1,967 matches
-
shakespearian. Un personaj uzurpator își ucide fratele (rege), luîndu-i regatul prin forță. Mai mult, se căsătorește cu fosta lui cumnată, stîrnind indignarea tînărului Hamlet, fiul liderului asasinat subit, și a întregii colectivități daneze. Totuși, pentru a nu cădea și el pradă mîniei unchiului fratricid, prințul trebuie să-și ascundă emoțiile reale și o face mimînd nebunia. În cronica lui Saxo Grammaticus, crima regelui uzurpator e știută de toată lumea, imaginea sa publică intrînd în tiparul tiranului tradițional. Nebunia "mimată" a lui Hamlet
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mutilarea nu mai sunt proprii doar trupului sau sufletului individual, ci și unei mulțimi distincte, dezumanizate, tablourile romantice cu gemeni sau strigoi se transformă în imagini dominate de absurd, de vid, iar conotațiile politic-sociale sunt mai mult decât evidente"182: "Pradă visului meu,/ Eram luată și dusă pe sus,/ Fără greutate,/ Și parcă era aievea,/ Parcă simțeam, în spate,/ O gheară înfiptă, în carnea mea,/ Și nimeni nu mă trezea,// Când am deschis ochii,/ Era prea târziu,/ Cu pumnii încleștați în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
absurdului și al vidului. Dispare definitiv orice urmă de lirism, discursul căpătând, ca și în cazul Anei Blandiana, nunațe grave, masculine, reci. Metafora subversivă deconstruiește realități și reconstruiește altele noi, într-un ton mult mai grav însă decât cel blandian: "Pradă visului meu/ Eram luată și dusă pe sus/ Fără greutate,/ Și parcă era aievea,/ Parcă simțeam în spate/ O gheară înfiptă ăn carnea mea/ Și nimeni nu mă trezea.// Când am deschis ochii/ Era prea târziu,/ Cu pumnii încleștați în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
propriul model, molipsitor, în sensul cel mai bun al cuvântului, te îndeamnă la acțiune. Energică și deschisă, o asemenea privire este, chiar fără a se traduce în cuvinte, o binecuvântare pentru cei harnici și o mustrare amarnică pentru cei căzuți pradă feluritelor patologii ale lenevirii. Tocmai de aceea devine un reper pentru cei din jur. Reper nu întotdeauna comod, se înțelege, deci cu atât mai eficient. Un astfel de reper ne oferă doamna prof. Elvira Sorohan. Drumul intelectual și uman de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
lui Hristos o prezintă pe Fecioara Maria ca deschizătoare a porților iadului, alături de Mântuitorul element, desigur, alogen doctrinei creștine: "Apoi Maica Domnului și Christos au zburat la cer și pe urmă s-a dus (acordul verbal dialectal n.n.) de a prădat iadul; după ce a ieșit din iad, Maica Domnului întrebă pe Christos despre sufletele ce se chinuiau acolo."23 Semnalăm aici o curiozitate filologică prezentă într-o Poveste a lui Dumnezeu culeasă de Tudor Pamfile din Moldova (Tecuci): Hristos este indicat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
preocupare față de muncă, incluzînd: timpul efectiv de muncă (la fabrică, la birou), timpul alocat transportului la locul de muncă, timpul petrecut (sîmbăta și duminica) rumegînd o problemă de serviciu din cursul săptămînii, timpul petrecut (înainte și după ziua de muncă) pradă spaimei de a nu fi dat afară, timpul petrecut în stresul de marți cu gîndul la ședința importantă de miercuri dimineața, timpul petrecut visînd la o promovare, timpul petrecut discutînd despre slujbă la o întîlnire între prieteni etc.? Munca este
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
atunci determinismul divin ar fi cîntărit greu asupra unui Occident abandonat, fără scăpare, claselor dominante care n-ar fi pregetat să se autoproclame interpreții acestei atotputernicii divine. Sau pelagianismul 6 triumfător ar fi instaurat supremația liberului arbitru și atunci lumea, pradă unei asemenea amenințări, s-ar fi distrus prin anarhie. Vedem însă că Occidentul nu avea de ales (...) Construită ca să aștepte sfîrșitul lumii, societatea Evului Mediu și-a creat, fără să-și dea seama, structurile specifice pentru a găzdui, la momentul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
contrar celui scontat: "Dar cu cât strânge mai tare, cu atât chipul căpitanului se luminează; cu cât el scrâșnește, cu atât militarul râde mai zgomotos și mai vesel". În cele din urmă, ofițerul pleacă împreună cu trupa, lăsându-l pe erou pradă unei noi crize nervoase: "Dis-de-dimineață, d. Stavrache, tremurând de friguri, era la popa satului, rugându-l să vină negreșit până seara, să-i facă sfeștanie acasă". Lectorul știe deja că actul de exorcism sui generis ratează, fiindcă demonul care trebuie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
amenințate. Se organizează în schimb sarabande culinare de zeci și sute de mii de euro, țintind doar la înscrierea lor în "Cartea recordurilor" cu apariție anuală la Londra. Mulți dintre participanți par a fi cuprinși de groaza "sfârșitului", lăsându-se pradă stomacului. Au uitat cu totul sensurile morții redate în Miorița și Meșterul Manole prin mitul veșnicei întoarceri. Superficialii ironizează și blasfemiază aceste capodopere populare. Împărtășesc atitudinile și gesturile unor sceptici mai noi, cum sunt sataniștii, teozofii, spiritiștii, vrăjitoarele care golesc
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
dedică cap. 2 din lucrarea sa Politică și dezvoltare. România încotro?, Editura Trei, București, 2001, acestor teorii. Aici menționează că UE susține mai departe ideea anilor 1950-1960, că lumea occidentală este cea modernă, iar țările estice vor rămâne mai departe pradă sărăciei, nefiind industrializate și fără investiții de capital (p. 37). În culegerea de studii Modernism și antimodernism. Noi perspective interdisciplinare, Editura Cuvântul, București, 2008, Sorin Antohi menționează că "anticomunismul" a contribuit la neutralizarea afirmațiilor critice împotriva modernității neoliberale. Se consideră
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
prânz, pentru că se crede că sufletul celui decedat zboară mai repede după-amiaza, fiind grăbit chiar de drumul descendent al soarelui, care se duce la culcare; oamenii se tem că dacă soarele se ridică, atunci sufletul ar putea să hoinărească aiurea, pradă vampirilor 83". Credința valahilor în vampiri pare să fi fost puternică, ea influențând felul în care se îngropau morții, iar ceremonia descrisă mai sus se practică și astăzi în unele zone ale României. Nu avem nici o dovadă că Bram Stoker
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
unei armate de milioane de oameni cu mii de tankuri și tunuri, apoi de altă parte orașul fiind părăsit de o mare parte de locatari și pustiu, cete de haimanale s’au năpustit în multe părți ale orașului stricând și prădând o mare parte din clădiri (subl.ns.) ce prezentau tabloul trist al unor ruine”. c. Bârladul - un oraș înecat în mizerie Dacă aceste lupte de stradă și dueluri de artilerie vor fi fost reale (și navem nici un motiv să ne
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
36 de ani din Pungești, care a declarat în scris următoarele: „În ziua de Sf. Toader (10 Martie) văzând că o mulțime de țigani și de români (subl.ns.) au năvălit în târgușor și s’au apucat de stricat și prădat dughenile, eu cu jandarmii am dat ajutor la gonirea țiganilor (subl.ns.) și la strângerea lucrurilor furate de dânșii. Printre cei ce stricau și jefuiau dughenile am cunoscut numai pe Gh. Onofrei și T. Chiriac din Cursești”. Cât despre V.
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
consătean din Racova care i-a îndemnat la răzmeriță. Cetățeanul Vasile Roman, de 28 de ani din Cursești nu a avut ce spune anchetatorilor datorită faptului că „... geandarmul Melian m’a alungat acasă”, prin urmare habar nu avea cine a prădat Pungeștii. Foarte interesantă și tragică este relatarea curseșteanului Neculai Popescu, însurat, de 35 de ani, care a participat la asedierea curții boierești din târgușorul Pungești. Iată ce a declarat, printre altele, acest martor: „...când am ajuns (la Pungești, n.a.) am
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de către organele competente care în cvasi-majoritatea lor luaseră drumul refugiului lăsând orașul de izbeliște. Ce-i drept, soldații ruși nu știau să facă deosebirea dintre evrei și români (și probabil nici nu-i interesa odată ce se considerau pe teritoriu inamic), prădându-i de numeroase bunuri, atât pe autohtoni cât și pe alogeni. Desigur, comercianții evrei au avut cel mai mult de suferit, deoarece puseseră monopol pe mănosul centru al Vasluiului, cu străzile înțesate de magazine precum: Hagi Chiriac, I.C. Brătianu (fost
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
patru luni căci, după cum se știe, perfizii ruși ne fixaseră plata datoriilor de război pe un interval de 6 (șase!) ani! Chiar dacă mi s-a părut greu, am făcut, totuși, un total general ca să aflăm de câți bani ne-au prădat proaspeții „aliați”: 1.092.794.434 de lei! O sumă enormă pentru un județ sărac așa cum era Fălciul acelor ani, afectat atât de operațiunile de război, cât și de jafurile armatelor germane și, mai ales, ale celor rusești invadatoare. Mai
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
mateină și unele evenimente istorice ceea ce rămîne jenant pentru viitorul șef de cabinet de la Ministerul Lucrărilor Publice sau șef birou presă la Ministerul de interne: în martie 1907 încredințează prietenului de la Paris informația: "Țăranii organizați în bande de huligani au prădat un orășel întreg sub comanda unui popă lipovean [...] și au bătut chiar pe soldați. E ceva fin!" Asta va să zică o atitudine de estet! Corespondența cu prietenul Boicescu se desfășoară între 1901-1908; scrisorile sînt expediate către Paris din Sinaia, Berlin, București
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
este Cartea de Argint, centrată asupra emoțiilor artistice, iar ultima este Cartea de Aur, axată asupra cunoașterii supreme, de natură contemplativa 178. Urizen nu încetează în nicio clipă să lucreze la aceste cărți, învăluit în propria solitudine și lăsându-se pradă unei contemplații sumbre, întunecate. Opinia mea este că acest ansamblu cvadripartit traduce însăși schemă vizionara pe care se întemeiază poetica lui Blake, în sensul că arama corespunde viziunii simple, fierul celei duble, argintul celei triple, iar aurul celei cvadruple. Cărțile
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
se năpustește asupra izvoarelor vieții, care se adapă din ele și le seacă. Așa cum într-un vis înspăimîntător Octave Mirbeau vede mîna baronului Gustave de Rothschild întinsă pe marginea unei loje, într-o seară de Operă, transformîndu-se în "mrnă ce pradă, cu degetele mișcîndu-se precum tentaculele caracatiței". Această mînă, scrie el, era teribilă. Privind-o aveai impresia că se alungește, că se îngroașă peste măsură... Îmi imaginam că pe scenă era Franța, doborîtă printre ruine, frumoasă, palidă, suferindă. Și văzui această
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a greși, acele spaime ale copilăriei și persistența lor în coșmarurile adultului: teama de locuri întunecoase, de pereți fără ieșire, de gropi întunecate din care nu se poate ieși; teama de a fi dat pe mîna altuia, de a fi prădat, vîndut sau părăsit; teama de zmeu, de colții animalelor de pradă, de tot ceea ce strivește, sfîșie și înghite. De asemenea, avînd în vedere existența unor manifestări nevrotice incontestabile, se impune raportarea la formele cele mai caracteristice ale delirului de persecuție
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
din drum Îl făceau noaptea. Din această cauză trebuiau să fie foarte prudenți, puteau fi atacați de lupi sau de oameni răufăcători care ieșeau la drumul mare. Circulau fel de fel de zvonuri. Se spunea că pe unii iar fi prădat bande de secui Înarmați, altora le-ar fi luat caii și i-au lăsat acolo În câmp, sau pe alții pur și simplu i-au sfâșiat o haită de lupi. Acestea Însă erau povești de demult și multe erau fabulații
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Dumnezeu și a utilizării în loc de aceasta a unei argumentări raționale independente de preceptele teologiei. Fundamentul teologic tradițional este atunci secularizat și neutralizat în mod treptat, conform principiului proferat deja de Alberico Gentile: Silete, theologi, in munere alieno! Sanctuarele teologiei sunt prădate, iar conținutul lor este transferat în gândirea politică, gândire care, pentru a-și da un fundament, recurge la cadre de referință ulterioare în raport cu cel teologic: la cadrul metafizic (secolul XVII), apoi la cel moral, economic (secolul XIX) și în sfârșit
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sprințar și înșelător este gândul omului, pe ale căruia aripi te poartă dorul necontenit și nu te lasă în pace , până ce intri în mormânt!” descriere melancolică a sentimentelor de dor și nostalgie, de care este adesea încercat omul lăsându-se pradă gândurilor; p. 173, r. 21 22 : „le dai paiăle” a încuraja pe cineva, a susține acțiunile lui chiar și atunci când alte persoane se împotrivesc; 69 r. 37 38 : „Dacă-i copil, să se joace, dacă-i cal, să tragă, și
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
dea curs pasiunii dincolo de limitele admise de gelozia presupusă a soțului, adică de etapa sărutului amical și a celorlalte atingeri nepericuloase. Apoi, când simte că lucrurile scapă de sub control, pleacă o vreme de acasă, lăsându-l pe bietul Signor Leone pradă melancoliei și a unei tristeți pe care însăși natura se vede constrânsă a o reflecta fidel ("Soarele s-a ridicat de prisos și a apus fără nici un farmec", notează în jurnal călătorul, subliniind că nu doar sentimentul estetic, ci și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
spuneau Papa, dar vederea seimenilor răsculați îi zdrobise toată puterea de împotrivire. Își aducea aminte cum, în urmă cu un an, tot aceiași lefegii, străini turciți aduși de Matei Vodă, unchiul său, făcuseră mare jale în Târgoviște. Spintecaseră boieri și prădaseră totul în cale, dând foc la ce nu puteau lua. Făcuseră cele mai mari ticăloșii. Acum, deși om în puterea vârstei, nu-și stăpânea tremurul mâinilor și-și lăsa lacrimile să-i scalde obrazul când îl privea pe fiul său
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]