6,669 matches
-
care se Îndreptau Într-acolo. Negura se risipea, eliberând mlaștina din Întuneric. Trecu de o ultimă dună, În timp ce calul pufnea de oboseală, acoperit de sudoare. Dedesubt, țărmul nisipos al Mării Tireniene, cu valurile Încrețite ale unui curent violent. Marea era pradă unei furtuni de vară, care pe uscat părea Încă Îndepărtată, anunțată doar de rafalele de vânt umed și cald. Aruncă o privire rapidă de-a lungul liniei de coastă. Înspre stânga, către sud, recunoscu portul despre care Îi vorbiseră țăranii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o infinitate de asemenea imagini imperfecte, schematice, umbre palide cum zice Platon - ale Dumnezeirii, oferindu-le ca ofrande succesive celui care, de fapt, pe El Îl vânează de-o eternitate. Oamenii sunt nesfârșite contingente de sosii ale divinității, azvârlite ca pradă amăgitoare Vânătorului, pentru ca acesta să nu poată ajunge niciodată la adevărata țintă. Dar dacă omenirea nu a fost doar destinată unui cosmic și pervers joc cinegetic, ci creată chiar cu această searbădă menire, de alibi perpetuu al unui Dumnezeu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Sunt degrevați de servicii către regii și principii din țările lor de baștină, ca și de plata oricăror impozite sau dijme. În plus, dobândesc imunitate În fața instanțelor laice, neputând fi judecați decât de Papă, și au dreptul să-și Însușească prada de război pe care - obligați de jurământul de sărăcie - trebuie s-o doneze, Împreună cu Întreaga avere, Ordinului. Către vistieria acestuia se Îndreaptă, de asemenea, uriașe donații În bani, proprietăți funciare, cetăți, biserici etc. provenind din toată Europa. În mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a copiilor, că pregătirea novicilor include numeroase etape de inițiere secretă, cu conotații magice și oculte, precum și multe alte amănunte la fel de cutremurătoare. Crede tot ce fostul templier Îi mărturisește cu limbă de moarte. N-are cum bănui că tocmai cădea pradă unei mistificări perfide și că omul din fața lui nu se spovedește, ci debitează artistic un text preparat În tainițele Centrum-ului al cărui trimis este. Rămâne convins că a doua zi, când păcătosul este scos din celula În care nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de erezie și dați pe mâna tribunalului, cu indicația expresă de a fi găsiți vinovați și condamnați la moarte. Este convins că, lipsiți de căpeteniile lor, templierii Înspăimântați vor intra În panică și, pe fondul degringoladei generale, vor deveni o pradă ușoară În mâinile oamenilor săi. Unul dintre curtenii regelui, nobilul Guillaume de Nogaret, nu Împărtășește Însă optimismul suveranului. Îi atrage atenția că soldații-călugări Își pot alege rapid o altă conducere, și astfel, puterea și unitatea lor nu vor avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
noroc chior. Ceva - n-aș putea spune ce, un instinct secundar, o pornire irațională, febrilă, ca un puseu sexual, aproape - declanșa câteodată Înlăuntrul meu o stare de excitație, de violentă incandescență a simțurilor, și atunci știam că sunt În apropierea prăzii, că nu va trece mult și mă voi afla față-n față cu trofeul visat. Vânătorul refulat din mine (n-am vânat niciodată, am oroare de sânge și de ideea de ucidere a oricărei ființe vii) trăia clipa fremătătoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și nonconformiste până la granița cu riscul și paradoxul. O ascunzătoare perfectă nu e suficientă pentru acest gen de spirite, vor mai mult: să sfideze rațiunea, pășind dincolo de granița perfecțiunii Însăși, pe teritoriul incitant al diabolicului. Astfel de oameni cad frecvent pradă tentației irepresibile de a plusa. Cel mai adesea gratuit și, nu o dată, contraproductiv; este unul dintre modurile lor predilecte de a provoca și de a Înfrunta destinul. Doctorul Wagner (sau nu neapărat el, poate unul dintre acei predecesori ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Și Statutul, și lista de coduri pe care o căuta Eveline. Nu m-am atins de a doua: să fie sănătoasă și fericită ea cu comoara ei cu tot. Am Înșfăcat, În schimb, ca un hoț Înfiorat de voluptatea atingerii prăzii visate Îndelung documentul meu. Nici nu l-am deschis măcar, nu mai aveam timp. M-am năpustit către ieșire aproape În fugă. Doar cu multă șansă puteam ajunge În camera mea Înainte ca Eveline să-mi descopere lipsa. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu îndoială Surduc. — Haiducu, frate Surduc, năvălește în codru, în natură, el face mai degrabă, așa, o cavalcadă pașnică, își încearcă murgul, nu dă iama ca sultanu sau ca ursu. Și-apoi spuneți, unde ați văzut voi urs să-mpartă prada săracilor? — Și tu, frate Cancioc, despre urși din aceștia vrei să povestești? întrebă Parnasie. — Da și nu! - răspunse Cancioc. Ursul despre care, de-mi îngăduiți, voi zice două vorbe, avea, ce-i drept, toate năravurile urșilor - și nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe atunci creștea cu sutele de mii pe generoasele dealuri urmate de fertile văi, soarele trecu încet, inexorabil în crucea amiezii. Era o zi minunată. Ciocârlia se înălța voioasă în văzduh după vreo musculiță inconștientă, albinele bâzâiau harnice în căutarea prăzii, fluturii își etalau întreaga paletă a coloritului lor, demn de pensula unui Kandinsky, iar muștele, cu excepția locului unde adăstau caii, erau puține. La marginea pădurii se puteau vedea vreo cincizeci de zimbri păscând falnic, demn, iar nu mult înaintea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
răspunse Vasea, învârtind între degete paharul - vorbele dumitale trezesc în mine gânduri pe care le rumeg de mult. Poate n-o să mă crezi, dar de multe ori, după ce jefuim un sat, după ce dăm foc unui conac și ne încărcăm de pradă, ajungem la o câte-o răscruce și ne întrebăm: Ce-i de făcut? încotro s-o apucăm? Sufletul nostru e ros de îndoială, caii noștri sunt roși de zăbală, așezările ne sunt departe, stepa e uriașă și nevestele mici. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a intra înapoi în han, ar mai fi zăbovit două-trei clipe ca tot omul pe trepte, și-ar fi continuat să privească întâmplător calul, ar fi băgat de seamă că, treptat, pe cal stă un om. Iar dacă, în sfârșit, pradă unui nu întotdeauna îndeajuns de studiat fenomen precum e cel când nu prea ai ce face, ar fi continuat să se uite în direcția respectivă, ar fi observat că omul de deasupra calului era mic, dar vânjos, cu umeri largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gândul că ați putea să dormiți sub cerul liber - răspunse cuviincios spătarul Vulture. — Totodată - urmă Barzovie - m-aș îndoi eu însumi de propria-mi înzestrare de domn dacă, nesimțitor din pricina rangului meu, aș lăsa-o afară pe această firavă domniță, pradă țânțarilor și altor diverse averse posibile. — O judecată mai dreaptă nici că se putea - încuviință pe dată spătarul - și prevăd, Măria-Ta, și ceea ce voiești a zice mai departe: că neputând îndura gândul ca tremurătoarea domniță Cosette să rabde răcoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fabrici sau conducând autobuze în oraș. Pot să meargă unde vor, să danseze, să meargă cu trenul sau pe autostradă, fără vreo reținere. Diavolul le momește pe aceste femei, le atrage în plasa lui. Luptați cu diavolul sau îi cădeți pradă? Undeva în spate, o femeie a izbucnit în lacrimi, iar oamenii au început să se întoarcă să vadă cine e, dar apoi și-au amintit că nu au voie. Când scaunele au încetat să mai scârțâie, Bobbie Lee a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fie și în viață și invers! Domnul Fischer începuse să fiarbă de furie. Îl ridicase pe Dudu de haină în sus, exact cum făcuse și barmanul, spunând: niciodată! Apoi îl lăsase brusc la pământ, cuprins de rușine că se lăsase pradă furiei, o ieșire de nepermis în fața unui necunoscut care altădată, după cum pretindea el, făcuse parte din lumea ficțiunii lui. - Știu că e prea frumoasă pentru mine, dar în starea ei chiar frumusețea e oarbă la urât. Gura domnului Fischer se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
secretul fabricării aurului. Poate că el încerca să prindă din adâncul cifrelor formula alchimică a bogăției, din spațiul cifrelor care semănau cu semne de păsări și pești, apărute brusc pe hârtiile lui contabile, sub magia luminii și umbrelor. Eu însămi, pradă unei noi neliniști, răsfoiam un album cu gravuri de Piranesi, hoinărind printre gânduri, rătăcind în labirintele carcerelor imaginare, trecând de la o stare de prizonierat la una de proaspăt eliberat și încercând să găsesc o cale de ieșire din întuneric. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ciudată emoție. - I-a făcut felul, a strigat bucuros prietenul nostru, de-acum înainte o să așteptați o nouă generație de papagali galben-albaștri dungați! Dar când ne-am apropiat de colivie, l-am văzut pe Sucki transformat într-o pasăre de pradă, jumulind-o pe „mireasă“ de frumoasele ei pene. O lovea și cu ciocul în cap, toată colivia era plină de pene și puf alb și albastru. Prietenul nostru a scos-o pe „mireasă“ din colivie, era mai mult moartă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să te întorci viu și nevătămat la cei dintre care ai plecat, dar e mai greu de adus la îndeplinire acest lucru. Ba chiar imposibil, din câte îmi dă de înțeles făptura întunecată căreia sufletul meu îi este lăsat acum pradă. Hei, ce Meduză sau Gorgonă oribilă e nenorocirea asta care vrea acum să mă sfâșie ca pe un vierme? De ce nu pot s-o ucid și ce-i cu lipsa asta de vlagă, unde-mi sunt puterile și răutatea colosală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
tot mai grosolan cu fiecare nouă femeie întâlnită), după trei ore de căutare, obosit, extenuat de atâta mers, cu ghetele albite de praf, cu gura uscată de obidă, nu numai că nu mai aveam nici o dorință trupească, dar mă simțeam pradă unei încăpățânări amare și durerii fierbinți a celui care a fost refuzat pe nedrept și care nu se poate întoarce acasă înfrânt. Cunoșteam din copilărie acest sentiment dificil. Pe când eram un băiețel în clasa I, în clasa noastră a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
om pretinde în iubire o reciprocitate care n-are nevoie de cuvinte, suferința singurătății amare fiind de preferat bucuriei succesului obținut prin intervenția înjositoare a rațiunii care demontează. Și cine-i domnul acesta căruia îi trimite flori? mă gândeam eu, pradă unei oboseli care îmi dădea ghes să mă culc chiar acolo, pe scară. Un domn. Do-oomn. Ce cuvânt mai e și ăsta? Un nobil - da, e de înțeles și e mai convingător. Dar un domn - asta ce să mai fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
trăiesc. Pe masa pe care stau aruncate cărțile de joc, încep să caut pachetul de cocaină. Toate cărțile stau cu fața în jos. Le ating cu precauție, întorc una, apoi încep să le arunc, să le rup fără nici o noimă, pradă unei tristeți înfiorătoare care crește din cauză că nu dau de cocaină. Da, sigur că da, nu mai este cocaină. Au luat-o Mik și Zander. În cameră nu mai este nimeni. Nu mă așez, pur și simplu mă prăbușesc pe divan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
văzut, nu știe decât să omoare pe cei care îi ies în cale. Nu cruță pe nimeni, nu contează că e bătrân ori copil, sau dacă este femeie ori bărbat. Nu mai rămâne nimic din bieții oameni ce îi cad pradă. Niciodată nu s-a mai găsit nici o urmă din ei. Nici un trup nu a fost recuperat și nici alte semne cum că ar fi fost pe acolo. Să nu crezi cumva că paznicii sunt în stare să se lupte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
am fugit în partea cealaltă. Va trebui să ajungem din nou în fața ei, ca s-o atragem după noi. Ăsta fusese deci planul bătrânului. Îl lăsase pe el descoperit, astfel încât vâlva să-l poată vedea și să-l considere o pradă sigură. Imediat ce o atrăseseră spre ei, îl luase din nou sub scutul acela protector. Era supărat pe moșneag pentru că nu-i spusese ce are de gând, dar trebuia să recunoască că strategia dăduse roade. Obți nuseră ceea ce-și doreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu va vedea niciodată gaura prin care ar putea trece dincolo, care se află la numai doi metri de ea. Ei bine, așa e și cu bestia noastră și bine că este așa! Nu vrea decât să ucidă, iar dacă prada este un paznic, atunci nu se mai gândește la nimic altceva. Se va năpusti după noi, ori de câte ori va crede că are cea mai mică posibilitate să ne găbjească. Asta vom face în fiecare noapte? Adică ne vom juca de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
s-au străduit, nu au reușit să avanseze în teritoriile inamice, iar mult râvnita ieșire la Marea baltică a rămas un vis neîmplinit. Mai mult chiar, considerând că pot profita de greu tățile rușilor, hanatele de la graniță efectuau raiduri de pradă, ajungând în mai multe rânduri chiar până la Moscova. Toate aceste lupte au secătuit Rusia. Mobilizarea unui număr atât de mare de soldați și jafurile tătarilor au dus la un regres economic fără precedent. Boierii începuseră să cârtească iar țăranii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]