1,191 matches
-
controversată. Teritoriul Poloniei a fost locuit, între altele, de triburi slave, celtice, baltice și germanice. Este disputată, de asemenea, originea slavilor. În principal, se disting două teze în această privință: alohtonia și autohtonia. Cea mai cunoscută descoperire arheologică privind Polonia preistorică este o așezare fortificată din Biskupin, datată din cultura luzațiană (de origine slavă) a epocii timpurii a fierului, în jurul anului 750 î.e.n. Primul conducător atestat al statului polonez a fost Mieszko I din dinastia Piast, care a fost botezat în
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
și la spațiu vital [...]. Nu pot uita trecutul și nu pot ajunge la un acord cu dictatura lui Hitler, fiind un om care prețuiește libertatea de gândire”. Compara Protectoratul Boemiei cu un „behemoth”, referindu-se la anexare ca un act „preistoric”. Textele anti-război din 1939 au răspuns la suspiciunile care spuneau că va urma un nou conflict armat care va dăuna vitalității naționale, și, în timpul Invaziei Poloniei, și-a exprimat solidaritatea față de Polonia — polonofilia lui Iorga a fost remarcată și de
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
cu mileniul al 7-lea î. Hr., în Bulgaria, România și Grecia. Neoliticul a ajuns în Europa Centrală, în mileniul al 6-lea î. Hr., și în părți ale Europei de Nord, în mileniile 5 și 4 î. Hr. Nu există vreo cultură preistorică care să acopere întreaga Europă. Pentru detalii cu privire la diferitele culturi, vezi Paleolitic, Mezolitic, Neolitic, Epoca bronzului și Epoca fierului. Prima civilizație europeană bine cunoscută, ce cunoștea scrierea, a fost civilizația minoică în insula Creta și, mai apoi, civilizația miceniană în
Istoria Europei () [Corola-website/Science/296901_a_298230]
-
leu, o ființă cu unul sau mai multe capete, care scuipa foc. Istorisirile cu balauri sunt amintite deja în timpurile vechi a Mesopotamiei și Egiptului antic preluat de greci, iar ulterior de romani.Unii fac legătura dintre balaur și animalele preistorice (dinozauri) ale căror oase au fost dezgropate cu o mare probabilitate și în lumea antică.Mai târziu aceste figuri mitologice au fost folosite în scopuri politice și religioase de către preoții din Antichitate. Dacă o căutăm în limba greacă, etimologia cuvântului
Balaur () [Corola-website/Science/296913_a_298242]
-
turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de municipiu reședință de județ. Numeroase izvoare atestă, înainte de a ne fi fost transmis numele sau prin documente istorice scrise, existența pe acest teritoriu și în împrejurimile lui imediate, a unor așezări preistorice datând din mileniul al V-lea î.C.; în partea de nord a orașului s-a descoperit o importantă așezare neolitică (5000-1900 î.C.), care a fost locuită de triburi de păstori și agricultori. În numeroase puncte de pe teritoriul orașului
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
vechi, lucru ce atestă popularea acestei zone de mii de ani. La Sulta (comuna Agăș) avem urmele vechilor aurării dacice (ref), iar teritoriul Bacăului cuprindea localități ca: Letca și Leiteni, cuvinte derivate din latonă și letonă (ref), divinități din timpuri preistorice, sau Tamasidava, denumire scito-dacică. Pe aceste meleaguri au fost întinse păduri în care trăiau turme de zimbri. Muzeul „Moldova” din Bacău deține o importantă colecție de documente istorice și vechi manuscrise, precum și un cap de zimbru, un exemplar unic în
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
de , este a 14-a țară ca mărime din Europa. Poziția sa a făcut din ea o răscruce istoric a diverselor civilizații, devenind locul unde s-au găsit cele mai vechi artefacte și dovezi ale prelucrării metalelor din lume. Culturile preistorice au început să se dezvolte în Bulgaria de astăzi în neolitic. Istoria sa antică a fost marcată de prezența tracilor, și ulterior de a grecilor și romanilor. Apariția poporului și statului bulgar unificat datează de la Primul Imperiu Bulgar, care a
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
a Consiliului Europei, membru fondator al OSCE, și a făcut parte de trei ori din Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite. Cele mai vechi urme de picturi rupestre au fost descoperite în peștera Kozarnika și datează de de ani. Culturile preistorice de pe teritoriul Bulgariei cuprind cultura Hamangia din neolitic, cultura Vinča și cultura Varna din eneolitic (mileniul al V-lea î.e.n.). Necropola de la Varna oferă informații pentru înțelegerea ierarhiei sociale a celor mai vechi societăți de pe teritoriul Europei. Conform istoriografiei Bulgariei
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
fost descoperită într-o necropolă lângă Varna cea mai veche comoară de aur din lume, formată din monede, arme și bijuterii datând din 4.600 î.e.n. Situl a relevat dovezi ale primelor civilizații europene. Alte dovezi de demonstrează apariția culturilor preistorice în Bulgaria sunt Plovdivul, unul dintre cele mai vechi orașe din lume, și prima mănăstire creștină din Europa, înființată în 344 e.n. Nouă obiective istorice și naturale au fost incluse pe lista patrimoniului mondial UNESCO: Călărețul din Madara, mormintele tracice
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
au fost colonizate pentru prima dată în 5200 î.e.n., în principal, de vânători-culegători din Epoca de Piatră care au sosit din insula italiană Sicilia, posibil . Dispariția și a fost legată de apariția celor mai timpurii oameni de pe Malta. Așezări agricole preistorice datând din perioada neoliticului timpuriu au fost descoperite în zone deschise și în peșteri, cum ar fi . Ceramica din faza Għar Dalam este similară cu ceramica găsită în Agrigento, Sicilia. O cultură de constructori de temple temple megalitice fie a
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
1 300 mm/m. Urmele arheologice au fost cercetate și studiate de Institutul de Arheologie din Cluj și Muzeul Municipal din Mediaș. S-au descoperit mai multe urme materiale care atestă prezența vieții și a omului pe aceste meleaguri. Așezarea preistorică se află pe panta joasă a dealului din sud-vestul orașului. Au fost scoase la iveală bucăți de chirpici și impresiuni de nuiele, ceramică fragmentară. Pe malul drept al pârâului Visa cu ocazia exploatării unei cariere de nisip s-a descoperit
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
a primit denumirea oficială de „Republica Cehă” și, după recomandarea Ministerului de Externe ceh, denumirea alternativă scurtă de Cehia (în ) de utilizat în afara documentelor oficiale și în afara denumirilor de instituții guvernamentale. Arheologii au descoperit în zonă dovezi ale unor așezări preistorice, datând din neolitic. În antichitate, începând cu secolul al III-lea î.e.n., celții, Boii și ulterior în secolul I, triburile germanice ale marcomanilor și quazilor s-au stabilit aici. În Perioada Migrațiilor, în preajma secolului al V-lea, multe triburi germanice
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
Ciad adăpostește peste 200 de grupuri etnice și lingvistice diferite. Islamul este cea mai practicată religie. Istoria Ciadului demonstrează prin gravurile de pe strânci și prin desenele rupestre că înaintea extinderii Saharei, în urma cu 7.000 de ani, aici locuiau populații preistorice. Drumurile de caravane care ajungeau în Africa, venind dinspre Marea Mediterană și de-a lungul Saharei, începând din secolul al XI-lea, au dus la întemeierea, în jurul lacului Ciad, a numeroase regate. Acestea au fost într-o continuă dezvoltare, până când puterile
Ciad () [Corola-website/Science/298087_a_299416]
-
în consecință, termenul a fost extins, Almagro numind toată valea Mapocho cu acest nume și este citat ca fiind autorul universalizării denumirii. Primele urme ale populării actualelor teritorii chiliene datează din perioada perioada Pleistocenului aprox. 35.000 î.e.n. pentru situl preistoric Monte Verde I și 15.000 pentru situl Monte Verde II (sfârșitul Pleistocenului și începutul Holocenului). Aceasta o demonstrează diverse studii. Teritoriul actual al statului Chile a fost locuit de către aborigeni, iar o parte dintre aceștia a trecut Munții Anzi
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
teritoriul Gambiei urmărește cursul fluviului Gambia pe o distanță de peste 300 de kilometri spre interiorul continentului. Dakar este capitala Senegalului, situată în Peninsula Capului Verde, pe coasta Oceanului Atlantic. Descoperirile arheologice din zonă atestă faptul că Senegalul era locuit încă din vremuri preistorice. Senegalul de Est a făcut parte la un moment dat din Imperiul Ghana. Acesta a fost fondat de către Tukulor în valea mijlocie a fluviului Senegal. Islamul, religia predominantă în Senegal, a ajuns prima oară în regiune în secolul al XI
Senegal () [Corola-website/Science/298139_a_299468]
-
religioase, istorice, politice, chiar și rasiale sunt prea mari pentru a vorbi despre unitate. Se crede că toate popoarele turcice sunt originare din Asia Centrală. Unii istorici pretind că turcii sunt originari din Asia de vest și au migrat în timpuri preistorice în Asia Centrală, în timp ce alții cred că migrația către Asia de vest și interacțiunile turcilor în diferite parți ale lumii în perioada antică, (înainte de apariția hunilor), au apărut via Asia Centrală. Comparații ale limbii sumeriene antice, (pe care ei o numesc limba
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
Arnavutlar"). Acești termeni sunt încă utilizați în limba turcă și în documentele oficiale ale Turciei. Cuvântul este considerat a fi o metateză din cuvântul "arvanit", termenul grecesc folosit pentru a-i desemna pe albanezi. Istoria Albaniei a ieșit din etapa preistorică în secolul al IV-lea î.Hr., odată cu primele atestării ale denumirii de Iliria în istoriografia greco-romană. Teritoriul Albaniei moderne nu are un echivalent în antichitate, el fiind cuprins în provinciile romane Dalmația, Macedonia (și anume Epirus Nova), și Moesia Superior
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
pe teritoriul actualului Zimbabwe. Picturi rupestre la fel de remarcabile se află și în peșterile din regiunea râului Pinturas din Argentina, cea mai cunoscută fiind numită "Cueva de la Manos" ("Peștera mâinilor"), deoarece s-au găsit imprimate multe imagini de mâini ale omului preistoric. Tot prin imprimare, dar cu ajutorul scoicilor, a început să fie decorată ceramica. Apar materiale, precum: cuarț, chihlimbar, jasp. La fel, în această perioadă, asistăm la apariția primelor elemente de sistematizare urbană, lucru vizibil în așezări ca: Ierihon (Palestina), Jarmo (Irak
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
scoicilor, a început să fie decorată ceramica. Apar materiale, precum: cuarț, chihlimbar, jasp. La fel, în această perioadă, asistăm la apariția primelor elemente de sistematizare urbană, lucru vizibil în așezări ca: Ierihon (Palestina), Jarmo (Irak), Çatalhöyük (Anatolia). În ultima perioadă preistorică, epoca metalelor, apar cuprul, bronzul și fierul. În epoca cuprului se ridică monumentele funerare de tip megalit, precum și alte structuri din piatră, denumite dolmen, menhir, cromlech. Ca exemplificare, se remarcă celebrul ansamblu Stonehenge, al cărui construcție a început prin 3000
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
dezvoltă o gamă de culori și forme subtile și utilizează materiale deosebite, cum ar fi: jadul, porțelanul, bronzul etc. Perioadele cele mai importante, în care au evoluat diverse forme și stiluri artistice, sunt corelate cu dinastiile conducătoare: Încă din epoca preistorică, în spațiul african au fost realizate o gamă largă de specimene artistice, fie pentru ritualurile și ceremoniile tribale, fie în scopuri pur decorative. Astfel, primele reprezentări artistice datează din 7000 î.en., fiind desene, pe stânci, cu animale și vânători
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
prin două poduri construite peste strâmtoarea Evripos la Chalkis : Divizarea "naturală" a Eviei a determinat în paralel și o divizare "tripartită socio-culturală" a insulei în trei provincii, care s-au cristalizat pe la mijlocul Epocii de Bronz (2000 -1600 î.Hr. ) o dată cu colonizarea preistorică (cca. 2000 î.Hr.) a insulei de către trei grupuri de populații ce s-au stabilit fiecare în altă zonă a insulei : Cele trei grupuri de coloniști stabilite aici au dezvoltat culturi diferite a căror reminiscențe se întâlnesc și astăzi, iar cele
Evia () [Corola-website/Science/297489_a_298818]
-
în industria textilă si industria alimentară. Douăsprezece țări și-au deschis până acum consulate la Bitola: Bitola participă la înfrățirea orașelor pentru a promova bunele relații internaționale. Bitola este înfrățit cu: Zona Bitola este foarte bogată în monumente din perioada preistorică. Două dintre cele mai importante sunt "Veluška Tumba", și "Bara Tumba" lângă satul Porodin. Din Epoca cuprului sunt așezările din "Tumba" lângă satul Crnobuki, "Shuplevec" în apropierea satului Suvodol și "Rid Visok" lângă satul Bukri. Epoca bronzului este reprezentată de
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
și București. Fiind unul dintre cele mai vechi orașe ale Europei, cu dovezi arheologice ale așezărilor încă din mileniul al V-lea î.Hr., Belgradul și zona să urbană au fost locul de naștere al culturii Vinča, cea mai mare cultură preistorica europeană. Locația a fost descoperită de greci, celții l-au construit și numit "Orașul Alb" (nume pe care, tradus în sârbă, încă îl poartă, incepand cu anul 878 d.Hr.), iar românii i-au acordat drepturi orășenești, înainte să fie
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
10 ianuarie 1983. Culturile neolitice Starčevo și Vinča s-au dezvoltat în sau în apropiere de Belgrad, dominând Balcanii (și anumite părți din Europa Centrală și Asia Mică în urmă cu 7.000 de ani. Unii cercetători cred că semnele preistorice Vinča reprezintă cea mai veche formă de alfabet cunoscută. Locurile erau populate de triburi paleo-balcanice formate din daci, iliri și traci înainte că "scordiscii", un trib celtic, să se fi stabilit aici în sec. al IV-lea î.Hr. și să
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
să stea la baza civilizației romane), volscii, samniții, celții și ligurii, care au locuit nordul Italiei, dar și mulți alții - erau popoare indo-europene; principalele popoare care nu erau de origine indo-europeană erau etruscii, elimii și sicanii în Sicilia și sarzii preistorici. Între secolele al XVII-lea și al XI-lea î.Hr. grecii micenieni au stabilit contacte cu Italia, iar în secolele al VIII-lea și al VII-lea î.Hr. au fost înființate colonii grecești de-a lungul coastelor Siciliei și în
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]