea sînt mereu curenți potrivnici... Și nu e niciodată vînt.... - Știu. E o zonă foarte liniștită. Dar la ce mi-ar sluji vîntul, dacă tot nu am pînză? - Și atunci cum vrei să ajungi? - VÎslind. Pierită, Niña Carmen se prăbuși pe o piatră, așezîndu-se de parcă i-ar fi fost cu neputință să mai stea În picioare după ce ascultase ceea ce Îi spusese Iguana. Uimirea ei sporea, deși credea că-și epuizase cu multă vreme În urmă capacitatea de a se mira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
treia oară, și tot pentru a treia oară Iguana Oberlus Îl refuză. - Trebuie drămuită, spuse. Începe să se Împuțineze. O oră mai tîrziu, portughezul Pinto Souza, un om mărunțel, din partea căruia părea un miracol că rezistase atît de mult, se prăbuși pe vîslă și eforturile Niñei Carmen de a-l face să se Întoarcă la realitate fură zadarnice. - Dă-i apă, Îl imploră ea de mai multe ori. Dă-i apă, altfel moare. Oberlus se aplecă deasupra omului inconștient, cercetă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
capul de pe umeri, aruncîndu-l În spate. Stropită cu sînge și creieri, asurzită de detunătura care-i răsunase chiar În ureche, isterizată la vederea chipului distrus de glonț și strîngîndu-se cu putere de mîna Însîngerată și sfîșiată, Carmen de Ibarra se prăbuși, Învinsă, pe fundul bărcii și Începu să plîngă cu sughițuri, căci nu mai putea Îndura. CÎt despre Iguana Oberlus, aruncă În apă leșul norvegianului, Își Încărcă iarăși arma, o puse la adăpost cu mare grijă și, Înșfăcînd vîslele care aparținuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
umărul. Trase apoi cu putere, o putere care părea să-i țîșnească din măruntaie, și profită În cele din urmă de impulsul unui nou val pentru a trage pe uscat, În siguranță, baleniera greoaie și făcută zob. Abia atunci se prăbuși pe nisip, doborît de oboseală, vlăguit, dar fericit pentru victorie. Închise pentru o clipă ochii, trase aer În piept, așteptînd să i se liniștească bătăile inimii, iar cînd ridică din nou privirea o descoperi, În picioare În fața lui, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Niña Carmen, și nici măcar Carmen de Ibarra - se Întoarse la ambarcațiune, puse mîna pe sacul cu bijuterii și pe un butoiaș cu apă și se Îndepărtă, mergînd tot Înainte pe plajă, mereu spre miază-noapte, fără să Întoarcă nici măcar o dată capul. Prăbușit pe nisip, Înfigîndu-și În el degetele ca să nu strige, Iguana Oberlus se uită lung după ea, În timp ce se lăsa noaptea și ultimele păsări marine se Întorceau lin la cuiburile lor. Iguana Oberlus nu muri pe plaja aceea. Capturat și rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în reluare pe clipă ce trece. Doar ca să-mi joc puțin rolul, iau mâna lui Brandy în mâna mea. E-un gest frumos, dar apoi mă înfricoșează riscul bolilor patogene transmise prin sânge, și-apoi bum, tavanul din sufragerie se prăbușește și scântei și tăciuni țâșnesc către noi dinspre ușă. — Chiar dacă nu mă poți iubi, povestește-mi măcar viața mea, zice Brandy. O fată nu poate să moară fără să-i treacă prin fața ochilor toată viața. Aproape nimeni nu reușește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
aude nimic, cu excepția sunetului a tot ceea ce am făcut, detectoarele de fum și flăcările, clinchetul candelabrului în vreme ce-l mișcă briza, asta-i tot ce se aude la capătul ei de fir. Evie zice: — Manus? Undeva, în sufragerie poate, tavanul se prăbușește, și scântei și tăciuni țâșnesc pe ușa sufrageriei și se împrăștie pe podeaua holului. Evie zice: — Manus, nu face glume. Dacă tu ești, am zis că nu vreau să te mai văd. Și chiar atunci: Buf. O jumătate de tonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
podeaua. Dar, oricît de ușoară ar fi fost, nu reușea să împiedice scara interioară să scîrțîie. Era atît de veche și de uscată, încît era toată numai crăpături în lungul fibrei și se petrecea o adevărată minune că nu se prăbușise încă. S-a ridicat brusc, lăsînd ceașca pe jumătate plină, îi părea rău, ceaiul era minunat și pentru cît umblase prin zăpadă cădea numai bine, dar nu voia să dea ochii cu domnișoara dintr-un motiv foarte exact: plecînd așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cele din urmă, probabil, trăsuri, sindicate, bănci, acțiuni, electricitate, asigurări, charleston, jazz, piscine. Desigur, primul semn a fost aviația. Lumea privită de sus. Aproape toți cei care au fost printre primii oameni care au privit pămîntul de sus s-au prăbușit, au intrat cu o forță înspăimîntătoare în țărâna care i-a primit cu totul și cu totul nepăsătoare. Poate cu o nepăsare mai mare decît aceea cu care primise pe toți ceilalți morți care nu se făcuseră vinovați de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
soldatului, a răsucit lama și apoi a sfîșiat cartilagiile, tendoanele, mușchii și pielea, simțind sîngele cum țîșnea cu o presiune uriașă printre degetele sale. L-a împins pe soldat lăsîndu-l să cadă în iarbă și în partea cealaltă s-a prăbușit el, cu măruntaiele răscolite, cu ochii plini de sudoare, cu gura amară de fiere. A crezut că soldatul se mai zbate, se chinuie încă, pentru că auzea cumva un fel de geamăt întretăiat, animalic, stătu cu gura în țărînă și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ochiului nostru, ar rămîne un schelet fără grație, fără nici un fel de simetrie și ordine, atît de plăcute omului doritor de liniște și siguranță, aflat la limita rezistenței, din care nu mai poți scoate nimic, altfel întreaga alcătuire s-ar prăbuși. Poți adăuga îndeajuns de multe pe acea îmbinare primitivă, încît să o ascunzi cu totul privirii, să ajungi încît nici măcar să nu poți bănui că ea există, rețeaua aceea de grinzi și piloni, de arce de boltă și căpriori metalici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
n-a pornit. A fost un rateu ori chiar nu era încărcat, nu am tras niciodată cu Beretta, am auzit țăcănitul percutorului, capul lui Bîlbîie parcă a fost lovit de ceva, a făcut o mișcare bruscă îndărăt și s-a prăbușit moale pe lada pe care stătea. Mort. Mort cum sînt toți morții. Locotenentul Georgescu mi-a smuls revolverul și cred că l-am auzit înjurînd, dar cine ar putea înțelege ceva din scîrțîitul sinistru al gîtlejului său și Radul Popianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
arunce asupra lor, dar era evident că în starea în care se găsea abia dacă se putea ține pe picioare, rezemându-se de o stâncă, astfel că, la a patra încercare, îl nimeri exact în față, făcându-l să se prăbușească pe spate, urlând de durere. Chimé se aruncă îndată asupra lui, învârtind ghioaga în aer, insă Vetéa Pitó îi strigă tăios: — Să nu-l omorî!... Să nu-l omorî!... El e singurul care ne poate lămuri de unde-a venit. Uriașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cules și le-au transformat în oale și cuțite. Era o ipoteză destul de plauzibilă, mai ales dacă se ținea cont că Omul-Memorie vorbea de un straniu eveniment - petrecut cu generații în urmă - când o uriașă bucată din soare s-a prăbușit în ocean, foarte aproape de Bora Bora, ridicând nori de stropi în momentul impactului. Poate că dacă ar fi căzut pe insulă, acum am fi avut și noi cuțite și oale, argumenta grăsanul. — Sau poate că ar fi distrus-o, punctă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
locul în care se află, la câțiva metri de intrarea în peștera, se vedeau clar fulgerele teribile care brăzdau cerul, ca niște săgeți aducătoare de distrugere și de moarte, si apoi cădeau pe coroanele palmierilor, spulberându-i în bucăți sau prăbușindu-i peste valurile uriașe, ale căror crește străluceau cu o lumină verzuie, ce le conferea un aspect aproape supranatural. Insula, și oamenii ei odată cu ea, se încovoia sub forță vântului, a valurilor, a fulgerelor și a ploii torențiale, care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să aibă grijă de ei la bătrânețe. Aici sunt toate speranțele și visurile lor. Plutind aici, despuiate și moarte. Printe mari perle lăptoase de spermă risipită. Ori asta, ori ai mei or să mă găsească înfășurat într-un prosop însângerat, prăbușit la jumătatea distanței dintre piscină și telefonul din bucătărie, cu restul zdrențuit al intestinului ieșind prin cracul slipului cu dungi galbene. Lucruri de care nici francezii nu pomenesc. Fratele mai mare de la marină ne-a mai învățat o expresie folositoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]