3,388 matches
-
NU AVEA NEVOIE. SE LĂSĂ MOALE PE SPETEAZA SCAUNULUI ȘI SE GÎNDI: "PĂI BINEÎNȚELES! ERA EVIDENT DIN CAPUL LOCULUI. AM CONSIDERAT NORMAL CA EI SĂ ÎNCERCE SĂ STABILEASCĂ O CONEXIUNE SENSORIALĂ ÎNTRE UN TRUP VIU ȘI UNUL MORT, DAR ACEASTĂ PRESUPUNERE SE BAZA PE CONVINGEREA MEA CĂ UN OM CARE A MURIT DE DOUĂ ZILE NU E NUMAI MORT, CI ȘI INTRAT ÎN PUTREFACȚIE". SE SIMȚI DE-A DREPTUL ÎNSPĂIMÎNTAT. DE MII DE ANI SE TOT STRĂDUIA SĂ PRELUNGEASCĂ VIAȚA OAMENILOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pe când orice neisprăvit mă putea snopi în bătaie dacă era mai zdravăn decât mine sau reprezenta o autoritate. În mod tulbure, am mirosit că insolențele cele mai puțin riscante sânt cele metafizice. Apoi m-am liniștit singur, pentru ca, brusc, simpla presupunere că s-ar fi putut să am alt tată, un preot. să mă tulbure. M-am revoltat, dar în revolta mea exista un sâmbure de îndoială care a dat și ideilor mele despre credință, copilăroase ori, mai târziu, născute dintr-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
țărmul și nelăsând decât o realitate prozaică. Așa, absența lui era ca o mare retrasă, care îngăduia tuturor ipotezelor, temerilor și explicațiilor să înflorească în discuții. " Am început să bat și eu cîmpii", mi-am zis, întrucît mă încurcam în presupuneri care mai de care mai fanteziste. Dar asta nu m-a împiedicat să observ ce se întîmpla în jurul meu. Nimeni nu se mira că unele păreri difereau chiar de la o zi la alta. Și tot ce privea omul din sala
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
paralizase (Nelson a fost de părere că poate orbise, iar Dominic le-a povestit că văzuse la bar un nobil decăzut care dase în mintea copiilor) și că se închisese în sala cu oglinzi ca să nu se compromită. Dar asemenea presupuneri extreme intrau repede în desuetudine. Un oarecare interes a stârnit în schimb ipoteza că Bătrânul plecase poate într-o lungă călătorie prin lume. Cine știe prin ce porturi rătăcește acum?" a râs Siminel gata să îmbrățișeze cu entuziasm această versiune
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să ies din situația aceea stupidă. Acum puteam să judec cu o anumită răceală și m-am întrebat ce anume o îndemnase să fie atât de ofensivă? Sângele încălzit de baia fierbinte? Mă plăcea ca bărbat? Cea mai probabilă părea presupunerea că Moașa se hotărâse să îmbine, ca mine, plăcerea cu interesul. Nu mă îndoiam că era bine informată, că aflase tot ce le povestisem bătrânilor. Îl zărisem adesea pe Arhivar șușotind cu cei care mă ascultau. Iar faptul că venise
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe care să-l compătimească în sinea lor, în zilele cu soare, pentru singurătatea în care propria lui putere, aproape magică, îl înlănțuise. Fără asta mecanismul azilului ar fi scârțâit și, cu vremea, s-ar fi blocat, poate. Mirajele, prudențele, presupunerile, temerile, îndoielile, șoaptele n-ar mai fi fost justificate, totul ar fi intrat într-o logică prozaică, limpede, aspră care nu i-ar mai fi legat de nici o taină; și cu ce să umple golul pe care li-l da
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu siguranță, nici o comunicare cu Nour. Cât de naivă putea să fie? Încrezătoare, căută numele de cod pe care îl descoperise, sigură că avea să fie acolo. Dar nu era. Nici în inbox, nici printre mesajele trimise. Nimic. Poate că presupunerea lui Maggie era corectă. Cine a omorât-o pe Rachel Guttman a trecut mai întâi pe aici, ștergând pe rând toate e-mailurile importante. Se uită, la noroc, în recycle bin. Nu era nimic acolo de sâmbătă, ziua morții lui Guttman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe mine sută la sută sigur e că nimeni nu a încercat să-mi vândă mie asta, nimeni nu a încercat să mă convingă că e ceea ce e. Am descoperit-o, oarecum din întâmplare, într-un magazin din piața Ierusalimului. Presupunerea mea e că a fost furată din Irak. E posbil să fi fost scoasă din pământ sau dintr-un muzeu, poate chiar de la Muzeul Național. Nu vom afla niciodată dacă hoțul știa pe ce pune mâna. Dacă muzeul din Bagdad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
c-ai vedea pe polițaiu’ care te-a dus la secție. — Sper să nu-l mai văd niciodată, spuse domnul Robichaux cu convingere. Un comunis’ spurcat. Oamenii ăia vor să facă din noi un stat de polițiști. — E numa’ o presupunere. Nu l-ai ierta ș-ai uita? — Santa, o întrerupse doamna Reilly. Cred c-o să mă duc până-n bucătărie să văd dacă nu găsesc vro aspirină. — Rușinea pe care am tras-o, spuse domnul Robichaux Santei. Toată familia mea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un om de știință căruia i se decernase un premiu în domeniu și care era director al Centrului de Aplicare a Tehnologiei Ambientale în cadrul Albany NanoTech. Nu, nu era o Honda Civic de 12.000$ obișnuită. Nu, după o îndelungă presupunere. De fapt, era un automobil care valora de o sută de ori încă pe atât - aproximativ 1,2 milioane $. Pradeep venise să facă împreună cu mine o tură într-una dintre primele mașini acționate de hidrogen din lume. Pag. 48 CELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
voi preocupat de așa ceva? Un băiețel din spate ridică mâna. — Da? — Credeți că este posibil să clonezi o ființă umană? întrebă băiatul. — Da, cred că este posibil. Nu acum, dar în viitor, da. Când? — Nu aș vrea să fac o presupunere asupra momentului. Aveți întrebări și asupra altui subiect? O altă mână ridicată. — Da? — După părerea dumneavoastră, clonarea umană este lipsită de etică? Bellarmino ezită din nou. Era teribil de conștient de faptul că răspunsul lui avea să fie transmis la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ieșit din comun, toată lumea presupunea tot ce putea fi mai normal, descoperise Armanoush la o vârstă fragedă. Fiindcă maică-sa era o odar, ce putea fi mai normal din partea ei decât să se mărite cu un alt odar? Aceasta fiind presupunerea generală a prietenilor ei, aceștia credeau că tatăl vitreg al lui Armanoush era american, probabil din Midwest. Pe Turk Street a trecut pe lângă o demipensiune pentru homosexuali, o băcănie orientală și o mică piață Thai și a mers alături de trecători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
facem, pentru că nu e momentul potrivit sau nu ne simțim în stare... Legenda spune multe lucruri care să acopere o lipsă de răspuns... dar niciodată nu va reuși să închidă rana unui prezent prin amintirea îndepărtată a trecutului... sau prin presupuneri care nu înlocuiesc certitudinea adevărului... Aș vrea să-i reproșez asta legendei. Aș fi vrut să o iau la rost aseară... * Uneori cînd ne detașăm de anumite lucruri vedem mai clar valoarea lor. Asta se știe de cînd lumea. Dar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Bikov își întoarse privirea tremurând. ă Ocazional mai făcea și pe agentul de distribuție al unei edituri. Tot prin intermediul lui Govorov. ă Atena? Numele îi scăpă fără a fi conștient. Porfiri nu înțelegea cum de a ajuns la o asemenea presupunere. ă Nu. Prințul Bikov era hotrărât. Am auzit de ei, adăugă gânditor. Dar aceasta nu era o editură repsectabilă. ă Priap. Numele nu mai era oferit drept întrebare, iar Prințul își coborî pleoapele în semn de confirmare. § Leonid Simionovici Tolkachenko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lui Tolkachenko. Nu eu sunt criminalul.' Aceasta nu este numai o mărturisire a nevinovăției. Este de asemenea începutul unei acuzări. Lasă de înțeles că el știe cine este adevăratul criminal. Oferindu-i astfel cuiva motivul de a-l omorî. O presupunere rezonabilă s-ar referi la individul care aștepta pe scări. ă Dar uiți un lucru, Porfiri Petrovici. Nu poate fi vorba de adevăratul criminal când nu s-a întâmplat o crimă adevărată. Nu ai cum să ai un criminal adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
trece la organul următor. Ce metodă sugerezi să urmez? Nu pe cea a lui Rokatinski. ă Îți sugerezi să folosești... Porfiri Petrovici ezită doar pentru o fracțiune de secundă. Metoda Pervoiedov. Conform căreia organizezi examinările pentru a confirma sau refuta presupunerile magistratului investigator cât mai repede cu putință. ă Metoda Pervoiedov, spui? ă Ai putea scrie un articolo deștept bazat pe asta pentru Jurnalul Rusesc de Patologie. ă Ah, dar lucrul cu adevărat serios este să public în Germania. Așa trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
că victima nu era Virginski. Brusc, din cerul senin, începu să ningă, iar Porfiri se întoarse cu spatele către mort și o luă la picior de pe pod. De data aceasta Salitov era cel care trebuia să se grăbească. Capitolul douăzeci și cinci Presupuneri nebunești Fațadele vospite în culori deschise ale cramelor și al delicatessens de pe Nevski Prospect beckoned cheerily. Porfiri simți o umirie copilăresc trecătoare la vederea strugurilor supradimensionați, a charcuterie și a caviarului. Tot ce voi era să intre într-unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nume bastradizat. Dumneavoastră i-ați luat virginitatea. ă Sau, pur și simplu, așa o chema pe ea și, precum spuneți, este doar o coincidență. ă Am învățat să nu cred în coincidențe. ă În schimb vă puneți toată speranța în presupuneri! Chiar dacă toate astea ar fi adevărate, ceea ce în fond nu admit, nu aveți cum să le dovediți. Care ar fi fost motivul meu în toate astea? ă Să vă mențineți reputația, care a devnit importantă odată ce ați conceput planul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
farmecul în ceea ce vă privește. Osip Maximovici nu spuse nimic. ă Dar aveți dreptate, spuse Porfiri. Nu pot dovedi nimic. Aceasta este doar o conversație între doi foști seminariști. M-am lăsat dus de val. Am făcut tot felul de presupuneri nebunești. Prin urmare, trebuie să vă las în libertate. Unde mai pui că deja avem un criminal. E drept că e mort, după câte se pare. Deci sunteți norocos - asta în cazul în care cele spuse anterior sunt adevărate. Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe când orice neisprăvit mă putea snopi în bătaie dacă era mai zdravăn decât mine sau reprezenta o autoritate. În mod tulbure, am mirosit că insolențele cele mai puțin riscante sunt cele metafizice. Apoi m-am liniștit singur, pentru ca, brusc, simpla presupunere că s-ar fi putut să am alt tată, un preot, să mă tulbure. M-am revoltat, dar în revolta mea exista un sâmbure de îndoială care a dat și ideilor mele despre credință, copilăroase ori, mai târziu, născute dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țărmul și nelăsând decât o realitate prozaică. Așa, absența lui era ca o mare retrasă care îngăduia tuturor ipotezelor, temerilor și explicațiilor să înflorească în discuții. „Am început să bat și eu câmpii”, mi-am zis, întrucât mă încurcam în presupuneri care mai de care mai fanteziste. Dar asta nu m-a împiedicat să observ ce se întâmpla în jurul meu. Nimeni nu se mira că unele păreri difereau chiar de la o zi la alta. Și tot ce privea omul din sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
paralizase (Nelson a fost de părere că poate orbise, iar Dominic le-a povestit că văzuse la bar un nobil decăzut care dase în mintea copiilor) și că se închisese în sala cu oglinzi ca să nu se compromită. Dar asemenea presupuneri extreme intrau repede în desuetudine. Un oarecare interes a stârnit în schimb ipoteza că Bătrânul plecase poate într-o lungă călătorie prin lume. „Cine știe prin ce porturi rătăcește acum?” a râs Siminel gata să îmbrățișeze cu entuziasm această versiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să ies din situația aceea stupidă. Acum puteam să judec cu o anumită răceală și m-am întrebat ce anume o îndemnase să fie atât de ofensivă? Sângele încălzit de baia fierbinte? Mă plăcea ca bărbat? Cea mai probabilă părea presupunerea că Moașa se hotărâse să îmbine, ca mine, plăcerea cu interesul. Nu mă îndoiam că era bine informată, că aflase tot ce le povestisem bătrânilor. Îl zărisem adesea pe Arhivar șușotind cu cei care mă ascultau. Iar faptul că venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe care să-l compătimească în sinea lor, în zilele cu soare, pentru singurătatea în care propria lui putere, aproape magică, îl înlănțuise. Fără asta mecanismul azilului ar fi scârțâit și, cu vremea, s-ar fi blocat, poate. Mirajele, prudențele, presupunerile, temerile, îndoielile, șoaptele n-ar mai fi fost justificate, totul ar fi intrat într-o logică prozaică, limpede, aspră care nu i-ar mai fi legat de nici o taină; și cu ce să umple golul pe care li-l da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bun, dar s-au și convins că sunt cuprinși În el de mult timp, sau și-au identificat fragmentele proiectelor lor dezordonate și confuze ca fiind momente ale Planului nostru, detaliat potrivit unei logici inconfundabile a analogiei, a aparenței, a presupunerii. Dar dacă, inventând un plan, ceilalți Îl realizează, e ca și cum Planul ar exista, ba mai mult, acum chiar există. Din acest moment, batalioane de diabolici vor străbate lumea În căutarea hărții. Am oferit o hartă unor oameni care căutau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]