1,599 matches
-
bătea cu piciorul în fiecare zi în anii de studenție; să reconstituie în minte, pe cât posibil, atmosfera de atunci și să o compare cu cea pe care o inspiră în momentul de față. Judecând la rece, cu toate că în interiorul sufletului său presimțea ceva, nu se aștepta la vreun eveniment deosebit, senzațional și nici să întâlnească pe cineva anume. Într-un oraș cu peste două milioane și jumătate de locuitori, ca provincial, în cele câteva ceasuri cu care avea de gând să-și prelungească
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Până la urmă își va lua inima în dinți, va arunca florile în primul coș de gunoi și se va întoarce precum Azorel de la o nuntă canină, cu coada între picioare. Nu avea însă curajul să pună în aplicare planul. Probabil presimțea ceva. A doua zi, în micul cotidian "Informația" din capitală, într-o minusculă rubrică de umor, pe lângă nelipsitul careu cu cuvinte încrucișate, apăruse și o caricatură de care colegii lui, făceau haz. În fața Ceasului care arăta ora cinci și un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
precis e o confuzie... cine putea să recon... În timp ce vorbea directorul a și demarat. Trebuie să fii tare!... Te poți aștepta la orice minune!... Profesorul Gârleanu s-a făcut alb la față, în timp ce inima începu să-i palpite cu putere. Presimțea ceva, dar nu avea curajul să se exprime în cuvinte. Știa că Ana Maria trebuia să sosească cu trenul din moment în moment. Te pomenești că nu e nici un fel de confuzie, gândea el, după care întrebă silabisind: Să recon
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
întorsătură după moartea sa. Majoritatea pieselor de mare valoare au dispărut iar celelalte care au rămas s-au degradat, în special partea etnografică și manuscrisele, acestea din urmă măcar de le-ar fi publicat poate că ar fi dăinuit. Parcă presimțind că munca sa de peste șaptezeci de ani se va evapora în neant, tata scria: ,, Că mult prea adâncă și nemăsurată e ceața ce crește pe timpuri...Și grea e cum negura... încă și deasă cum pîcla...Și multă ...Și una
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
se așteaptă răspuns. Reprezentând adesea o strategie discursivă de implicare a lectorului/a auditoriului, interogația retorică are menirea să accentueze o idee, o aser țiune, un sentiment. - Uneori, are rol de structurare a întregului text poetic, ca în poezia Numi presimți? de L. Blaga sau întrun stănescian Poem din volumul O viziune a sentimentelor: Spunemi, dacă te aș prindentro zi / și țiaș săruta talpa piciorului, / nui așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, / de teamă să numi strivești sărutul?... - În opera epică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a străbătut, pe linia Stere Gh.I. Brătianu Paul Goma până în plin comunism românesc, sacrificarea celor din urmă părând a fi ruperea firului istoric care va împiedica reîntregirea după 1989. În Orient, singularitatea ontologică a latinității românești pare s-o fi presimțit întâia oară sultanii, care nu s-au atins de spiritualitatea creștină a Principatelor, renunțând la ispita "islamizării" și "turcizării" și mulțumindu-se cu o stare de vasalitate profitabilă materialicește. În schimb, rușii au simțit că religia creștin-ortodoxă nu-i suficientă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
conduita lui Wittgenstein nu se armonizau cu nici una din tendințele ideologice care se confruntau în Austria anilor ’20: „Datorită disprețuirii tuturor convențiilor, Wittgenstein apărea forțelor conservatoare, clericale, drept socialist; dimpotrivă, socialiștii, care erau suspicioși față de individualismul și atitudinea lui religioasă, presimțeau în el un clerical reacționar.“ (R. Monk, op. cit., p. 208.) 58 Sunt semnificative relatările surorii sale Hermine: „În multe privințe, Ludwig este profesorul înnăscut: totul îl interesează și știe să prindă și să facă clar din toate ceea ce este mai
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
căpătat întîietate, între creditorii soțului ei, și nici dreptul de a cere de la soț restituirea banilor, prin justiție, din lipsă de acte care trebuiau să poarte acea întăritură judecă torească, pusă cu 10 ani în urmă! De altfel, soții Eminovici presimțind acest sfîrșit chiar de la 28 decembrie, 1850, făcuseră un contract de arendare a moșiei Ipotești, pe șase ani (23 aprilie 1851-23 aprilie 1857), cu Maria Mavrodin, sora Ralucăi 50. Dar acest contract trebuie văzut ca o simplă formalitate, pentru că atît
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
urma cursurile clasei I. Ștefan Wolf, directorul liceului, cînd l-a văzut, a exclamat cu năduf: "Și acesta este tot un Eminovici!"19. Frații săi mai mari învățaseră rău. Fiecare din ei fuseseră repetenți și corigenți și de aceea directorul presimțea că și Mihai îi va face bocluc. La sfîrșitul anului școlar 1853-54, Șerban, Nicolae și Iorgu fuseseră declarați repetenți, așa că în anul școlar următor toți aceștia au repetat clasa, Iorgu învățînd în particular. În 1856/57 învățau în particular și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
scurte nopți și m-am înspăimântat. E aici, în aceste rânduri, presentimentul acut că, încă de pe acum, copilul a devenit o fantomă, că a pătruns deja în teritoriile sumbre ale morții. O moarte în zăpadă, pe care el însuși o presimte când evocă vântul înghețat ce șfichiuiește trupul mamei sale. Mama și copilul, oameni încă vii, dar aproape niște fantome, acestea sunt personajele din prima parte a piesei. Și iată că, în partea a doua, copilul pășește cu adevărat în moarte
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vrăjitoare a viitoarei asasinări a lui Duncan e confirmată, în Macbeth, de o revelație anterioară, cuibărită în ungherele tainice ale sufletului eroului. Ca și fantoma, apariția supranaturală readuce în memorie „lucrurile uitate”, dar dintotdeauna prezente în străfundurile acestui suflet ce presimte răul, imposibila puritate, indiferent dacă e vorba despre o fărădelege făptuită sau pe cale să se făptuiască, dacă ea e plănuită de însuși făptașul ori de către altcineva. Zbuciumul lui Hamlet, acea „tristețe a nopții”, acea melancolie de care este cuprins prințul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
libertate; logică; longevivi; magician; magie; magii; marțian; mereu; minciuni; minți; a minți; mîncare; morocănos; neadevăr; necunoscut; nedumerire; negri; neîncrezut; nervos; nesiguranță; neștiință; neștiut; nimicuri; norocos; noutate; număr; numele; om; parabolă; parolă; părere; perspicacitate; plesneală; pocit; poezie; posibil; potrivi; povață; povestea; presimți; presupunere; presupus; a prevedea; a prezice; pricepere; probabil; probabilitate; problemă; rațiune; răspunsuri; rău; fără reacție; a realiza; recunoaște; reflecta; refuz; relativitate; relaxare; sat; sănătate; scamatorii; snoavă; soarta; soartă; spontaneitate; spray; a spune; stele; sugerează; supranatural; surprins; școală; șiret; șmecherie; știe
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
net; noroc; noutăți; oaie; oameni fericiți; oameni; obscur; observă; observare; obsesia; ocean; ochește; cu alți ochi; cu ochiul liber; ochi buni; ochiuri; orbește; orbi; orbit; orizontul; orizonturi; panoramă; pătrunde; un peisaj; percepe; a percepe; perspectivă; pleca; popor; posibilitate; poveste; pozitiv; presimte; privii; prost; pumn; putere; puțin; rar; răni; răsărit; realitate; a realiza; recunoaște; remarcă; în roz; rudele; sat; a savura; sănătos; sfîrșitul; simte; simțea; soarele; a spera; spirit de observație; spune; stele; stimul; supraveghea; a supraviețui; surprindere; suspina; știa; taină; televizor
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de când merg acolo, n-am încetat s-o urăsc pe cucoana care, bănuiesc, e patroana. E hâdă, odioasă, poartă ochelari și te privește ipocrit. Culmea ironiei, dugheana se numește «La vie claire». De fiecare dată când am intrat acolo am presimțit că voi izbucni” (II, 90). Și, într-adevăr, într-o zi Cioran izbucnește: „Azi îmi oferă două pâini de secară foarte turtite (parcă ar fi fost laminate) și-mi spune că sunt mai ieftine (un franc bucata) pentru că sunt necrescute
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
s-ar simți pe pământ mult mai acasă decât mine. Dar comparația nu este bună: căci nu puritatea mă împiedică să fiu la unison cu lumea, nu, e altceva, un venin nostalgic, pe care doar demonii, foști îngeri, îl pot presimți sau concepe” (I, 158). Fost înger, adică demon, Cioran apelează la soluția muncii fizice pentru a ucide în sine răul conștiinței individualizatoare. De fapt, pentru a regăsi extazul: „Extazul e lucrul pe care toți îl caută prin toate mijloacele Ă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mi se părea însă că Weininger a mers cel mai departe în acea voință, acea căutare a autonimicirii, că reprezenta un caz-limită, cazul” (III, 128). În fine, să fi fost Cioran, în tinerețe, cu adevărat el însuși?! Sau să fi presimțit el, în golul pe care-l identifica în neamul său, propriul gol? De nu va fi fost la mijloc încercarea de a se construi pe sine împotriva adevăratei sale esențe, aceea a neantului, pe care o presimțea... Oricum, Cioran își
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Sau să fi presimțit el, în golul pe care-l identifica în neamul său, propriul gol? De nu va fi fost la mijloc încercarea de a se construi pe sine împotriva adevăratei sale esențe, aceea a neantului, pe care o presimțea... Oricum, Cioran își amintește de copilărie, uneori chiar de tinerețea petrecută în România, ca de un paradis. Mărturisește: „Când evoc anii tinereții mele din Carpați, trebuie să fac un efort să nu plâng. Explicația e foarte simplă: nu cred că
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a cărui copilărie s-ar putea compara cu a mea. Cerul și pământul erau, cu adevărat, ale mele. Până și spaimele mele erau fericite. Mă trezeam și mă culcam Ă ca Stăpân al Creațiunii. Eram conștient de fericirea mea și presimțeam că o voi pierde. O teamă secretă îmi măcina zilele. Nu eram chiar atât de fericit pe cât pretind acum” (I, 149). Nimic nu se compară cu copilăria petrecută la Rășinari: „În afara anilor de la Rășinari, am trăit în anxietate, în teama
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
magie, de clar-obscur în care fecioarele sfinte, prea feminine, privesc din somn cu ochii închiși pe zări. Finețea culorilor, puritatea formelor, lumina delicată, miraculosul creștin inserat cu subtilitate amintește de pictura neoimpresioniștilor. Linia și culoarea lui Andrițoiu dau efecte morale: Presimt zăpezi și prevestesc un alb/ frumos ca de molitvă tipărită/ Madonă albă, pogorând din cer/ ea o să vină, trebuie să vină!/ Cu stele mari și-n stea cu alt mister/ Și-n nevăzut cu slavă și lumină.". Timpul este concretizat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de a o stăvili în folosul civilizației: "împotriviți-vă ierbii, nu vă lăsați ierbii"1. Poemul se desfășoară meticulos și didactic sub semnul anotimpurilor și al sălbăticiei care trebuie potolită, pentru că este mai puternică decât piramidele și decât sfinxul, care presimte "cum îl amenință iarba". Iarba apare ca motiv liric obsesiv. În fiecare poem îl descoperim cu sensul germinației stihiale: Iarba rumegă amiezile grase, unde vine țăranul crește iarbă, numai iarba crește cu gura-n pământ, se-astupă gurile ca șomoioage
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pag. 445. 3 Ion Pop, "Poezia unei generații", Editura Dacia, 1973, pag. 224. 4 Petru Poantă, "Modalități lirice contemporane", Rom. Literară, nr. 49. 5 Una care a fost teribilă, dar plină de îndoială și neîmplinită și cea de astăzi, care presimte misterul, substratul perpetuat al nerealizării. 6 I. C. Chițimia ("Cântece funerare") din "Studii și cercetări de istorie literară și folclor", VIII, 1958. 7 Eugen Simion, "Orientări în literatura de azi", Editura Cartea Românească, 1974, pag. 184. 1 care, conform ideii lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ușă de frigider: înăuntru e speranța noastră congelată, iubirea; depinde de noi dacă reușim să deschidem ușa frigiderului; dar ca să deschidem ușa frigiderului ne trebuie o inimă și inima noastră e în frigider etc etc etc. Cine citește Spectacolul ascuns presimte și orizontul de gândire și de sensibilitate al regizorului de teatru Alexa Visarion. Două mi se par punctele interioare de observație ale artistului (deduse deopotrivă din lectura afervescentă a literaturii shakespeariene): unul este omul ca triumf prodigios al culturii; niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
am grăbit să răspund chemării sale. La vremea respectivă, mă preocupau diverse întebări: pe de o parte, sesizam criza din domeniile științific și politic, născută din dorința marxismului dominant de a încarna el singur politica științifică; pe de altă parte, presimțeam importanța noilor și rapidelor progrese din biologie și mai ales din biologia moleculară. Descoperirea dublei elice a ADN matrice a unui "program genetic" nu putea, după mine, să nu bulverseze perspectivele trasate de cei trei giganți ai secolelor XIX și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cărții lui Peyrefitte, Quand la Chine s'éveillera (Cînd China se va deștepta). Bun prieten al lui Jacques Piette, Monach a venit să facă o expunere despre evoluția Chinei. L-am ascultat și i-am pus întrebări în-treaga seară. Cum presimțeam că această întîlnire va fi de mare interes, am organizat-o la Clubul Lellouch, unde se aflau mulți prieteni. B.C. Din cauza mutării dumneavoastră, întîlnirea de joi 17 iunie 1976 a avut loc la familia Serres la Vincennes. J.R. Și am
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
recent. Serge Lier, PDG al unei societăți franceze de capital-risc, îmi citise cartea De la croissance économique au développement humain (De la creștere economică la dezvoltare umană), 1975, pare-se, cu entuziasm. Am simpatizat cu el și cu Annie Battle, colaboratoarea sa. Presimțind că întîlnirile Grupului celor Zece nu aveau să se mai desfășoare mult timp, m-am gîndit, împreună cu ei doi, la crearea Macroscope, o asociație al cărei scop era de a difuza un buletin lunar de informații‚ "pentru a înțelege mai
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]