1,376 matches
-
enunțarea lor. Se poate verifica printr-un test lingvistic dacă un conținut este sau nu presupus lingvistic: negația și interogația lasă presupoziția intactă. Negația din T41 Nu! Lucky Luke nu s-a lăsat deloc de fumat, nu pune în discuție presupoziția Lucky Luke fuma înainte, și nici interogația: Lucky Luke s-a lăsat de fumat? Interpretarea semantică a unui enunț este ansamblul consecințelor sau concluziilor care pot fi inferate pornind de la acel enunț (Bellert 1970: 335). Într-o suită de propoziții
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
bula 1] Aș vrea să mă las de fumat într-o bună zi. [cadrul 2, bula 2] Problema e că nu fumez. [cadrul 2, bula3] Deci ca să mă pot lăsa, [cadrul 3, bula 4] Va trebui să mă apuc. Consecința presupoziției verbului a se lăsa din bula1 (Actualmente fumez) este falsă, după bula 2, fapt care conduce logic la soluția propusă de bulele 3 și 4. Presupoziția verbului a se apuca est prezentă în c.2 (nu fumez), dar în contradicție
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ca să mă pot lăsa, [cadrul 3, bula 4] Va trebui să mă apuc. Consecința presupoziției verbului a se lăsa din bula1 (Actualmente fumez) este falsă, după bula 2, fapt care conduce logic la soluția propusă de bulele 3 și 4. Presupoziția verbului a se apuca est prezentă în c.2 (nu fumez), dar în contradicție cu cea a verbului a se lăsa. Personajul este antrenat într-un cerc cel puțin vicios, în care consecințele care decurg dintr-o propoziție intră în
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
succesive, pornind de la implicațiile lexemelor pe care le conțin. Aici, personajul se străduiește cu haz (bulele 3 și 4) să producă un text coerent în acord cu implicațiile voinței exprimate în bula1. Urmarea este cît se poate de logică în ceea ce privește presupoziția, dar total absurdă din punct de vedere practic. • Subînțelesurile Atunci cînd cineva enunță T14 sau T42, acesta subînțelege probabil o idee impărtășită unanim în zilele noastre, astfel încît este tipărită și pe pachetele de țigări: Fumatul dăunează grav sănătății (deci
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
dată la care a apărut T43 în cotidianul regional Ouest France), fără îndoială că nu toți cititorii împărtășeau această opinie. Putem deci clasa ideile primite de-a gata în categoria implicaturilor preconstruite, nonimplicate de structura lingvistică a enunțurilor, diferite de presupoziții, dar mai aproape de subînțelesurile propriu-zise. Subînțelesurile nu sînt mai prezente în enunț decît preconstructele (nu sînt exprimate), dar fac parte din enunțarea ca act. Subînțelesurile sînt derivate printr-un proces interpretativ în cursul căruia actul enunțării Dacă ea sau el
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
prin semnătură și ajunge astfel la o aserțiune de tipul: La tribune de Genève este ziarul cel mai citit. Este un slogan conform genului de discurs așteptat: asocierea unui nume propriu și a unei proprietăți pozitive. Prin statutul său de presupoziție, enunțul implicitat pare indiscutabil. T44 nu se referă explicit la această presupoziție, ci la motivele acestei stări de fapt presupuse. Este întîmlpător sau nu că TG este ziarul cel mai citit? Sloganul tranșează în sensul unui răspuns negativ (Nu întîmplător
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de Genève este ziarul cel mai citit. Este un slogan conform genului de discurs așteptat: asocierea unui nume propriu și a unei proprietăți pozitive. Prin statutul său de presupoziție, enunțul implicitat pare indiscutabil. T44 nu se referă explicit la această presupoziție, ci la motivele acestei stări de fapt presupuse. Este întîmlpător sau nu că TG este ziarul cel mai citit? Sloganul tranșează în sensul unui răspuns negativ (Nu întîmplător), dar nu spune absolut nimic despre motivele pentru care acest ziar este
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Trebuie ca el să se angajeze într-un raționament sub forma unui silogism: mai întîi să admită o premisă majoră de tipul: Ziarul cel mai citit [A] este cel mai bun ziar [B]; să admită apoi o premisă minoră corespunzătoare presupoziției din T44: Or TG [C] este ziarul cel mai citit [A]. Ajungem astfel la concluzia vizată de argumentație DECI TG [C] este cel mai bun ziar [B]. Acesta este răspunsul la întrebarea subiacentă la aserțiunea: Atunci de ce, dacă nu întîmplător
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de Comunitatea europeană, exploatează aceeași structură: T78 De ce portocalele sîngerii sînt ideale pentru snack-uri? Pentru că atît pulpa, cît și sucul portocalelor sîngerii au un gust irezistibil. Acasă, la birou, la plimbare, ele vă aduc pe buze un zîmbet însorit. Presupoziția lui Q (T78) este următoarea: portocalele sîngerii sînt ideale pentru snack-uri. Sub această formă, foarte frecventă în publicitate, întrebarea nu are alt scop decît să aserteze indirect această presupoziție. Falsele întrebări din T3 și din T78 se prezintă ca
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
la plimbare, ele vă aduc pe buze un zîmbet însorit. Presupoziția lui Q (T78) este următoarea: portocalele sîngerii sînt ideale pentru snack-uri. Sub această formă, foarte frecventă în publicitate, întrebarea nu are alt scop decît să aserteze indirect această presupoziție. Falsele întrebări din T3 și din T78 se prezintă ca niște "interogații retorice", denumire împotriva căreia Bally s-a ridicat pe bună dreptate: [...] desemnare absurdă, dar caracteristică vechii școli, care voia să explice prin procedeele artei de a scrie și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
extralingvistic. Preocupat de analiza actelor de limbaj, Stalnaker propune analiza contextului în ceea ce privește intenția (sau intențiile) interlocutorilor, credințele, cunoștințele, interesele și așteptările lor comune, momentul și locul, efectele, valoarea de adevăr a mesajului etc. El introduce două concepte importante: cel de presupoziție pragmatică și cel de situație lingvistică, ce implică ansamblul presupozițiilor făcute de o persoană într-un context anume. Dezambiguizarea unor texte presupune, adesea, nu doar cunoștințe aprofundate de limbă și istoria limbii, ci și o competență culturală sau chiar transculturală
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
contextului în ceea ce privește intenția (sau intențiile) interlocutorilor, credințele, cunoștințele, interesele și așteptările lor comune, momentul și locul, efectele, valoarea de adevăr a mesajului etc. El introduce două concepte importante: cel de presupoziție pragmatică și cel de situație lingvistică, ce implică ansamblul presupozițiilor făcute de o persoană într-un context anume. Dezambiguizarea unor texte presupune, adesea, nu doar cunoștințe aprofundate de limbă și istoria limbii, ci și o competență culturală sau chiar transculturală, de tip enciclopedic. "Minimaliștii" consideră pragmatica doar o componentă printre
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
text și anume unitățile care se interpretează datorită altor constituanți, plasați anterior sau prezenți în "memoria discursivă" (anafora) și cei care apar ulterior în cotext (catafora); repetiția constituanților (cazul numelor proprii), ștergerea unor constituanți prin elipsă, ceea ce implică evidențierea unor presupoziții, modul în care progresează informațiile în text de la elementul cunoscut (temă) la un aport de informație (remă); felul în care sunt folosite timpurile verbale; natura conectorilor dintre fraze (de opoziție, de cauză, de consecință, de adițiune, de înlănțuire temporală); organizarea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sememul sau sememul înlocuiește una din mărcile sale). Raportul de contiguitate nu trebuie conceput în chip restrâns și doar la nivelul sintagmei. Un raport de acest fel se poate stabili cu contextul și cu circumstanța, adică cu o serie de presupoziții necodificate (exte ceea ce Umberto Eco numea contiguitate empirică sau istorică). În poezie se execută, la nivelul ansamblului macrotextual, o substituire cu acele aspecte contigue ale realității cu care starea eului este corelată. Aspectele sunt din categoria circumstanțelor și a consecințelor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
altfel, și în atenția publică, prin controversele pe care le provoacă între cei doi mari actori nucleari, programele defensive de tipul scutului antirachetă, controverse care trimit la motivații doctrinare puțin interesante azi. Este încă neclar, sub aspect strategic, care dintre presupozițiile perioadei de confruntare bipolară au supraviețuit și care au fost sau sunt pe cale a fi alterate. Simplificând analiza, putem argumenta că, în continuitate cu strategia nucleară clasică, în condițiile confruntării între actori raționali, armele nucleare nu pot fi folosite, capacitatea
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
indeterminată. Orice verdict cu privire la "globalizarea" și, în consecință, "localizarea" culturală poate fi revocat prin apel la o serie nelimitată de strategii analitice specifice "relativismului cultural". Suspectarea unei definiri "universale" a culturii a creat condițiile unei reconsiderări contemporane a situării în raport cu presupozițiile tradiționale ale culturii. Termenul de "cultură" este unul dintre cei mai supradefiniți și aplicați termeni teoretici din discursul filosofic generalizat la toate domeniile de referință ale cunoașterii și acțiunii umane. În raport cu felul în care sunt definite cadrul și actele culturale
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
complexe ale culturii. În condițiile exercitării puterii culturale în textura vieții de zi cu zi, aceste teorii culturale ar putea fi percepute ca produse ale criticii culturale angajate în discriminarea, înțelegerea și evaluarea consecințelor problematicilor culturale. Astfel, de pildă, provocarea presupozițiilor moderniste despre "universalitate" și "rațiune" s-a făcut din perspectiva investigării noțiunilor de "contingență", "temporalitate" și "situație". Cât privește diversitatea de forme, practici și identități culturale, sintetizate în termenii "diversității culturale", aceasta ar fi determinată de complexitatea contextuală a vieții
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ca "materialism al întâlnirii" sau, printr-o expresie a lui Bourriaud, ca materialism din întâmplare. Acest tip de materialism s-ar inspira din caracterul contingent al lumii a cărei origine și a cărui sens ar fi indiscernabile. Pornind de la aceeași presupoziție slabă, Bourriaud afirmă că estetica relațională nu ar reprezenta o teorie a artei, ci mai curând o teorie a formei 48. Aceasta nu este însă decât o afirmație teoretică dintr-o serie de observații teoretice care alcătuiesc protocolul prin care
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de artă, muzee, organizații non-guvernamentale). Din perspectiva lui Roger Seamon 120, ca activitate umană ubicuă, critica este o parte inerentă a culturii în general. Obiectele criticii pot fi instrumente (artefacte cu scop specific), fapte (acțiuni judecate din perspectivă morală), teoreme (presupoziții cu privire la ceea ce este adevărat) și acte performative. Dacă în trecut critica de artă făcută din perspectivă "legislativă" presupunea oferirea unei judecăți asupra calității operei de artă, critica de artă actuală oferă judecăți mai curând asupra semnificației lucrărilor de artă. Schimbarea
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
fiind o definiție a artei. Orice alt aspect ori calitate a propozițiilor ar fi irelevante pentru "condiția de artă" a operelor, care este o "stare conceptuală" eliberată de constrângeri morfologice. Prin urmare, validitatea propozițiilor artistice nu este dependentă de nicio presupoziție empirică, și cu atât mai puțin estetică, cu privire la natura lucrurilor. Propozițiile artei au un caracter lingvistic și nu factual, exprimând definiții tautologice ale artei care nu necesită verificarea lor în afara contextului artei. Arta este definiția artei.159 Art after Philosophy
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
niciunele dintre ele nefiind scutite de procesul istoric 182. O altă propunere de analiză post-estetică, cu elemente interpretabile de pre-estetică, vine din partea artistei-teoreticiene Adrian Piper care definește "meta-arta" ca fiind acea activitate de a face explicite procesele gândirii, procedurile și presupozițiile producerii oricărui fel de artă. Procesele gândirii pot include atât modalitățile în care este propusă o lucrare ipotetică, și în care te poți inspira din lucrările altora ori dintr-un aspect neobservat anterior al propriilor tale lucrări, cât și rezultatele
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
lecturi, ale unei conversații, ale unei experiențe. Procedurile includ felul în care sunt utilizate materialele, genul de decizii cu privire la întrebuințarea lor și în ce măsură lucrarea solicită interacțiune (socială, politică, colaborativă), prin proceduri înțelegându-se ceea ce facem în contrast cu ceea ce gândim. Cât privește presupozițiile puse în joc, Piper propune spre identificarea lor atât metoda kantiană transcendentală a "dovezii regresive", cât și diferitele metode de analiză psihologică gândite de Freud sau Jung. Instrumentele meta-artei sunt capacitățile discursive, conceptualizatoare și cognitive ale artistului pe care acesta
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de judecată a lui Kant, de pildă) care sunt repetate și supuse variației (prin diverse interpretări, cum ar fi cele ale lui Deleuze, Ferry, Schaeffer, de Duve) conform unui principiu al decalajului ce permite construirea de noi discursuri (pornind de la presupozițiile sensurilor multiple și ale resurselor încă nevalorificate) prin spunerea a ceva diferit de textul însuși, însă fără a devia de la circumstanța repetării. La rândul său, principiul autorului presupune gruparea discursurilor sub un nume pentru a le oferi unitate și coerență
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
funcțiile acestui de gen de artă țin cont de valorile estetice sau cele sociale ale unor comunități sau instituții ori de intențiile ameliorării ambientale ori de transformarea peisajului urban sau natural ori de provocarea conștiinței publice ori de chestionarea unor presupoziții și convenții ale contextului. Arta în mediul urban (planificările arhitecturale), practicile in situ (site specific), instalațiile publice (sculpturile minimale ori monumentale), intervențiile (pe / cu billboard-uri, postere, graffiti, stencils), arta land (în SUA) și arta earth (în Europa), environment-urile (structurile ambientale
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
cunoștințelor cu gândirea creativă și critică; gândirea critică sau inovativă ar putea fi văzută ca acel gen de gândire care conduce la noi intuiții, noi abordări și perspective, la noi moduri de a înțelege și concepe lucrurile, ducând la provocarea presupozițiilor și la perceperea lumii în moduri diferite; iar gândirea creativă ar putea fi evaluată ca proces de generare a unor noi idei și concepte, precum și a unor noi moduri de asociere între ideile și conceptele deja existente. În ceea ce privește raportul dintre
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]