1,456 matches
-
se instaleze în organismul Europei, după fiecare incursiune a barbarilor. Pulsul și respirația își încetineau ritmul, iar împietrirea se răspândea cu iuțeală, cuprinzând măruntaiele continentului. Sub această magie neagră, trupul alb al Europei se prefăcea în stană de piatră. Se prăvălea în verdele ierbii, iar pe corpul ei se puneau a mișuna feluriți gândaci. Și, totuși, inima ei a refuzat înmărmurirea, continuând să pompeze sânge în vene. Așa a fost posibil să fie întreținut focul lăuntric. Treptat, din trupul ei, au
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ruginită, dascălul a descuiat zăvorul de la ușa bisericii din sat. Prin deschizătură, în praful luminat de razele soarelui, s-a furișat cu repeziciune un tropot. Un zgomot greu s-a rostogolit pe podeaua din tinda bisericii, ca un bolovan uriaș prăvălit de pe sprânceana dealului. Au urmat glasuri vesele, dar ascuțite de copii care se puneau a tăia tăcerea. Privirea severă a dascălului a curmat, însă, tărăboiul. A sufocat lent harababura, țintuind cu ochii mai ales spre Ionică și Gheorghiță, puși pe
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
asupra familiei lui Vasile Iurașcu. A treia zi din sărbătorile Crăciunului (27 decembrie), chiar de dimineață, soția sa pleca din Bănești, grăbind trăsura, ca să ajungă mai repede acasă, la Sarafinești. Dar, înainte de a trece Siretul, prin Vadul Donțului, s-a prăvălit trăsura și Paraschiva Iurașcu a căzut cu capul peste o cioată. Intrată în agonie, a fost dusă din nou la Bănești, acasă, la aga Grigore Cananău unde peste două ceasuri a murit, fără a avea lîngă ea pe careva din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pe Mărgăritarele sale, chiar la începutul cărții, cu singura deosebire că din grabă, în loc de "decembrie" cum se precizează pe piatra de la mormînt, el a scris aici "noiembrie": "În anul 1834: noembri în 27: marț la 7 ceasuri din zi sau prăvălit trăsura și din acea struncinare: la 9 ciasuri din ziua aceea șau dat și sufletul soție me Paraschiva: cu care am vețuit piste 30 di ani. Cu lacrimi mă rog tuturor care după vremi veți ceti pi această sfîntă carte
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
sanie cu cai cu tot, la 27 decembrie 1836, într-o rîpă, pe cînd trecea o punte (sic!) din Bănești" ("Convorbiri literare", 1976, august nr. 8, pag. 2). Deci, măcar că mai sus scrie clar, de două ori, că s-a prăvălit trăsura, Augustin Z. N. Pop vede o sanie, pe care o pune să treacă "cu cai cu tot" pe o punte, cînd pe punte nu poți trece decît cu piciorul. Ultima propoziție, scrisă corect, trebuia să fie: "S-au îngropat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
comparativ cu Europa Centrală și cu cea occidentală. De la Apus spre Răsărit consemnăm o creștere a viiturii morții, care cade asupra populațiilor cu greutatea și presiunea amețitoare ale unei cascade. Altfel spus, mortalitatea afectează viața unor cohorte întregi, care se prăvălesc în moarte printr-o cădere bruscă și vertiginoasă de tipul cascadelor, fără de cea mai mică putință și șansă de a se sustrage unei asemenea căderi. Exact ca o barcă ce-a ajuns la pragul cascadei: brusca întețire a vitezei curentului
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
Euripide, Andromaca îl va invoca în van pe Hector, iar Hecuba pe Priam. Morții de demult nu mai pot decât să-i primească în tăcere pe morții de acum. Ultima invocare adresată morților de către Hecuba, la sfârșitul piesei, o Hecuba prăvălită la pământ și lovindu-l cu pumnii - gesturi rituale, menite să cheme duhurile celor morți din adâncurile unde zac -, această ultimă invocare, așadar, nu mai este decât un ritual zadarnic. Din răposatul Priam a mai rămas doar amintirea zăbranicului așternut
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
căutării de sine. În cel fel anume, stă ascuns în conceptele ezitante ale postmodernismului! Tot ceea ce ne arată științele sociale de câteva decenii nu reprezintă altceva decât această sisifică încercare de a readuce în atenție algoritmii unei civilizații ce se prăvălește implacabil. De la teoriile recosmetizate ale interdependențelor ce țintesc eternizarea rolului statului în construcția globală și până la rebrandizarea terorii și impunerea unui pattern al libertății autocentrat pe singura supraputere a lumii, se regăsesc semnificații ce limitează sau deturnează opțiunile de ieșire
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
numai în textul liric, ci și în creația epică, mai ales în secvențe descriptive prin care se detaliază cadrul diegetic sau în portrete ale personajelor. Paradigma tipologică a epitetului este cuprinzătoare: - epitet ornant (de mare generalitate): Stânca stă să se prăvale / În prăpastia măreață (M. Emi nescu); Iubeam diminețile, înainte de răsăritul zorilor [...]; o singurătate aproape umană, [...] sub cel mai frumos cer care mia fost dat săl văd vreodată. (M. Eliade) - epitet cromatic: Amurg de toamnă violet (G. Bacovia); peste care trecealene
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
duc la facultate, să repet. Dau să intru-n clasă, dar unul dintre învățăcei, mustăcind, mă avertizează să nu intru. După ce stau pe gînduri vreo 5 secunde, îl întreb: "De ce?". E cineva obosit, acolo!" Curios, intru: pe canapeaua din sală, prăvălit într-o poziție post-bahică, discipolul meu preferat, Claudiu, sforăia suportabil. Aflu că fusese ziua lui și, deci, o sărbătorise cu asupra de măsură. Dau să-l scol: grea operațiune! În fine, după vreo două minute, face ochi: cam tulburi. Privește
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Mă, tu semeni a femeie,/ La sprânceană/ Fetișcană/ Subsoară/ De fecioară/ Ai picioare/ Domnișoare", "fătălăul" fiind o împreunare fabuloasă, mitologică, dintre un strigoi sau voievod, cu o trestie sau căprioară. Utilizând literar blestemele, poetul răzvrătit calcă peste tabuuri, ocara se prăvălește infernal, în unele poezii sau în pamflete. În insolitele Flori de mucigai se petrec fapte nesăbuite între violențe și galanterii de mahala, unde protagonistele sunt Tinca, țiganca florăreasă înjunghiată; Rada, stăpânită de un senzualism sălbatic ("măceș cu ghimpi fierbinți"). Uneori
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fata și boii din pădure, un țap și două capre slabe și râioase, ce dormeau pururea în tindă-. De la aceste capre, cei doi copii iau râie și nu mai sunt primiți la școală. Prin urmare, ei hotărăsc ―să se răzbuneși prăvălesc o stâncă peste casă, gardul și caprele Irinucăi. Văzând paguba, cei doi copii se sperie și fug cu pluta pe Bistrița până la Borca și apoi la bunici, în Pipirig. Bunica i-a vindecat de râie iar bunicul ―fără vorbă, a
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
mă transforma în câteva clipe, circulând amplu prin toate fibrele mele interioare pe cari parcă le dizolva pentru a le înlocui cu o materie mai aeriană și mai nesigură. Din acel moment nu mai puteam evita nimic... Încăperea lumii se prăvălea haotic înr-o gaură imensă cu puteri de atracție nebănuite 139. Autenticitatea romanelor lui Blecher rezidă tocmai în această modalitate proprie de a percepe senzorial atât realitatea, cât și irealitatea imediată. Realitatea, așa cum și-o reprezintă personajul, este la fel de halucinantă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Această limită a vizualului, care în Infinitul împiedica privirea și filtra vântul, determinând aprofundarea cunoașterii, este folosit de Quasimodo cu alte funcții. Păstrând în minte substratul leopardian, motivul menționat din Forme de arbori chinuite (se apleacă / în umbre, vântul se prăvălește) poate fi interpretat ca limită ce și-a pierdut funcția centrală, sonoră și cognitivă din Infinitul. În versurile scriitorului modern desișul nu mai dă glas vântului, care se prăvălește crolla nestăvilit, arătând, încă o dată felul rebel în care sicilianul își
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din Forme de arbori chinuite (se apleacă / în umbre, vântul se prăvălește) poate fi interpretat ca limită ce și-a pierdut funcția centrală, sonoră și cognitivă din Infinitul. În versurile scriitorului modern desișul nu mai dă glas vântului, care se prăvălește crolla nestăvilit, arătând, încă o dată felul rebel în care sicilianul își însușește rimele maestrului. Metodă cantitativa de cuantificare a termenilor-pol leopardieni din opera lui Quasimodo a prilejuit câteva observații referitoare la arta acestuia, ce a dovedit o bună relaționare intertextuală
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
să apară un suflu nou. Opera lui Walpole, imperfectă și chiar tezistă pe alocuri, cum ni se înfățișează astăzi, a provocat un adevărat orgasm mimetic în epocă, deschizând perspective nebănuite în practica suspansului. Dacă, la vremea respectivă, un coif gigantic prăvălit din cer care strivește un băiat sau o statuie cu nasul plin de sânge erau detalii terifiante, două secole și jumătate mai târziu, asemenea detalii puțin plauzibile n-ar mai înspăimânta pe nimeni. Toma Pavel pornește de la premisa că narațiunea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
are ca efect trezirea subită a somnambulului. Evaziunea din elementul hipnic, paradoxal protector, antrenează plonjarea în thanatic, starea de veghe constituind liantul dintre două morți: "Dăschise ochii, se trezi, se clătenă pe picioare, își perdu cumpătul și, țipând desperat, se prăvăli din vârful dudului". Detaliile sunt consemnate cu răceală, însă tocmai brevitatea de proces verbal le imprimă o notă de muzicalitate subtilă: "Răbufni de pământ, la picioarele mele, scăldat în sânge, cu capul zdrobit". Naratorul nu uită să ne prezinte testamentul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de seamă să nu pătrundă prea adânc și să nu țâșnească prea mult sânge". Ordalia se încheie abia la apus, când sadicul executor "reteză pielea vie la mâini și la glezne, arătând-o întreagă mulțimii. [...] Mahavira se clătină și se prăvăli. Loviturile de bice șfichiuiră cu sete mormanul de carne crudă, care se mai ridică, mai merse câțiva pași și apoi se prăbuși fără simțire". Lovitura de grație îi este dată de același infatigabil călău, care-l "întoarse pe Mahavira cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
la stânga, femeia care descurcă firele, e iubirea care încântă și dă iluzii. Astfel omul legat de pomul vieții își uită amarurile și iubește viața... Dar la spatele lui se furișează ursitoarea cea rea: Moartea, care dintr-o dată va tăia firul, prăvălind pe om în noaptea din care nu se mai întoarce nimeni"245. Nașterea este îmbrăcată într-un port țărănesc, Iubirea apare ca nud întors cu spatele la spectator, iar Moartea ca o bătrână. Trupul tânărului este prins în țesătura celor trei Parce-Ursitoare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tutun ș.a. Acest tip de construcție bugetară ne indică faptul că economia locală era dominată de micii meșteșugari și negustori, ce-și practicau activitățile specifice în celebrele dughene - ateliere în care se produceau și comercializau diferite produse. În cadrul acestor ateliere prăvălii activitățile desfășurate erau extrem de diversitatea. Aici îi putem regăsi pe băcani, rachieri, blănari, pitari, covrigari, bărbieri, curelari, olari, abagii, tăbăcari, soponari (sau „făclieri”, producători de lumânări), cojocari, croitori, ciubotari ș.a. Un document important, ce oferă cercetătorilor unele repere statistice privind
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
era să fie atacați de niște necunoscuți: „Numai și-a lepădat din cap căciula, spune femeia în gînd, și-a scuturat pletele ș-a înhățat baltagul. Atîta a strigat: mă slăbănogilor, eu pe voi vă pălesc în numele tatălui și vă prăvălesc cu piciorul în rîpă. Aceia au ferit pe după niște ciritei și s-au dus. De hoți nu se temea; avea stăpînire asupra lor. Doar dacă l-or fi pălit dintr-o lature, prieteni, pe furiș”. Un alt martor, Moș Pricop
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fundul pantalonilor, i-a tras lui Țuți o palmă peste țigară iar cu cealaltă mână i-a luat grenada din mână. Grenada trebuia să explodeze în treizeci de secunde, căci Țuți, fără să vrea, scosese cuiul ei. Ostașul l-a prăvălit într-o parte, a strigat ceva și a aruncat grenada departe, la vreo treizeci de metri, unde a explodat. Eram una cu pământul toți, ruși și copii și am auzit zgomotul exploziei. Nu-i așa că viața e prețioasă? Dar dacă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
apă. Se făcuse noapte și ploua, ploua mereu, și era acum înăbușitor de cald. Pe deasupra, roiau și țânțarii, mari și foarte agresivi. La un moment dar, roata din față a luat-o spre stânga și apăruse pericolul de a ne prăvăli în apă. Am ieșit din mașină numai în slipuri, să împingem mașina din față, spre înapoi. Tarzan era la volan. Cu lopățica ne-am făcut în pământul ud și moale niște adâncituri de sprijin pentru picioare; Tarzan băgase în marșarier
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu domnitorul în urmă cu câteva zile la Edirne: „Suferi, măria ta, se vede că suferi dar nu înțeleg ce-ți lipsește”, spusese el, iar beiul i-a răspuns: „Înserările de-acasă îmi lipsesc și liniștea lor”. Acum soarele se prăvălise în Dunăre spre apus și aci pe dâmb aerul fierbinte prinse a se primeni de un vânt ce venea dinspre bălți. Înserarea aurie i se păru lui Selin o minune. La Obilești Fuseseră aduși bucătari, cafegii, cofetari și feciori de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a plâns pe mormântul pustnicului până ce a murit și el. Au mers fără să mai doarmă în șa. Povesteau, când unul când altul, lucruri pe care simțeau că trebuie să și le spună, iar când sunet de pâraie ce se prăvăleau din munte le acopereau vorbele, tăceau împreună într-o pace minunată pentru că fiecăruia i se părea că gândurile sale se însoțesc cu ale celuilalt. Când se putea, călcâiele ieromonahului îl făceau pe Leu să-și grăbească pasul în trap liniștit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]