2,230 matches
-
întrupare a desăvârșirii creștine, prin jertfa asumată, urmată de Mântuitorul Hristos pe calea aparte și prin ușa strâmtă a Ortodoxiei. O astfel de Cale trecând dincolo de imaginar, a fost cu putință prin biruirea Iadului din temnițele românești ateo-regalo-comuniste. Strigătul profetului prelins din oceanul de lacrimi al durerii Neamului dac, rupe zăgazul Zidului roșu, prin convulsiile dureroase, întinse ca un reflux al suferinței asumate ce s-a înseninat ca țipătul de azur al Pescărușului ce planează deasupra poalei albastre de țărm, ca
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ÎNTRE NOI ... DESTIN Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1130 din 03 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Pe pielea-mi, catifea de stele, Sărut de jar ți se prelinge Și-n șoapte gândurile mele Adună vise și-apoi ninge. Și-n cozi de comete argintii Pe vârf de dor și de uitare, Cărări pierdute, doar tu le știi, Mă-nvăluie și mă strâng tare. Și-n lunga așteptare care, Se
ÎNTRE NOI ... DESTIN de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341160_a_342489]
-
La lumina lunii, undeva între luminișuri, o arătare neagră se strecoară printre stejari. Atmosfera devine din ce în ce mai stranie. Preda aruncă o privire către stăpânul său și tresare. Privindu-l la lumina lunii observă un chip necunoscut și întunecat din care se prelinge o umbră misterioasă. Cel de lângă el înaintează tăcut. „Acesta nu seamănă cu principele. Sau am vedenii?” Deodată, de parcă i-ar fi ghicit gândurile, acesta întoarce capul și rostește cu voce gravă tulburând liniștea nopții: - Haide odată! Nu-i mai pune
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
din locul unde îngropaseră comoara. - Să ne grăbim! Începe jocul galbenilor. Ocolesc lacul pe marginea cealaltă până la locul unde ascunseseră primul galben. De acolo se ridică o flacără aurie destul de firavă. Întorc capul și zăresc cum printre arbori flacăra se prelinge pe luciul apei, traversează lacul și se unește cu cea de la galbenul îngropat la rădăcina stejărelului. În acel moment nu mai au teamă, ci, din contră, o dorință de aventură. Cu toată ploaia rece care cade în rafale și fulgerele
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
în rahat”. Sau poate suntem deja. Multora dintre noi mirosul de hazna al imposturii ne e foarte familiar, îl respirăm zi de zi pe coridoarele instituțiilor din România și la nivelul elitelor politice și universitare. Iar miasmele paludice s-au prelins și impregnat până în locurile cele mai îndepărtate ale României. Ceea ce explică, neîndoielnic, mirosul fetid pe care cuvântul „intelectual” l-a răspândit cu ocazia sondajului. Din păcate, presupoziția tacită a acestui demers sociologic a fost că românul stăpânește semnificația cuvântului „intelectual
Cel mai intelectual () [Corola-blog/BlogPost/338092_a_339421]
-
cu inimă, cu vână... Avea trup alb-gălbiu și pielea-i călduță îmi dezmierda mâna. - Spune-mi că mă iubești... I-am surâs. Își întinsese rădăcinile în mine precum o salcie în mijlocul izvorului. Printre rădăcini, viața nu mai țâșnea, ci se prelingea în tăcere. - Bat cânii. Bat a urs... I-auz? Bat înt-una. Nu-s câni de treabă. Câniele bun bate oțâr șî tace. Cân îl audz că tace, atuncea prinde de urs. Așe-i șî omu: cân prinde miezu lucrurilor, tace... Ușa
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
discuții despre sex, fantezii cu sex, sex. Barry White. Bărbați dansând, un nas fluierând. Săli de judecată. Ah, și Portia DeRossi. Una dintre singurele amintiri pe care le am din serial care să nu fie music-related e cu o broască prelingându-se pe o ușă. În rest, de la cei 12-13 ani, câți aveam când rula serialul pe protv, au ajuns până în prezent aproape doar momentele în care începea muzica. În baie. La bar. Pe stradă, în mijlocul iernii. Lângă pat, cu un
Serialele vieții noastre () [Corola-blog/BlogPost/337884_a_339213]
-
viu colorate, de iubire s-aveți parte... CIȘMEAUA Dintr-un deal semeț de-argilă vine apă de izvor și se scurge printr-o curnă în uluce - susurând ușor. Apa limpede și rece, parcă-i gheață-n miez de vară, se prelinge ca un șarpe în dereaua seculară. Satu-ntreg alimentează tot ce-i viu e adăpat și plimbă gâște și rațe - un canal adevărat. Ale satului fântâni cu ciuturile înverzite stau în cumpănă așteptând să fie golite. Apa lor este sălcie și
A FOST CÂNDVA... de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 129 din 09 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344279_a_345608]
-
poetul poate zămisli - nu fără chinuri - o slovă, un cuvânt, un vers, o poezie, o operă: „Liniștea luminii/ coboară/ în lanul de secară// acest semn sacru/ ca un șarpe dormind/ l-am adus acasă/ să pot să uit/ cum mă preling în frig ... ” (Semn sacru, pag. 41). Aici, convertit în ramul care visează să se deschidă spre lumină, poetul va atrage energiile universului și va avea puterea (în tăcere) de a-și reconstitui (doar pentru sine) filmul vieții. Aici, umilința creatului
„GEOMETRIA FUMULUI” SAU „REPERELE AUTOBIOGRAFICE ALE POEZIEI” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344340_a_345669]
-
vase de argint - propriile sale cuvinte: „între durere și cer/ numai timp gri și fum/ într-o geometrie moale// pufoasă// pasaj de umbre/ ecou suspendat// o fereastră/ spre neant// un semn al sfârșitului/ năluci prin odăile goale// din priviri se prelinge/ frigul ”( poemul de pe coperta IV a cărții ). Eleganța versurilor și profunzimea acestora, capacitatea poetului de a face, din asocieri de cuvinte simple, fraze poetice incredibile prin transfigurarea sensurilor, îmbogățirea structurii poetice cu inovații artistice, gama unică de senzații pe care
„GEOMETRIA FUMULUI” SAU „REPERELE AUTOBIOGRAFICE ALE POEZIEI” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344340_a_345669]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SOMNUL ORAȘULUI ( II ) Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1758 din 24 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Privesc cum doarme " Orașul de pe deal ", Spre dimineață visul se prelinge... E toamnă, încă, multă-n calendar, Octombrie, încet, abscons se stinge. Decoru-i monoton și ruginiu, Bizare constelații zboară-n noapte, Orașu-mi pare tainic și pustiu.... Din suflete răzbat suspine, șoapte. Văd vârfuri ce străpung neabisal, Sus, la " Pădure ", se sărută
SOMNUL ORAŞULUI ( II ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344397_a_345726]
-
mine. Aș vrea să știi că-mi faci vise senine, Că-mi umpli nopțile cu gânduri line, Că-mi dai curaj să pot merge-nainte. Aș vrea să-mi dai privirea să ți-o scald În lacrima iubirii ce se prelinge ne-ncetat Pe-obrazul cald și-nfrigurat Ce parcă de durere e-necat. Aș vrea în nopți cu lună plină Să vii alăturea să-mi fii Să nu mai pleci... să mi te-alături... Să nu-mi mai lași calea pustie Și
AŞ VREA...! de NELIA VIULEŢ în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343737_a_345066]
-
al naibi, cea de afară îl fugărea... Frica!, frica! Frica era parte din viața lui zilnică, de parcă erau îngemănați. Când nemernicul - cel pe care mama sa îl numea „taică-tău” - a intrat în casă, soră-sa geamănă - Frica, s-a prelins perfidă prin deschizătura ușii și stătea zâmbind în umbra lui - a celui mai puternic, barându-i băiatului calea de scăpare. Posibil ca această soră să fie rudă de sânge cu Moartea că prea apăreau amândouă odată. - Te omor! - țipă tăică-său
CHIP ASCUNS de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343822_a_345151]
-
încrederea în zborul spre cer. Învățăm să ne înălțăm sprijinindu-ne unul de altul?Cum ora să ne-alinte? Dacă mă ții de mână, gândurile prind curajul de a se dezbrăca de veșminte. Prinde-mă bine!Alături, învăț să mă preling dulceag în pieptul tău, pe coline. Atinge-mă cu dragostea mereu! Ține-mă de mână, de tâmplă, de zori, de sinele cel mai profund, să te simt mai presus de răpitoare vâltori, de pământ, ține-mă cu gândurile alungite, îmbrățișându
ÎNCĂTUȘARE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343945_a_345274]
-
Nuante > AMINTIRI SI VISE Autor: Ada Segal Publicat în: Ediția nr. 1700 din 27 august 2015 Toate Articolele Autorului M-AI RĂNIT Cum să îți spun că m-ai rănit Când ești convins că ai dreptate? Lacrima ce s-a prelins Nu ajunge așa departe... Cum să îți spun că m-a durut Când tu nu ști ce e durerea? Un cuvânt e uneori Mai amar ca fierea... Am crezut ca de la tine Voi primi doar mângăieri... Puteam să aștept la
AMINTIRI SI VISE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343966_a_345295]
-
Trupul lacrimilor izvor adânc ce nu seacă răul otrăvitor atacă de suflet le este dor de pana cea din care eu cobor poet cântând codrilor om cu oase străpunse pe verticala inimii lacrimi în sânge trupul lor în flori se prelinge ele știu să cânte din vibrațiile coardelor interogatoare ceva ce sufletul nu poate să explice le iau în palmă în căușul hristic stropind cuvintele ca niște inimi ce se zbat aceste lacrimi gândul mi-au furat La capătul lor plâng
TRUPUL LACRIMILOR de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342762_a_344091]
-
Autorului DOR DE EMINESCU Dor de Luceafărul din aștri cerești Vibrează în noi trecut reînviat, Dor de Luceafărul din Ipotești, De măreția geniului neuitat. Coboară din stele Luceafărul blând, Pășind prin păduri și poiene, Iar vechiul lăcaș,Ipotești,îi e-ngând Prelins pe suflet și gene. Se simte din nou copil ca-altădat, Când sufletul său era plin de-ncântare, Pădurea,lacul și vechiul său sat Sunt pentru el alinare. Îi e dor de Ipotești și-a coborât Pe raza amintirii trecătoare, În
DOR DE EMINESCU de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342777_a_344106]
-
Acasă > Poeme > Pitoresc > O ZI DE VARĂ Autor: Edi Peptan Publicat în: Ediția nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului O ZI DE VARĂ Stropi de roua-n zori de zi Se preling ușor,pe frunze, Strecurandu-se în vii, Vin perechi de buburuze. Soarele în jos trimite Raze calde de lumină. Musculițe mii,dar uite! Vine-n zbor și o albină. Zumzet,zgomote și triluri Umplu aerul în jur, Păsările trec în
O ZI DE VARA de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342817_a_344146]
-
mohorâtă de toamnă târzie mă întorceam de la muncă, îngândurat și trist, pe aceeași imuabilă alee din același imuabil parc, printre aceiași imuabili castani, iar o frunză desprinsă de undeva de sus mi-a căzut pe creștetul capului, mi s-a prelins pe frunte, apoi pe umăr și s-a pierdut tăcută printre urmele pașilor mei și mai tăcuți. Când am ajuns acasă și-am dat întâmplător cu ochii de aceeași imuabilă icoană de pe același imuabil perete dinspre Răsărit am tresărit și
RUGĂCIUNE IV de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342821_a_344150]
-
aprinsese vaga speranță că el va fi victima sirenei. Pleșcan, înviorat de fascinanta apariție, întinse și el mâinile când serafica sirenă se apropie de el cu pași senzuali, în unduiri de coapse, încercând s-o prindă. Dar, amăgitoarea sirenă se prelinse pe lângă el, fără să se lase atinsă de labele lui butucănoase. Printre sughițuri, Trache îi spuse colegului său de suferință: --Firfirache, pe tine te vrea. Fii atent, că acum îți aruncă trandafirul. --Aș vrea eu, suspină gingașul Cireșel. Pentru că misterioasa
TRANDAFIRUL SIRENEI-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342875_a_344204]
-
Limbajul acestei poezii are o funcție poetică, pentru că deplasează atenția de la referință la mesajul însuși: „Biciul lui Dumnezeu/ s-a vrut șarpele acesta,/ strivit în aurul risipit/ de propriul car alegoric./ Fire subțiri de lapte roziu/ din botu-i căscat se preling / unduind / către sânul/ de-acuma uscat”. Și acum intră mesajul: „Atât a rămas: / un dinte sfărmat/ și marele ochi de safir/ către cer/ înghețat.” („Sic transit gloria mundi”). O rezolvare interesantă privind lumea. Barocul Marianei Cristescu reinventează realul și, simultan
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]
-
Iurașcu și Xenia Velisarie de la mănăstirea Agafton: Această mănăstire a fost cea mai crunt lovită de furtuna nemiloasă, dezlănțuită peste cinul monahal de regimul comunist-ateu.” (ibid. p. 112), precum și frații mamei, monahii Calinic și arhimandritul Iachift Iurașcu, care i-au prelins poetului-nepereche mirul setei de cunoaștere a Ortodoxiei, a Frumosului și a Adevărului în Creația lui Dumnezeu, înflăcărându-l astfel să urce spre culmile maturității ca expresie teologică a mărturisirii: „Exemplaritatea demersului spiritual fundamental al acestor figuri patristice, expresie ce pare
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (V) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342755_a_344084]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SAVOARE... Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1607 din 26 mai 2015 Toate Articolele Autorului Câtă dragoste s-a strâns în lacrimile ploii? Și cât dor s-a prelins pe obrajii săi palizi? Ce simte floarea când cântă norii? Cu ce fiori îi strânge umerii ei fragezi? Ce poate să-i culce dorințele calde? Și ce îi ridică spre ceruri speranța? De ce să reziste dragelor hiade? Doar trupu-i cunoaște
SAVOARE... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343302_a_344631]
-
Unde pe iarba de o clipă verdele se mai agață Flori galbene, flori-aripă, au vara pictată pe față Cu degete de crizantemă îmi mângâi toamna risipită În viața mea - o anatemă -, cu buze de vară lovită De lacrima ce se prelinge în ale sufletului trepte Urcând pe scara-n care ninge cu zile de toamnă nedrepte Și-n loc de vânt se iscă toamnă în ochii mei uitați de fluturi Cu vălul ei de simplă doamnă mă-mbrățișează-n mii de
TOAMNĂ IAR... de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343376_a_344705]
-
din 29 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului ȚI-A ZÂMBIT ASEARĂ LUNA Ți-a zâmbit aseară luna Printre culmi înstejărite. Și-ai vrut s-o cuprinzi cu mâna Să strângi stele risipite. Ea s-a dat de dupa culme, S-a prelins, molcom, pe râu; Prin albie s-a scurs în lume, Iar ochii-ți tremurau parau. Roua, roua îți era chipul Și tot galeșa privirea. Luna își urma periplul Și prin ține, strălucirea. Boarea-ți dansa lent prin plete, Susurând cântări
ŢI-A ZAMBIT ASEARĂ LUNA de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343443_a_344772]