19,544 matches
-
o etnie sau de alta. Ce putem afirma este faptul că, există o probabilitatea mult mai mare de a se adopta copii cu etnie identificată. Singura caracteristica a copiilor adoptați pentru care există o probabilitatea semnificativă să se suprapună cu preferințele exprimate este starea de sănătate. Alte caracteristici ale copiilor adoptați de cuplurile infertile: este mult mai probabil ca acești copii să nu fi avut contact cu familia biologică, dar să aibă maternitate recunoscută, însă nu și paternitate recunoscută; de asemenea
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
ceea ce este vremelnic, arhimandritul alegând aici un citat din Noul Testament, corespunzător atitudinii sale pro cremaționiste: "Trupul (carnea) nu folosește la nimic zicea Mântuitorul Christos Spiritul este cel ce viază (trăiește)"188. El venea cu o ipoteză interesantă, separând, în funcție de climă, preferința pentru incinerare: populațiile din sud o practicau datorită climei, cele din nord datorită suprafețelor mici de sol cultivabil, iar altele datorită credințelor religioase. Șerboianu arată că dovezile arheologice certifică faptul că pe teritoriul României s-a practicat incinerarea. Or, toate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
că marea majoritate a celor care au optat și optează pentru incinerare au împărtășit sau se considerau pe sine drept aparținând acestei Biserici. Aceste necrologuri arată faptul că lor li se oficiau slujbe religioase, fie în capela Crematoriului, dar de preferință în alte locuri, în special în diverse biserici ortodoxe din București sau chiar la domiciliul acestora. În plus, diversele alte servicii de comemorare/pomenire a defuncților, sub stindard ortodox, la binecunoscutele intervale de timp, au fost oficiate (parastase). În al
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Eu sunt...”). Aplicând proba pe care o numește prescurtat C.S.E. (Cine sunt eu?), M. Zlate (1999, „Eul, tipurile de personalitate”, p. 121) concluziona asupra existenței a 27 teme de interes: identitatea, înfățișarea fizică, trăsăturile psihice, rezultatele la învățătură sau muncă, preferințe, dorințe, sistemul relațional, opinii și experiențe, căutarea de sine, unitatea persoanei, unicitatea ei, izolarea și închiderea în sine, adaptarea și integrarea socială, atitudini față de viață și problemele ei, valoarea autocunoașterii, reacțiile provocate de ea, devenirea personalității, nevoia de autoperfecționare, atitudinea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
părinte singur, este nevoită (din lipsa unei susțineri consistente din partea familiei de origine) să desfășoare o activitate aducătoare de venit. În România, conform Raportului Băncii Mondiale 17, patternul caracteristic femeilor singure, care au în îngrijire copii preșcolari, ar consta în preferința pentru munca pe piața ilegală a muncii, cu un timp de muncă variabil și mai ușor de pus în concordanță cu necesitățile de supraveghere a copiilor, în care veniturile să crească proporțional cu efortul investit și să fie ajustate prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
bărbați, Legea nr. 501/2004, privind aprobarea O.U. nr. 84/2004, pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002, privind egalitatea de șanse între femei și bărbați. În prima lege invocată este definită discriminarea - orice deosebire, excludere, restricție sau preferință după anumite considerente, dar numai în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice 46. Spațiul privat nu face obiectul de interes al acestei precizări legale. Privind criteriile care fac posibilă discriminarea, distingem două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
două concepții descrise constituie viziuni normative și idealiste ale Statului, ele indicînd mai mult modul cum acesta ar trebui să se comporte decît cum o face de fapt. Kenneth Arrow a arătat că nu se poate desprinde o scară de preferințe sociale dintr-un ansamblu de preferințe individuale ce nu sunt unanime; nu se pot combina preferințele unei colectivități așa cum un individ poate face cu ale sale, nicio alegere colectivă neputînd satisface pe toată lumea. Cu toate acestea, Statul este presupus a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și idealiste ale Statului, ele indicînd mai mult modul cum acesta ar trebui să se comporte decît cum o face de fapt. Kenneth Arrow a arătat că nu se poate desprinde o scară de preferințe sociale dintr-un ansamblu de preferințe individuale ce nu sunt unanime; nu se pot combina preferințele unei colectivități așa cum un individ poate face cu ale sale, nicio alegere colectivă neputînd satisface pe toată lumea. Cu toate acestea, Statul este presupus a servi interesul general. 1.1.2
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
acesta ar trebui să se comporte decît cum o face de fapt. Kenneth Arrow a arătat că nu se poate desprinde o scară de preferințe sociale dintr-un ansamblu de preferințe individuale ce nu sunt unanime; nu se pot combina preferințele unei colectivități așa cum un individ poate face cu ale sale, nicio alegere colectivă neputînd satisface pe toată lumea. Cu toate acestea, Statul este presupus a servi interesul general. 1.1.2. Două concepții "machiavelice" 1.1.2.1. Concepția marxistă Împotriva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
piața produselor și a factorilor de producție, ar exista deci o piață politică pe care oameni și partide rivale ("antreprenori publici") oferă politici în schimbul votului, cu scopul accederii sau menținerii la putere. Administrația nu mai este văzută ca acceptînd docilă preferințele guvernului și ale electoratului, ci încercînd să le impună pe ale sale. Autori ca W. Niskanen, A. Breton dezvoltă o adevărată teorie econo-mică a birocrației, demonstrînd că, pe lîngă deficiențele pieței (market failures), există și importante carențe ale sectorului public
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
pe de o parte, problemele filosofice ale determinismului, liberului arbitru etc., iar pe de altă parte, problema contingentă: optimul social poate fi realizat de catre un ipotetic dictator binevoitor?"8. Cînd vorbim de valori individuale și ale-gere socială, ordine socială de preferințe și justiție socială, criterii și normative sociale, de legitimitatea acestora, ne situam deja într-un cadru în care relativitatea este legea supremă. Se vorbește despre maximizarea "sumei unităților individuale" și nu-i atribuim un sens definitiv acestei expresii. Poziția aceasta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
instanță, rezultatul va fi o regiune aglomerată, dar subdezvoltată. Potrivit lui W.Oates, fiecare bun public ar trebui produs, gestionat și fiecare serviciu public administrat la nivelul de guvernare care pro-cură avantajul comparativ cel mai ridicat, atît în ce privește obținerea informațiilor privind preferințele publicului beneficiar, cît și în privința metodelor optime de producere-furnizare, a costurilor înregistrate și a calității produselor sau serviciilor respective. Din aceste considerente, guvernările locale pot deține avantaje consistente pentru o structurare corespunzătoare a ofertei. Simplul fapt de a obține informația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a obține informația de bază devine un avantaj uneori decisiv. Iarăși, foarte important este mixul de finanțare ce poate fi realizat (impozite, taxe, tarife ș.a.). Nu în ultimul rînd, de o importanță deosebită este și adaptabilitatea ofertei la nevoile și preferințele beneficiarilor. Proximitatea agenților publici și/sau privați care produc și/sau furnizează bunul sau serviciul respectiv poate fi, de asemenea, un avantaj. Din punct de vedere teoretic, alocarea optimă a resurselor se realizează atunci cînd beneficiile marginale sunt egale, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mare. Teoremele imposibilității (Arrow, Debreu) demonstrează că nu există nici o regulă de votare care să îndeplinească toate caracteristicile dorite, cum ar fi: să aibă un caracter nondictatorial; să fie un rezultat independent de alternativele relevante; deplinătate și transparență; corespondență cu preferințele individuale; lipsă de restricții. Tocmai datorită acestor decizii colective, nu se poate cum remarcă J.L.Stieglitz ca un guvern să acționeze cu același grad de consistență și rațiune ca un individ. Într-o democrație directă, rezultatul votului majoritar reflectă preferințele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
preferințele individuale; lipsă de restricții. Tocmai datorită acestor decizii colective, nu se poate cum remarcă J.L.Stieglitz ca un guvern să acționeze cu același grad de consistență și rațiune ca un individ. Într-o democrație directă, rezultatul votului majoritar reflectă preferințele votantului "de centru". Dar dominantă este democrația reprezentativă. În principiu, reprezentanții ar trebui să acționeze pentru ale-gătorii lor, dar acest lucru nu este în mod necesar adevărat. Așa cum arăta A.Downs, "Partidele politice din modelul nostru nu sunt interesate per
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
astăzi, inclusiv în ma-joritatea țărilor foste comuniste, unde procesul dezetatizării și dere-glementării este însă mult mai lent, datorită inerției, remanenței mentalităților specifice. 2.2. Costuri sociale și costuri private Logica comercială are avantajul de a constrînge actorii să-și dezvăluie preferințele, adică disponibilitatea lor de a plăti. Dar se știe că ea comportă și neajunsuri, mai ales datorită efectelor externe. Producția și consumul de bunuri și servicii, publice și private, se traduce în realitate prin efecte externe negative, neluate în seamă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
bioxid de carbon, sulf ș.a.). Plecînd de aici, ea cere tuturor producătorilor să oprească astfel de emisii, mai puțin cei care au cumpărat un drept de a polua, pentru o anumită cantitate. Altfel spus, se solicită poluatorului să-și dezvăluie preferințele și dispoziția sa de a plăti dreptul de a polua. Ca și pe o piață unde oferta este inelastică, aici fiind vorba despre cantitatea maximă tolerată de poluare, nivelul cererii este cel care va determina prețul dreptului de poluare. Toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nivelul modest și tendința de degradare a potențialului economiei românești, care nu permite susținerea unor programe ample de cheltuieli publice. Creșterea semnificativă a ponderii cheltuielilor publice se explică prin funcționarea sistemului politic, cît și prin modificarea nevoilor eco-nomice și a preferințelor consumatorilor. La aceste cauze trebuie să le adăugăm pe cele sociale, responsabile, în bună măsură, de creșterile indicate. După unii autori (Musgrave, Rostow), dezvoltarea economică este esențialmente responsabilă de creșterea cheltuielilor publice. Am amintit, în acest sens, și de "Legea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
am insistat asupra caracterului lor constrîngător pentru actorii economici. Mîna invizibilă a sistemului de prețuri este una de fier, ea eliminînd pe cei mai slab per-formanți, incitîndu-i continuu pe ceilalți să-și amelioreze productivitatea și constrîngînd consumatorii să-și releve preferințele. Acest aspect este esențial, căci indicînd care le este costul de oportunitate pentru diferitele bunuri și servicii, actorii economici își devoalează aptitudinea de a plăti. Or, în cazul serviciilor publice noncomerciale, absența prețului împiedică funcționarea acestui mecanism. Aceasta dă naștere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mai ales de americanul Gary Becker, unor teme non-economice precum mariajul (vezi noțiunea de piață matrimonială) sau delincvența. În acest cadru, așa cum preconiza J.Bentham, trebuie fixată o pedeapsă mare și certă pentru o greșeală, pentru ca delicventul să-și releve preferințele. Căci, în această optică, dacă cineva fură sau înșeală, aceasta se întîmplă deoarece termenii pieței nu sunt fixați dinainte. Dar pot ei fi fixați? Noțiunea de pasager clandestin (traducere din englezescul free rider) răspunde într-un anumit mod acestei chestiuni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
o ocazie de manifestare a acestuia. Așa stau lucrurile în educație, alimentare cu apă, telefonie, tratarea deșeurilor menajere, drumuri, parcuri publice, pompieri, poliție etc., toată lumea vrea să dispună de ele după pofta inimii, dar cine va dori să-și releve preferințele asupra subiectului? Altfel spus, cine va dori să plătească impozitele necesare? Este adevărat faptul că impozitele nu sunt ridicate pentru cutare sau cutare serviciu, ci pentru toate. Acest principiu al non-afectării resurselor bugetare derivă de fapt din logica pasagerului clandestin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sau de individualizat (politic, pază etc.). Descentralizarea administrativă înseamnă cedarea unor competențe decizionale și a capacității financiare corespunzătoare în favoarea autorităților locale, autorități alese, ce reprezintă comunitățile. Cel mai mare avantaj consistă în apropierea de nevoile reale ale populației și de preferințele sale politice, în timp ce dezavantajul major constă în dificultățile de coordonare la nivel național, de desfășurare a politicilor macroeconomice și de asigurare a echilibrelor la nivel național. Pentru surmontarea acestui dezavantaj, autoritățile centrale pot introduce reglementări legale și financiare privind partajarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
caiete de sarcini etc, ca și diferite instrumente politice și legislative. Descentralizarea bugetară presupune constituirea în fiecare unitate administrativ-teritorială a unor centre de cost și centre bugetare, pentru a profesionaliza cât mai mult prețul decizional la nivel local, a limita preferințele politice subiective sau exagerate și a oferi soluții optime, creative. De multe ori, politicile naționale se constituie în factori de constrângere pentru reușita strategiilor locale de dezvoltare, adevărate provocări, iar soluția e tocmai descentralizarea reală și efectivă, care să permită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
oamenilor politici. Ne costă oare atît de mult democrația? 4.1.1. Există o piață a votului? Comportamentul pasagerului clandestin autorizat de caracterul non-comercial al serviciilor colective nu ar putea fi combătut prin ale-geri, constrîngînd astfel alegătorii să-și dezvăluie preferințele? Această idee a fost apărată de economistul suedez Erik Lindahl, care a dezvoltat un model al schimbului voluntar ce permite stabilirea la un nivel nominal atît a cantităților cerute dintr-un serviciu public, cît și a repartiției resurselor sale de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
fat, impozitul este transformat într-un cvasi-preț ce permite apropierea de modelul comercial, dar asta într-un demers pur teoretic; chestiunea pasagerului clandestin nu e decît parțial tratată, deoarece nu este evident faptul că electorii se prind în jocul dezvăluirii preferințelor. Dacă bunul colectiv Q este caracterizat printr-o indivizibilitate la consum, electorul își va afișa refuzul de a plăti, sperînd însă că alții vor accepta să o facă, pentru a profita și el pe cale de consecință. Modelul schimbului voluntar ne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]