2,251 matches
-
Bunul-simț clasic Învinge pe omul romantic din Heliade. Oricum am judeca lucrurile, Visul moralizator și alegorizant, lipsii de aripi onirice (Bachelard), publicat În 1836, anunță cea mai profundă, poate, temă a lirismului heliadesc: tema ascensiunii, tema Înfrîngerii limitelor. Ea este prefigurată de motivul, mai restrîns, al zborului și se pierde În viziunea vastă a cosmosului, a ordinei din tăriile cerului. Să reținem, Întîi, În versurile lui Heliade tendința de a nălța lucrurile, indiferent de natura lor, de a construi poemele sale
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de dezlegare. Fior, fulger, nesațiu, tremur, foc sînt imagini ale intensității. O intensitate provocată de o energie imaterială și desfășurată Într-un regim de neliniște voluptuoasă, de nelămurită seducție. Imaginile citate sînt, totodată, imagini purificatoare. Energia lor este ascensională, aeriană, prefigurînd trecerea În alt regim psihic. Dezlegat de alte obligații, discursul erotic este aici mai pur și, prin aceasta, mai profund. Discursul se tulbură din nou În poemele ulterioare. La o mireasă (1844) preamărește, Încă o dată, „virtutea matronală”, noțiune ce va
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
statornic În tristețe, poetul nu gustă nici acum deplina mulțumire. În spațiul idilic apar teribilele versuri: „Pui mîna p-a mea frunte și caut un mormînt .................................................................. Zic lumii un adio: iau lira și mă duc”... O figură a nestatorniciei se prefigurează, așadar În aceste versuri. Poetul este predestinat să rătăcească În Întunericul durerii și nici un loc nu e suficient de sigur pentru a Împăca sufletul. Există, totuși, popasuri mai lungi, spații favorabile, și unul dintre ele este „vesela vale” lamartiniană. Este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
suflet ale călătorului. Tehnică simplă, azi complet abandonată În poezie. Dar chiar și În această funcție decoratoare, marea are la Bolintineanu o anumită forță lirică. Ea se constituie, din mulțimea detaliilor, Într-un univers imaginar specific și, În raport cu el, se prefigurează mai bine o apropiere de lucruri, o formă particulară a sensibilității poetice. Întîiul cînt (Ionienele) Începe cu descrierea unui apus Însîngerat În valurile albe ale mării. Descriere fără strălucire, salvată de un singur vers. Un vers extraordinar: „Cotind pe Cornul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poate să-și dea viața pentru patrie: „— Dacă vrei iubirea-mi să o dobîndești Pentru țară, doamne, să mori, să trăiești.” Simbolul feminității se indentifică, În cîteva balade, cu acela al Înțelepciunii mîndre și inflexibile. Mama lui Ștefan cel Mare prefigurează tipul femeii virile cu o largă circulație În literatura română. La vîrsta canonică, ea Întruchipează legea morală, simțul onoarei medievale. Nu deschide poarta fiului Înfrînt și-și ceartă nora care dă semne de slăbiciune. „Doamna soacră” veghează virtutea, În codul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
drumurile fanteziei se desfundă pe măsură ce drumurile reale sînt acoperite de zăpadă. La adăpost de frig, de vînt, de ploaia nesuferită, de o natură, altfel zis, ostilă, poetul poate să se gîndească la o natură În straie de sărbătoare. Scrisul se prefigurează, astfel, ca o libertate Într-un spațiu de recluziune, o plăcere Într-un refugiu silit. Corespondența și versurile nu mai contenesc În elogiile aduse căminului primitor și liniștit. Spiritul voiajor, care este Alecsandri, caută mereu un liman și, cînd Îl
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o mai clar conturată imaginație materială: pămînt ars de soare, vîrtejuri de colb, iarbă mohorîtă, sîrmoasă și, deasupra tuturor, o cumpănă de fîntînă ca gîtul unui struț, semn al unei precare fertilizări (umanizări) a pustiului. O. poetică, Încă modestă, se prefigurează aici: o poetică a carbonizării, o reverie a pustietății: „focul verii”, „pustietatea goală sub arșița de soare”, „iarba mohorîtă”, „mari vîrtej de colb”. PÎnă și singurătatea se mineralizează: „mută, sterilă, nepătrunsă”, ea zace ascunsă de mii de ani În pămînt
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scutură prin aer sunătoarele lor salbe Răpind sania ușoară care lasă urme albe. Surugiul chiuiește; caii zboară ca doi zmei Prin o pulbere de raze, prin un nour de scîntei.” O reverie a alunecării și o figură a beatitudinii se prefigurează aici. Sania este instrumentul acestei noi euforii. Sania ușoară are un statut dublu: este un vehicol agreabil, comod și, totodată, un cuib, un mic spațiu intim, ocrotitor: „Zi cu soare, ger cu stele... Hai, iubită la plimbare. Caii mușcă-a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
viața, ca să fie frumoasă, trebuie să fie lină. O exaltată urare Însoțește aceste priveliști: „La răsărit urare! urare la apus!”... Alecsandri redescoperă, odată cu venirea primăverii, ceasornicul naturii și manifestă o egală bună dispoziție dimineața, În „faptul zilei” ori noaptea. Se prefigurează, Întîi, În Pasteluri un poet al matinalului: „Ziori de ziuă se revarsă peste vesela natură, Prevestind un soare dulce cu lumină și căldură, În curînd și el apare pe-orizontul aurit, Sorbind rouă dimineții de pe cîmpul Înverzit.” (Dimineața) „Aburii ușori
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Heliade Rădulescu și, mai tîrziu, Arghezi) trece peste pragul diminutivelor: „Inima-mi jălește, Dar nu știu ce vrea; Nu știu ce dorește Inimioara mea. Căci aude șoapte Fremăte de zbor, Ș-apoi blînde șoapte Ce-i șoptesc din nor.” Crai-nou, Sburătorul și alte poeme prefigurează mitul luceafărului, Însă Alecsandri nu complică drama incomunicării și n-o spiritualizează prea mult. Sburătorii iau chipurile voinicilor cu plete negre care răpesc fetele din „lumea-ntunecată” și se pierd cu ele În codru. „Acel duh ce-ades se leagă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
virtuților suprafeței, iată strategia lui Bolintineanu.” „Spirit al suprafețelor strălucitoare, poet al spuselor fosforescente, al peisajelor odorante”, Bolintineanu n-are Însă „acces la mitologia interioară a spațiului”. La Vasile Alecsandri literatura devine „o preocupare numai În sezonul hibernării”. „Scrisul se prefigurează, astfel, ca o libertate Într-un spațiu de recluziune, o plăcere Într-un refugiu silit”; „Alecsandri notează starea de a face poezie și elementele exterioare ce contribuie la realizarea ei. El constituie atmosfera cabinetului cum un pictor Își desenează atelierul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care îl dădu pe gât și mai adăugă o lampă, crezând că lumina e de vină. Dar nu-l ajutară nici privirile, care i se împăienjeniră, și nici lumina. Până atunci, pe chipurile pictate sau doar desenate, vârstele morții se prefiguraseră cu neîndurare. Pe cei care semănau mai mult cu ceea ce știau despre dânșii, desenul îi îmbătrânea mai puțin, așadar urmau să moară mai degrabă. În măsura în care desenele îi sluțeau și îi îmbătrâneau, aveau să moară mai târziu. Ei bine, în desenele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
școala latinistă, lucru atestat de limba pe care o vorbesc și care e chiar limba lui G. Călinescu. Ion NEGOIȚESCU, Istoria literaturii române, București, Editura Minerva, 1991, p. 186. Ceea ce Felix Sima (și, înaintea lui, Jim Marinescu, în Cartea nunții) prefigurează devine prin arhitectul Ioanide realitate. Acest personaj paradoxal, excentric, întruchipează puterea creatoare în acțiune. Ioanide este prin excelență Creatorul. Structural deosebit, asemenea lui Jim și Felix, de toate celelalte personaje, eroul central al romanelor Bietul Ioanide (1953) și Scrinul negru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a reliefa obiectul și problemele cercetării. Efectul unei investigații, reprezintă, potrivit perspectivei kuhniene, un răspuns la o întrebare. În schimb, mai important decăt răspunsul sunt întrebarea și prisma prin care este pusă (modul în care elaborezi întrebarea/orizontul de așteptare, prefigurează în mare parte răspunsul). O nouă paradigmă determină astfel un nou mod de definire și de raportare la valorile fundamentale, o nouă perspectivă, și implicit un nou raport între filosof și locul acestuia în societate. În acest sens, pentru Benjamin
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
dușmanului rău, cade ca inacceptabilă. Dreptatea nu se poate corela cu răul, chiar dacă în mentalitatea vremii este admis ca principiu juridic principiul răzbunării. În plus, arată Socrate, nu e treaba binelui să dăuneze, binele e legat doar de bine. Platon prefigurează deja ulteriorul abandon al aparentei dreptăți și atașamentul față de dreptatea în sine, ca formă constantă. Concluzia la care ajunge Polemarchos este un adevăr „accidental”. La acest tip de adevăr ajunge și atunci cănd analizează dreptatea bancară, Socrate dă peste faptul
Arheologia conceptului de dreptate la Platon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
document se precizează că „Criza financiară declanșată în 2007 s-a propagat rapid într-o economie mondială tot mai globalizată, transformându-se în scurtă vreme nu numai în cea mai gravă criză economică postbelică, dar și în prima criză care prefigurează o reașezare a ordinii economice mondiale. România nu s-ar fi putut sustrage acestui tăvălug, dar, în plus, a fost dezavantajată de lipsa de viziune și responsabilitate politică în perioada de creștere. Pe lângă efectele evidente de scădere a producției, creștere
Problematica cadrului legal în contextul crizei economico-financiare actuale. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Ioan Ciochină Barbu, Constantin Sălceanu, Andy Puşcă, Angelica Roşu () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2361]
-
el sau, atunci când o face (situație prea puțin prezentă), oferă informații trunchiate, bine cenzurate, derutante, false, de complezență; • conținutul mesajelor schimbate este preponderent cognitiv, informațional; • interesul participanților se centrează pe informații disponibile; ei nu doresc să se dezvăluie altora; • se prefigurează veritabile strategii comunicaționale; ele au un caracter oarecum unitar, omogen. Participanții își aleg cu grijă cantitatea și conținutul mesajelor, ca și momentul emiterii lor. Restrângerea comunicării intenționate, voluntare între partenerii aflați în competiție "provine scrie M. Milcu (2005) din presupoziția
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dovezi suplimentare în paginile Scripturii care aduc și mai multă forță acestei învățături. Paralela dintre ritul circumciziei din Vechiul Testament și Taina Botezului este un exemplu de astfel de dovadă. Este binecunoscut în lumea teologică faptul că Botezul creștin a fost prefigurat de tăierea împrejur a copiilor de parte bărbătească - la evrei - la opt zile de la naștere, când erau aduși la templu, li se punea și numele, așa cum s-a petrecut și cu pruncul Iisus (Lc. 2, 21) când a fost tăiat
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
Scriban, „Botezul copiilor”, în Biserica Ortodoxă Română, Seria a II-a, Anul XLV (1927), Nr. 12, p. 731. footnote>. Este o legătură clară între Botezul și tăierea împrejur a pruncilor evrei, prin Botez realizându se în mod real toate cele prefigurate de tăierea împrejur. Aceasta o întărește și scriitorul bisericesc Optat de Milève (+ înainte de 397), care scrie: „... Botezul creștin a fost prefigurat de tăierea împrejur cea iudaică”<footnote De schismate donatistarum, V, 1, P. L. XI, col. 1045. footnote>. Tăierii împrejur
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
legătură clară între Botezul și tăierea împrejur a pruncilor evrei, prin Botez realizându se în mod real toate cele prefigurate de tăierea împrejur. Aceasta o întărește și scriitorul bisericesc Optat de Milève (+ înainte de 397), care scrie: „... Botezul creștin a fost prefigurat de tăierea împrejur cea iudaică”<footnote De schismate donatistarum, V, 1, P. L. XI, col. 1045. footnote>. Tăierii împrejur sau Circumciziunii, i se atribuie prefigurativ pocăința (Deut. 10, 16; Ier. 4, 4) și, respectiv renașterea (Deut. 30, 6). Făgăduințele vechiului
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
Simmel pune întotdeauna asocierile (sau "socierile"), în ultimă instanță, în legătură cu preexistența claselor. Ar trebui mai degrabă să ne sprijinim pe Durkheim cel din Regulile metodei sociologice (1895), dacă ne amintim că el a eliminat noțiunea de clasă din sociologia sa, prefigurând o sociologie a formelor sociale. Este și cazul "lumilor" construite de Boltanski și Thévenot (1991) pornind de la "principii de justiție" invocate de agenți. În acest caz, sistemele de valori sunt asimilate sistemelor de practici, ceea ce realizează Heinich din anii 1990
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
familiare prin experiența directă de viață. Mai precis, nu este vorba de faptele ca atare, ci de modul în care practicile cotidiene s-au schematizat la nivelul reprezentărilor sociale în imagini care pot fi considerate adevărate secvențe prin care se prefigurează filmul vieții. La fel cum în filmele cinematografice personajele pot fi clasificate în învingători și învinși, tot așa în viața reală se configurează conflicte de recunoaștere, are loc manifestarea violenței simbolice, prin care persoanele asociate simbolurilor dominante vor impune ca
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
diatribe sincere, nu doar din cauza corupției lor, ci datorită imposibilității de a practica virtutea. Chiar și în viețile laicilor, Biserica ocupă o poziție antagonică cu cea a Naturii, deoarece abstinența se face în numele unui vot religios.” 532 Critica clerului corupt, prefigurată în primele pagini ale capodoperei boccaccești, va fi reluată și în alte povestiri de-a lungul culegerii, oferind unele din cele mai savuroase imagini și situații, delectând cititorul, portretizându-i o societate guvernată de promiscuitate, de decadență.533 Ceea ce li
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe vecie.”639 În dialogul care urmează între cei doi, purtat „pe un glas curtenitor, duios”640 de către personajul narator, „dulce și plăcut grăia”641 și cavalerul, și care va constitui cea mai amplă parte a poemului, avem din nou prefigurată imaginea acelei societăți medievale cizelate și elaborate, de această dată accentul căzând pe ritualul iubirii curtenești. O astfel de dragoste nu poate dura, de aceea cavalerul se simte neconsolat în ciuda intenției binevoitoare a naratorului de a-l sprijini în durerea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unor modele de viață și de dragoste autentice. Iubirea este privită ca o artă, cunoaște o adevărată stilizare, asemănătoare cu arta poeziei. Scrierea este alegorică, are aspectul unei fabule și valorifică motive cunoscute în epoca medievală: paradisiaca grădină a iubirii (prefigurând o atmosferă curtenească, galantă), descrierea templului lui Venus, zeitate protectoare a îndrăgostiților, care guvernează întreaga fire, inscripțiile de pe 669 Phillipa Hardman, Chaucer's Man of Sorrows: secular images of pity in the Book of the Duchess, the Squire's Tale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]