1,763 matches
-
apariția un erou argentinian, În decoruri Întru totul argentiniene. Nu e plăcere mai insolită decât să savurezi, Între două rotocoale de fum Înmiresmat și alături de un irefrenabil coniac din vremea Primului Imperiu, un roman polițist care nu se supune fioroaselor precepte ale pieței anglo-saxone, străine, și pe care nu șovăi să-l alătur celor mai respectabile semnături recomandate bunilor amateurs londonezi de incoruptibilul Crime Club! Mai subliniez În subtext că m-am simțit negrăit de satisfăcut, ca porteño, când am constatat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care se repetă de altfel seară de seară, demonstrează că legăturile familiale dăinuie chiar În toiul mondenității și boemei. Fără să mai adaste, guvernanta l-a luat pe Pampa cu ea. Muñagori a explicat că Întreaga pedagogie este rezumată În preceptul solomonic: dacă ești zgârcit cu bățul, nenorocești copilul. Am aflat că, pentru a-l obliga să poarte facón și chiripá, trebuia să pună În practică acest precept. Pe 29, la căderea serii, am asistat, de pe terasă, la parada taurilor, gravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe Pampa cu ea. Muñagori a explicat că Întreaga pedagogie este rezumată În preceptul solomonic: dacă ești zgârcit cu bățul, nenorocești copilul. Am aflat că, pentru a-l obliga să poarte facón și chiripá, trebuia să pună În practică acest precept. Pe 29, la căderea serii, am asistat, de pe terasă, la parada taurilor, gravă și splendidă. Acest tablou rural i-l datorăm doamnei Mariana. De n-ar fi fost ea, aceasta și atâtea alte impresii, nespus de plăcute, n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
unchi care mă crescuse. Ți-am spus că părinții mei au murit demult? Nici nu cred că am ajuns vreodată să fiu conștientă de imaginea lor, atât de mică eram când au dispărut. Unchiu-meu a fost un bărbat energic, cu precepte morale foarte ferme, un zbir, cu toate că nu ridica niciodată glasul și vorbea întotdeauna cu calm. Era înalt, cu spatele drept, subțire, cu încheieturi delicate și trăsături fine, deși bine conturate, aproape dure, fusese Îmai era?) frumos, îmi era clar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
după Rosmini, "conținutul" doctrinar este inevitabil influențat de procesul de secularizare care se petrece în cadrul Bisericii, așa încît poporul rămas ignorant în atîtea domenii ale cunoașterii creștine, a cunoscut însă întotdeauna foarte bine doctrinele speciale ale sufragiilor, ale binecuvîntărilor, ale preceptelor Bisericii, ale indulgențelor, care au sporit numărul slujitorilor altarului; "și a mai știut în această privință mai multe lucruri decît cele conținute de doctrina creștină". (A. Rosmini, Cele cinci plăgi, p. 32) În reformismul lui Rosmini, pentru accentuarea naturii originare
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
primit-o. Ce le-a spus Isus Cristos? " Mergeți așadar, faceți discipoli din toate națiunile, botezîndu-i în numele Tatălui și al Fiului și al Spiritului Sfînt"47. Nici un înțelept nu a mai vorbit vreodată în acest fel către ucenicii săi. Un precept de acest fel a stabilit cum trebuiau să lucreze Apostolii asupra părții pasive a omului și asupra celei active din zestrea sa. În ceea ce privește inteligența, care este pasivă în măsura în care trebuie să primească adevărul, li s-a spus "învățați toate neamurile" și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a întîmplat că, adesea, aceste două cuvinte, morala și practica, au fost confundate și li s-a dat o semnificație comună, spunîndu-se în mod egal filosofie morală și filosofie practică. Așa s-a întîmplat că atunci cînd filosoful a predat preceptele moralei s-a convins prin acest lucru că el era singurul om virtuos și s-a convins că ucenicii săi, prin simpla ascultare și învățare a definiției viciului și virtuții, poartă deja în sine virtutea și sînt departe de vicii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
i s-a spus omului: "Vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu"49. 12. În același timp, atunci cînd autorul omului l-a smuls pentru a-l reface, nu s-a mulțumit numai să îi enumere inteligenței preceptele morale; ci i-a acordat voinței forța practică să le execute. Și dacă această forță l-a împins spre rituri exterioare, acest lucru s-a întîmplat pentru a demonstra că El i-o dăruia fără plată omului și dorea să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fost apreciate, predicate și îndeplinite de către preoți pentru popor în funcție de ce puteau obține Preoții; și, astfel, poporul a rămas în necunoștință de cauză asupra atîtor părți ale științei creștine, cunoscînd în schimb la perfecție doctrinele speciale închinate parastaselor, binecuvîntărilor în conformitate cu preceptele Bisericii, indulgențelor, care aduseseră un venit slujitorilor altarului; ba mai știa chiar cîteva lucruri în plus în această privință față de cît conținea doctrina creștină. Urmînd această cale, preoții se degradară atît de mult, încît n-ar mai fi fost demn
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
devenit normă pentru Apostoli, au fost repetate de mai mute ori de Sfîntul Pavel 268. Prin acestea Cristos impunea credincioșilor obligația să întrețină lucrătorii evanghelici și le dădea acestora din urmă dreptul să fie întreținuți de aceștia. Era un adevărat precept; dar faptul că era un precept nu îi răpea spontaneitatea acțiunii; după cum spontană trebuia să fie și aderarea la Evanghelie, și incorporarea în rîndul credincioșilor. Spontaneitatea omenească de lucru nu încetează decît atunci cînd se adaugă obligației o coacțiune violentă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
repetate de mai mute ori de Sfîntul Pavel 268. Prin acestea Cristos impunea credincioșilor obligația să întrețină lucrătorii evanghelici și le dădea acestora din urmă dreptul să fie întreținuți de aceștia. Era un adevărat precept; dar faptul că era un precept nu îi răpea spontaneitatea acțiunii; după cum spontană trebuia să fie și aderarea la Evanghelie, și incorporarea în rîndul credincioșilor. Spontaneitatea omenească de lucru nu încetează decît atunci cînd se adaugă obligației o coacțiune violentă. Acum, Cristos nu a adăugat o
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
altă sancțiune decît aceasta: "Iar unde nu sînteți primiți, nici nu sînt ascultate cuvintele voastre, la ieșirea din casa sau cetate aceea scuturați praful de pe picioarele voastre"269. Este misiunea divinei justiții să-i pedepsească pe cei ce încalcă acest precept, în conformitate cu spiritul blîndeții divinului Legiuitor, cel care promite ca va fi făcut la vremea cuvenită 270. Întîmplarea cu Anania și Safira dovedește același lucru: Dacă nu-l vindeai, îi spuse Sf. Petru primului dintre cei doi, nu era oare al
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a acoperi nevoile creștinilor sărmani din Ierusalim au rămas în spiritul carității și voinței fiecăruia: În fiece zi dintîi a săptămînii fiecare din voi să pună la o parte în păstrare cît a ajuns să economisească"272. 135. Mai mult, preceptul dat de Cristos credincioșilor, de a întreține Clerul, nu se mărginește numai la nevoile stricte, exprimate prin "a mînca și a bea în orice casă în care intrau heralzi evanghelici", edentes et bibentes quae aud illos sînt; despre care Pavel
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în care se exprima Cristos, a scris corintenilor: Nu avem noi oare dreptul să mîncăm și să bem?"273. Dacă li se încredința enoriașilor întreaga spontaneitate a modului de administrare a necesarului întreținerii Clerului de la început, căruia i se adresa preceptul, cît mai rămîneau de spontane prin natura lor acele donații care depășeau limita necesităților? 136. Spre sfîrșitul celui de-al II-lea secol și începutul celui de-al III-lea, Tertullian ne face cunoscut că această frumoasă spontaneitate se menține
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pare la insistențele unor Episcopi care doreau să păstreze vechile obiceiuri 277. Biserica putea să impună ceea ce mai înainte a fost obicei. A făcut acest lucru mai întîi în mod spasmodic în timpul secolului al VI-lea278 și mai tîrziu a extins preceptul la nivel universal atunci cînd a considerat că este potrivit sau necesar, pentru a asigura întreținerea Clerului. Spontaneitatea a încetat numai atunci cînd donațiile au fost forțate prin sancțiuni impuse de puterea seculară. Acest lucru s-a întîm-plat odată cu ivirea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să-și slujească Domnul, iar prin acest serviciu trebuie să administreze posesiunile, are deja un alt scop, esențial diferit, care nu mai este ecleziastic; el nu mai este bonus miles Christi Jesu, dacă se implică în afaceri trecătoare care contravin preceptului Apostolului 294; nu se mai regăsește în Biserică, ci este un om izolat, un om ca toți ceilalți, un curtean care slujește intereselor și onoarei Domnului său, trebuie să se ocupe de curte, împărtășește fastul și luxul stăpînului său; este
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a atinge această iubire desăvîrșită spre care trebuie să tindă în permanență cei ce îl urmează pe Isus Cristos, există trei mijloace de mare folos și care constau în practicarea unei vieți duse în sărăcie, castitate și ascultare. Dar aceste precepte nu li se adresează tuturor creștinilor, ci sînt pur și simplu niște sfaturi pe care le dă Evanghelia și a căror menire este să îndepărteze orice stavilă care îl împiedică pe creștin să se dăruiască întru totul iubirii față de Dumnezeu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
aștepte numirea din partea regelui Teobald (anul 554). Același Sf. Grigore povestește (L. VI, c. 7) că Albin i-a urmat lui Ferreol la scaunul din Uzes extra regis consilium. Odată mort Albin, povestește același istoric, un anume Jovin a primit preceptul regal de a prelua acel episcopat, dar, fiind solicitați să facă alegeri canonice, Episcopii din provincie l-au împiedicat pe Jovin și i-au acordat scaunul diaconului Marcel (Lib. VII, c. 31). Cînd au cerut cetățenii din Tours regelui să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fost făcut Episcop eligente Clero, suffragante pupulo, dono regis. După cum am mai spus și mai sus, această frază era deja în uzul comun al tuturor, nimeni neținînd seama de lipsa sa de exactitate. Între formulele lui Marculf, cea care conține preceptul regal și despre care am vorbit spune către Episcopul desemnat: pontificalem in Dei nomine commisimus dignitate; o astfel de exprimare trebuie interpretată, într-o așa manieră, pînă și de un apărător zelos al drepturilor suveranului care explică: quod saniori sensu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
făcut acest lucru înaintea întregului popor (Cedren., Ad ann. 969). 191 Între formulele lui Marculf (19) există și cea intitulată Praeceptm de Clericatu, care este licența necesară care permitea regelui să numescă preot pe oricine dorea. Apoi s-a numit precept, pentru că tot ceea ce iese din gura regelui trebuie să fie precept, aceeași minciună folosită ca adulare. De-aș fi putut să-i sfătuiesc pe principi, să le sugerez să interzică întreaga falsitate a frazeologiei de la Curte și să renunțe la
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Între formulele lui Marculf (19) există și cea intitulată Praeceptm de Clericatu, care este licența necesară care permitea regelui să numescă preot pe oricine dorea. Apoi s-a numit precept, pentru că tot ceea ce iese din gura regelui trebuie să fie precept, aceeași minciună folosită ca adulare. De-aș fi putut să-i sfătuiesc pe principi, să le sugerez să interzică întreaga falsitate a frazeologiei de la Curte și să renunțe la samavolnicia îndreptată împotriva adevărului! Prin acest lucru numai tronurile lor ar
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și serioase, după cum spune Conciliul de la Riez. Conciliul al V-lea de la Paris, din anul 614, can. 7, decretează că nimeni nu are voie să se atingă de bunurile unui Episcop sau ale unui cleric oarecare care moare, nici prin precept regal, și aceasta sub pedeapsa excomunicării, și se dorește ca ab Arhidiacono vel Clero in omnibus defensentur et conserventur. Renumitul Hincmar, Arhiepiscop de Reims, scria astfel în secolul al IX-lea Episcopilor și mai-marilor din provincia sa (ep. IX): Et
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
multe fapte care dovedesc respectul său față de Biserică și față de autoritatea acesteia. Unui conte care îi cerea bunurile unei anumite mănăstiri pentru a-și întreține soldații, i-a răspuns cu demnitate că "a da laicilor bunurile Bisericii înseamnă a încălca preceptul lui Cristos: "Să nu aruncați cele sfinte la cîini". Astfel a fost onorată Biserica Romană și a fost sfințită libertatea de alegere a Suveranului Pontif. Așadar, nu Otto a oprimat libertatea ecleziastică: ci aceasta s-a stins ca o consecință
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
teroare, prin teama cetățenilor, nu poate fi regimul unei societăți normale, preciza. Și tot ce e anormal nu e sortit să trăiască. - Vedeți? - Mă gîndisem atunci la evoluție, spunea el, vorbesc de Terturian, la o societate care ar fi Împlinit preceptele biblice, „ai două cămăși dă una aproapelui tău”, adică o societate perfectă, care dacă nu s-ar realiza, numai conducătorii ar fi vinovați de a nu fi la Înălțimea ideii, ceea ce era corect, teoretic vorbind, dar numai teoretic, că pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fie Încrezătoare. Aceasta-i relația care exprimă nimicnicia unui adevăr din care, parte din omenire, Își făcuse cîndva - eu Însumi, cu unele corecturi - un ideal, posibilitatea unei salvări a societății, găsind apropieri, rămase numai pe hîrtie, Între ideologia vînturată și preceptele biblice. Dar asta se dovedi a fi fost numai În mințile noastre aprinse de ideea unei soluții perfecte, absolute, definitive, dar nimeni din cei ai puterii nu erau pe măsura ideii, fiind prea Înaltă, dovedindu-se În practică a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]