1,175 matches
-
Apollon, floare înflăcărată, centru radios al lumii (I, p. 192), apariție de o luminozitate infinită (I, p. 194) : făpturile supranaturale se luptă pentru viața oamenilor . Personajele și obiectele stau sub semnul luminii sau al întunericului, după cum aduc speranța vieții sau presimțirea morții. Înainte de nuntă, Alkestis era limpede, mai luminoasă ca aerul delphic, dar peste atelajul tras de un leu și un mistreț al pretendentului ei flutura umbra fatalității (I, p. 189). O dată săvârșită însoțirea, iubirea reginei scânteie ca un chivot (I
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
celălalt), ceea ce pricinuiește nedumerirea Clitemnestrei (trezește-te ! Noi ți-am vorbit de nuntă - I 3). Stăpânită de presentimente sumbre dar încă nedescifrate, Ifigenia nu se bucură de nuntă ca orice tânără (Nu Achile mă face gânditoare, ci nunta aceasta stranie, presimțirile mele pe care nu știu să le înțeleg), căci nu e sigură de identitatea reală a mirelui din vis (nu știu dacă dorul acesta al meu i se cuvine într-adevăr lui Achile - I 3). În același timp, fata simte
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Platon eșuează, o dată ce el nu reușește să-și realizeze planurile de guvernare, ci doar să-și pună în pericol viața. Deasupra filosofului plutește în permanență amenințarea ca el să sfârșească asemenea lui Socrate, ilustra victimă a atenienilor. Ca printr-o presimțire a posibilei analogii de destin, Platon se referă frecvent la fostul său maestru încă din primele momente petrecute la Siracuza. El îi spune de la început lui Dionis I că aplică mereu metodele deprinse de la profesorul său de înțelepciune care l-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui de către soție, cele două personaje din prim plan pregătesc figura dramatică a lui Oreste. Ajuns la maturitate sufletească și plinătatea conștiinței (p. 224), remarcabil prin obiectivitatea judecății și modestia simțirii (p. 225), pătruns de misiunea sa regală, dar cu presimțirea vie a nimicniciei omenești (p. 227), Agamemnon moare plătind conștient vinovăția neamului, dar fără a atinge gradul de umanitate prin care păcatul strămoșilor ar putea fi biruit (p. 230). Când pășește pe covorul de purpură întins de soție, deși știe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vină meditativ-lucidă asupra condiției umane pentru a o canaliza spre bine. Montaigne consideră că toate operele omenești sunt supuse erorilor, nu pot exista instanțe supreme de legitimitate, plasate deasupra adevărului, oricum neștiut sau știut în întregime. Umanismul filozofic modern (ce presimțiri de oracol încă din epoca lui!) ar consta în descătușarea gândirii creatoare și a spiritului critic. Independența de gândire, metaforic, ar trebui să fie asemeni albinei care culege din floare în floare mierea oferind-o altora. Omul mereu să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
-ne romantica stare a zilelor de mai. DE LA EDUARD CAUDELLA LA CVARTETUL VOCES Auzi cum se naște bucuria, cum sunetul se prelungește în tăcerea necuprinsă, cum acordul în mi bemol major se pierde în detalii decantate, cum parcă în fața unor presimțiri muzica se luminează și exprimă inefabilul. Se poate oglindi în muzică până și un surâs de fată adorabilă? Ce mare psiholog a fost Beethoven! Dar bucata patetică a pianistei pare neverosimilă, degetele se amestecă cu subtilele nuanțe și clapele iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
revoluției care a răsturnat pe George Bibescu] - comisarul împărătesc Fuat efendi, convocând a doua zi după sosirea sa pe locuitorii Capitalei în delegațiune pe câmpia Cotrocenilor, nici suferințele, nici prescripțiile medicilor nu mă putură ține în casă. Una din acele presimțiri ce ne vin nu știm de unde, dar a căreia existență o mărturisește psichologia, mă înștiință că se va petrece în această adunare ceva grav. Mă scol dar, sunt urcat în trăsura mea și pornesc către Cotroceni. În drum fui obiectul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
și mijloacele necesare de a-și provoca astfel de gînduri în viitor. Rezolvarea problemelor Pe măsură ce terapeutul parcurge programul de tratament, apar noi provocări și noi întrebări. Dacă le va răspunde cu sinceritate, va încuraja pacientul să-și exprime îndoielile și presimțirile legate de amănuntele terapiei. Altfel, se poate cădea în capcana parcurgerii fără nici o grijă a tratamentului, avînd falsa impresie că pacienții nu doar au înțeles, ci au și acceptat totul. În acest context, e bine să țineți minte că pacienții
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de toate păcatele (slăbiciunile) mele! Ele-mi dovedesc mai mult decît multe alte lucruri că sînt om. "E vremea...", dar ce-aș apela tocmai la Rilke pentru a spune că estuarele verii se îndepărtează. Mă bucur de fiecare dată de presimțirile toamnei, poate și fiindcă totul devine mai expresiv, mai grav, o coagulare naturală a mai multor bucurii. Am avut o vară dulce. Mi-am permis și o lene indescriptibilă. Dar mi-e teamă de lene. Uneori seamănă cu preajma morții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nu-ți legi prea mult inima de cele ale ei. Adelheid se sperie și mai tare: — Părinte, de ce mi spui toate astea? Ce s-a Întâmplat cu Bodo? Ce primejdie Îl paște pe stăpânul nostru, ducele? Visez lucruri groaznice, am presimțiri rele... Ce mă aș teaptă, pe mine, pe noi? Ce necazuri? Călugărul răspunse cu blândețe: — Copila mea, nu știu. Nu ne e dat nouă, muritorilor, să ne cunoaștem viitorul. Prevestirile, semnele rele, toate acestea sunt eresuri păgânești și ispite ale
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fim prevăzători. Să luăm cu noi mai mulți slujitori bine Înarmați. și câțiva ministeriali credincioși. Să mergem pregătiți de luptă. Nu se știe niciodată ce capcane ne mai așteaptă. Bertold, frate, ai avut totdeauna Încredere În mine! Ai și acum. Presimțirile mele nu mă prea Înșală. Ascultă-mi sfatul. Ce pierdem dacă ne arătăm puternici și gata de orice? Cu atât mai mult Îi vom sili să accepte condițiile noastre! — Nu crezi că mai degrabă arată că ne e teamă? zâmbi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din cetate. Ai dreptate! Eglord a venit până aici cu prietenul lui, ca să cunoască drumul, apoi l-a omorât și s-a Întors Înapoi ca să-și ia prada. Oare ce a preschimbat prietenia lor În ură? Tremurând de nerăbdare și presimțiri rele, Bodo porni mai departe. „Doamne, ce e cu mine? Nu mai pot gândi, nu mai pot citi urmele, mă port ca un băiat necopt. Ce s-a Întâmplat cu Adelheid? O fi omorât-o Adalbrecht și de aceea a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că ai coborât pe Pământ mai mult pentru a face rău decât bine, și că suferințele noastre îți furnizează senzații similare cu cele ale Marchizului de Sade! În partea de vagon a familiei Butu, era o liniște aparentă, încărcată de presimțiri sumbre. Bătrâna era bolnavă rău și toți ceilalți erau împrejurul ei pentru a-i fi de ajutor. N-a vrut, ori mai degrabă nu a putut mânca nimic. Cu anevoie a înghițit puțină apă. Atât. Stătea ghemuită pe un cojocel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de carnasieră feroce, și la mâna care mângâia într-un gest explicit pistolul din dotare aflat în toc. Doamne, Dumnezeule Atotputernic, apără și păzește, ai grijă de copilașii mei, Iisuse Hristoase, și tu, Prea Sfântă Fecioară Maria! Cuprinsă de o presimțire sumbră, mama a început să murmure o rugăciune în poloneză, apoi și-a făcut sfânta cruce, iar noi, mașinal, am copiat întocmai mișcările mamei. Avortonul a renunțat la rânjetul lui tâmp și stupid, străduindu-se să înțeleagă textul rugăciunii șoptit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în spate, Wikander stă așezat într-un fotoliu ușor de paie, cadru de prim-plan favorit în pictura scandinavă clasică atunci când a încercat sugestia fragilității umane, figurată îndeobște în variante feminine; decor simplu, uneori chiar frust, al epuizării, bolii sau presimțirii morții. Paloarea morbidă a tinerei fete la Edvard Munch, frângerea extenuată a femeii lui Christian Krohg sau tristețea severă și îndoliată la Ernst Josephson, cearcănele trandafirii ale bolnavei învelite în pled la Carl Larsson, nimic din trăsăturile interioare ale acestui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
doctor honoris causa al universității vieneze. Vezi și Jurnal II, 30 mai 1973. Tonul mesianic din debutul acestei scrisori, în care Höfler contrapune decăderii Europei de după război forța salvifică a lucrurilor cercetate de Eliade, „cele mai ascunse și pline de presimțiri ale unor timpuri mai bune”, admirând la Eliade puterea de a exprima „cu luciditate cele văzute, trăsătură pe care o admirăm așa de mult la spiritul romanic”, amintește de vechea ideologie nazistă, învinsă, căreia Höfler i-a servit cu fidelitate
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nu sunt decât exerciții de reamintire a acelor crâmpeie onirice care se volatilizează cu iuțeala și grația cu care se topesc În albastrul mării clopotele verzi-albastre și oranj ale meduzelor. Și, așa cum el, prezentul, se „topește” mereu Între „amintire și presimțire”, dar e și turtit de presiunea pe care o fac asupra creierului nostru diverse interese, planuri, frici sau speranțe, calcule de tot felul sau false memorii, printr-un efort Încăpățânat, de nuanță absolut puerilă, uneori el, prezentul, poate fi adus
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de „victorioasă” și de dominantă, de spectaculoasă, azi; „acea știință” care Își descoperă legile și concluziile nu numai pe bază logică sau experimentală, dar și pe analogie - instrument al iraționalului! Și, mai știi, poate și pe instinct sau pe acea presimțire din care s-au hrănit nu numai marii profeți ai Antichității, dar și poeții luminați ai Europei! 7 M-am Întors definitiv În martie ’90 din bucuria de a fi solidar cu acea „beție a libertății” care Îi cuprinsese pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Dar individul uman a fost Înzestrat de zei - răutăcioși și amabili În același timp - și cu capacitate analogică, nu numai deductivă, iar, cum o spuneam, marii poeți sau marii profeți - uneori e același lucru! - au fost Înzestrați și cu darul presimțirii, al acelei intuiri adânci, al acelei recunoașteri a unui „lucru” pe care nu l-au Întâlnit niciodată! Da, nu cumva aceste enorme cantități de gaze, explozii și materie inertă Își află În mine scopul lor ultim sau chiar și intermediar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și mișcare: prin simpla, consecventa mea spiritualitate, ea Însăși un alt firmament, răsfrânt Înlăuntru. Spre care... Înlăuntru?! Nu știu. Nu știu, dar... oricum, dacă nu spre hăurile instinctelor și spaimelor mele milenare, atunci spre acea zestre formidabilă de intuiții și presimțiri, moment și loc În care suntem egali cu zeii, cei creatori și desfidând minimalele noastre legități de spațiu, și timp, vizibil și invizibil. Și chiar dacă nu am „dreptate” - poetul din mine s-a obișnuit a trăi În „ne-dreptate”, ba
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adevărat că nici pe solul cultural românesc nimic nu m-a ajutat să-l descopăr pe Nietzsche, În sensul adânc al acestei noțiuni - o descoperire cu valoare de revelație și de ghid cultural absolut, de legitimare a propriilor pulsiuni și presimțiri obsesive ideatice!Ă Interesantă, nu-i așa, această speculație existențială, pe care, sunt convins, nu sunt singurul care o face: ce am fi fost, ce am fi devenit În alte, esențial alte condiții, dacă nu climaterice, oricum sociale, culturale, istorice
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la Fălticeni (...). Cu mult respect și multă considerație pentru soția Dvs. și Dvs. Maria Kalmicov </citation> <citation author=”MIHĂESCU (KALMICOV) Maria” loc=”Brașov” data =”8 aprilie 1977”> Mult stimate Domnule Dimitriu, M-a bucurat foarte mult primirea scrisorii Dvs. Aveam presimțirea că s-a Întâmplat ceva trist În familia Dvs. pentru care aveam și eu o strângere de inimă! Despărțirea de cineva scump, e foarte grea, dar ceea ce m-a impresionat mai mult, este sensibilitatea, emoția puternică și noblețea femenină care
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nu e fără Timp este, ca amintirea. E asemenea văzului mâinilor, asemenea auzului ochilor. ... Ieși din cort, prietene, să stăm față în față, privindu-ne, să tăcem împreună, mereu întrebându-ne în sine celălalt dacă e... Un elogiu, poate, o „presimțire” a divinității, a Zeului, căruia „îi dă ocol”, așa cum face Rilke („Ich kreise um Gott, um den uralten Turm...” - „Eu îi dau ocol lui Dumnezeu, străvechiul turn...”Ă, așa cum o va face în 11 Elegii, o încercare de definire „a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
niciun dobitoc, dar e bună de leac. Oscilații de zgomote ciudate o toacă ce se apropie și se depărtează în păduri adânci de brad, în fundul muntelui. Ziua nu se aude. Noaptea da începând după asfințitul soarelui, când singuraticul are întăiu presimțirea întăielor sunete pe care nu le aude apoi decât în închipuire pe urmă tot mai precise în realitate. Cătră miezul nopții, ori cătră ceasurile două tot mai tari și mai distincte, apoi la cântecul unui cocoș imaginar începând destul de răpede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai tari și mai distincte, apoi la cântecul unui cocoș imaginar începând destul de răpede, ca o pendulă care face mișcări tot mai scurte și mai grăbite. La răsăritul soarelui totul n-a fost decât o iluzie. După apusul soarelui, aceiași presimțire etc. Lucrul se poate petrece în lunca Dunării, în mari singurătăți, în deltă, unde cel căruia i se întâmplă asta, rămâne câteva zile izolat din pricina unei întâmplări, și tovarășul său s-a dus după ajutor. Les dangers, les souffrances, les
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]