1,205 matches
-
ca psiholog, ți-ar fi mai la Îndemână... Este un amestec bizar de curiozitate... și științifică, dar și pur omenească, o teamă instinctivă că aici se pregătește ceva rău... n-aș putea să spun ce anume, e mai mult o presimțire neliniștitoare decât o certitudine... Plus responsabilitatea - te rog să nu râzi, nu e nimic de râs, deși bănuiesc că sună total tâmpit. M-am surprins deseori În ultimele zile asumându-mi din proprie inițiativă o Împovărătoare răspundere pentru ce va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ce să spun, mare inginerie, se precipită lucrurile, domnule, În subterana lui pește congelat, urmează uragane, cutremure, tsunami, schimbarea polilor magnetici... Am ajuns acum să văd În toate astea mici necazuri pasabile În comparație cu răul devastator ce va să vină dacă presimțirile mele se adeveresc. Gândesc prăpăstios, nu-i așa? Mă suspectez și eu de asta, dar... Am tăcut. Mă simțeam obosit și ridicol cu retorica mea grandilocventă cu tot. Am tras cu sete dintr-o țigară pe care, În prealabil, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să mi se facă milă de el. Ne povestise că stătuse de vorbă cu mai multe persoane și că aproape toți interlocutorii Îi păruseră abătuți și dezorientați. În Centru domnea o atmosferă apăsătoare, pretutindeni se instalase o așteptare grea de presimțiri nefaste. Circulau zvonuri contradictorii și foarte puțini erau cei care izbuteau să li se sustragă. Un coleg fizician,Toshiro Fujimori, Îi mărturisise că era tot mai des muncit de gândul că greșise alegând să-și abandoneze cariera academică În favoarea ralierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu făcusem, har Domnului, puține - erau infirmate violent, aproape cinic. - Mi se pare mie sau ești nițeluș contrariat? s-a amuzat Eva să-mi comenteze uluirea. Vezi de ce Îți tot repetam s-o lași mai moale cu anticipările, deducțiile și presimțirile tale? Uneori, adevărul nu este dincolo, ci dincoace de noi, și tocmai asta ne Împiedică să-l sesizăm. S-a oprit, simțind, nu știu de ce, nevoia să se autopersifleze: - Cred că am spus ceva foarte adânc, n-ai impresia? Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-mă să-i urez, ca un gentleman ce eram, drum bun și succes. Am făcut-o. Cu jumătate de gură Însă, fără convingere și fără să pășesc imediat către ieșire, cum s-ar fi cuvenit. Ceva indefinit mă reținea - o presimțire nebuloasă, o Îndoială fără obiect, dar densă și sâcâitoare. Eveline stătea În picioare Înaintea mea, așteptând să mă Îndrept spre ușă. Sub apăsarea privirii ei, mai mult decât din convingere și imbold lăuntric, am făcut șovăielnic doi-trei pași, apoi m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o după amiază frumoasă, senină, înfiorată de apropierea primăverii. Mulțimea s-a adunat din belșug în jurul debarcaderului. Cordoane de polițiști stau gata să păzească ordinea. Dar aproape că nu e nevoie de ei. Oamenii privesc tăcuți, apăsați parcă de o presimțire funestă. L-au zărit pe Joîo Franco trecând preocupat printre grupurile oficiale. Dictatorul e palid și figura lui mongolică - ochii mici, oblici, depărtați, umerii obrajilor ieșiți în afară, mustață rară deasupra gurii - pare mai sinistră astăzi. Miniștrii și generalii îl
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acest scop. „O, da“, spunea ea când Îi vorbeam de cutare sau cutare senzație neobișnuită. „Da, cunosc toate astea“, și, cu o candoare oarecum stranie, discuta despre fenomene precum vederea dublă, ușoare bătăi În lemnul unor mese cu trei picioare, presimțiri, sau senzația de déjà vu. Strămoșii ei direcți avuseseră Înclinații spre sectarism. Se ducea la biserică doar În postul Paștilor și de Paști. Tendințele ei schismatice se manifestau prin antipatia sănătoasă față de ritualul Bisericii Greco-Catolice și a preoților ei. Simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
zornăind, apoi aud cum Își ușurează nasul printr-o manevră dibace de stoarcere și scuturare executată de unul din degete și policar, În timp ce ocolește cu pași grei sania. „Madmazelia“ - cum Îi spune susținătorul ei - se urcă Încet, cuprinsă de negre presimțiri, agățându-se de el, Înfricoșată de moarte să nu cumva să plece sania Înainte de a-și adăposti În ea formele pline. În cele din urmă, se instalează gemând și Își introduce pumnii În manșonul meschin, din pluș. La Îndemnul suculentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
în care nu-l mai văzusem, să plece nepăsător la cât de dor îmi fusese de el? Nu se putea! M-am prăbușit, cu un gest larg de bucurie, și în brațele lui. I-am spus că parcă avusesem o presimțire că ne vom întâlni acolo, sub umbra marelui Mihai. A dat să scape, să treacă mai departe. A vrut să-mi ofere și diplomatul. L-am refuzat, amintindu-i că eu sunt studentul pe care era cât pe ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cătați noaptea la intersecție, ca toți tovii, da’ mai poți să știi m-am întrebat tot io, poate a luat-o pe scurtătură, să se mai aierisească la lumina nopții, că d-aia am și oprit, așa ca de o presimțire, de nu opream și se afla, nu credeți că nu opream, că nu era cazu’, dar nu se poa’ ca tovul..., mi-am zis, să trec și să nu vă văd ce faceți și, vedeți, m-am derutat, io, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de lângă geamul ce dădea spre grădină. Se ridica din pat și, privind prin geam la via lui, pângea cu lacrimi zicând: - Viișoara mea, viișoară! Cine va avea grijă de tine de acum? Cui te las? Parcă ar fi avut o presimțire moșul... Peste puțin timp, se trecu din viață, numai Unul Dumnezeu știind ceva despre sufletul lui. Dumitru, cu timpul, se îmbolnăvi de ciroză, boala îl făcu să-și piardă de tânăr viața. Rămase soția sa singură cu doi copii, doi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o să ne sacrifice niciodată. "Asta-i și părerea ta, fetițo, gândi Melania Lupu. De fapt ai scontat pe acest amănunt. Ți-am spus-o și ți-o repet! Sandi își adoră părinții și chiar pentru tine are multă afecțiune. Deși presimțirea domnului Ionescu e în-gri-jo-ră-toa-re. Și pe tine, draga mea, te avertizează uneori instinctul." Ioniță dădu din cap. Sensul era ambiguu: Nimic nu-i imposibil sau poate Florence are dreptate. Sandi n-o să-i sacrifice". ― De ce să nu fim prudenți? Inginerul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
greblă prin păr. ― Nu! Atunci, la rece, totul mi s-a părut bine chibzuit. Relația mamă-fiu-tată ce vrei tu am considerat-o suficientă. Acum însă văd... Își scutură capul: Nu, nu văd... Simt altfel și de obicei nu mă înșală presimțirile. ― Ești obosit și înfierbîntat. Nimeni nu poate fi acum lucid, perfect lucid... Și-apoi unde să te duci? Sânt câteva ore bune de așteptat. ― Oriunde! Numai să scăpăm din cursa asta. ― Nu fi copil! spuse Scarlat. Ridică-mi puțin perna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lucruri? Bătrâna clătină din cap. Nu fac bine nimănui... Mâine, adăugă tonică, vine domnul Van der Hoph. Totul se va aranja... ― Totul se va aranja... mormăi Grigore Popa. Când aștepți mai mult, nu se aranjează. Nu știu de ce... Am o presimțire... Melania Lupu exclamă cu mâinile împreunate: ― Oh, vă rog, domnule Popa! Să vorbim despre altceva. Sau... Se agăță de idee: Uite, să jucăm tabinet! ― De ce nu "Lapte gros"? E un joc de societate... ― Cretin! ― Totul c să treacă noaptea. Ziua
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
c să treacă noaptea. Ziua e altfel. Depinde numai de noi... ― De unul din noi! Dacă e cuminte... Grigore Popa dădu din mână iritat: ― Lasă-mă să vorbesc! Sculptorul îi privea fix. Se calmase, dar umerii încă îi tremurau. ― Ce presimțire mai ai? ― Hm, poate că nu-i presimțire. Ceva ciudat, oricum... Melania Lupu strânse din pleoape și-și duse ostentativ mâinile mici la urechi. Grigore Popa continuă netulburat, cu ochii înfipți în dușumea. ― Al dracului de ciudat! Tot timpul aud
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
numai de noi... ― De unul din noi! Dacă e cuminte... Grigore Popa dădu din mână iritat: ― Lasă-mă să vorbesc! Sculptorul îi privea fix. Se calmase, dar umerii încă îi tremurau. ― Ce presimțire mai ai? ― Hm, poate că nu-i presimțire. Ceva ciudat, oricum... Melania Lupu strânse din pleoape și-și duse ostentativ mâinile mici la urechi. Grigore Popa continuă netulburat, cu ochii înfipți în dușumea. ― Al dracului de ciudat! Tot timpul aud niște pași. Uite, chiar și acum... Se plimbă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dacă vreți, și lipsa mea de curaj, Sunt om ca și tine, nu mi-aș permite să merg atât de departe, te sfătuiesc doar să-l iei de aici înainte pe agentul nostru clasa a doua sub protecția ta, am presimțirea că voi doi veți avea mare nevoie unul de celălalt. Inspectorul și agentul spuseră, Atunci, la revedere, iar comisarul răspunse, Mâncați bine, nu vă grăbiți. Ușa se închise. Comisarul se duse să bea apă la bucătărie, apoi intră în dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dormitor, acolo se opri și se întoarse, O să vă simt lipsa, spuse el. Făcu o pauză și adăugă, Nu uitați ce v-am spus când v-ați dus să cinați, La ce vă referiți, domnule comisar, întrebă inspectorul, Că am presimțirea că veți avea mare nevoie unul de celălalt, nu vă lăsați amăgiți cu vorbulițe blânde și nici cu promisiuni de avansare rapidă în carieră, răspunzător de rezultatul la care a ajuns această investigație sunt eu și nimeni altcineva, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
asta facem. Vezi tu, Gordon e și el băgat. Suntem împreună în afacerea asta. — Iar? — E un plan formidabil. Atât de strălucit, că mi se face pielea de găină de câte ori mă gândesc la el. Nu știu de ce, dar am o presimțire că te pregătești să-mi spui că iar te-ai băgat într-o coțcărie. Afacerea asta e legală sau ilegală? — Ilegală, bineînțeles. Unde mai e hazul, dacă nu riști nimic? — Ești incorigibil, Harry. După toate prin câte-ai trecut, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
copaci în plină furtună. Așa ceva n-ar trebui să existe în rânduiala lumii, spuse el. Copilul era un artist și le făcea uneori griji, e drept, stăteau ca pe ace la plecările lui dese, la București, dar nimic, poate doar presimțirile sângelui care-ți dă de veste înainte de orice mesager, nu anunța un asemenea sfârșit. Cu sora tânărului Rareș - aflase de la ea că băiatul nu împlinise încă 22 de ani, era de vârsta Iuliei, spuse Costache - reușise să vorbească ceva mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pământ și mai înțeleaptă decât el. Acest lucru îl determină pe Bidaru să facă ceva ce nu a făcut în fața nimănui, nici chiar în fața părinților. Își dezvălui pentru prima oară taina și, după ce i-a povestit cu lux de amănunte presimțirile sale, concluzionă: Deși nu am întâlnit-o încă, sunt sigur că fata cu valiza de carton este persoana pe care o aștept de trei ani încoace. Ea este soarta mea și sunt convins că nu mă înșel! Într-adevăr, acum
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bietei femei nu mai sfârșeau. Gemea, gâfâia din răsputeri, într-un lac de sudoare. Lângă opaiț, lumânarea de la Sf. Înviere, arde necontenit, tremurând la fiecare zvâcnire a urgiei de afară. „Să fie, oare, în această pornire a Firii, o neagră presimțire?“ își zise pădurarul în mintea lui învălmășită, privind-o întrebător în ochi pe bătrână, și ea frământată de același gând. - Ha‟di, fata mamii... hai, mai încearcă, olecuță, olecuță numa‟! o mai îndemnă, moașa, dar fără convingere. Parcă își pierduse
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
La marginea lizierii urmele se amestecară, cu altele și se afundară în inima pădurii. „Cred c-o fost o haită de 5-6 lupchi, după urme, lupchi mari, de prin stepele Ucrainei..!“, își zise el în gând. Și, mânat de o presimțire rea, se întoarse acasă în fugă... la căpătâiul Axiniei. Chipul femeii căpătă o concentrare ciudată. - Cum te simți, Xenia?! își întrebă nevasta. După câteva clipe, abia, în tăcerea chinuitoare din odăiță, veni ca o poruncă, glasul ei stins și sacadat
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bătrânul Toma pufăia tutun în ceardac, din pădure, pe drumul dinspre Șuletea apăru călare în galop poștașul. „Ci grabî așa mare a fi având moș Bălăuță?!? se întrebă Anton mirat, pentru că nu l-a văzut galopând așa niciodată. Și, o presimțire rea i se prinse de inimă ca o gheară. - Să trăiești, măi Antoane. Tătâne-tu, Toma, i-acasă? și fără să aștepte răspunsul, ștergându-și fruntea de nădușeală, îi întinse un plic sigilat, zicându-i: Îț‟ aduc o depeșă, măi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mișcat. Așa, așteptând, ceva îl îndemnă, să se uite spre dreapta, sus... Simți o încordare în el, o anume așteptare, acel sentiment sigur al vânătorului că nu mai e sigur chiar dacă simțurile lui încă nu au perceput nicio vietate. Acea presimțire pe care numai omul legat de natură, care și-a petrecut mare parte din viață în singurătate, o mai posedă. Deodată, o umbră mare, întunecată, se profilează pe albul imaculat. Era lup! L-a recunoscut, înainte de a apărea cu totul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]