1,315 matches
-
Sultanatul a absorbit alte state turcești și a ajuns până la Lacul Van. Limita sa vestică a fost aproape de Denizli și porțile din bazinul Mării Egee. În 1070 comandantul selgiucid Suleyman Kutalmish, un văr îndepărtat al lui Malik Shah și un fost pretendent la tronul Marelui Imperiu Selgiucid, a venit la putere în Anatolia de vest. În 1075 el a cucerit cetățile bizantine de la Niceea () și "()". Doi ani mai târziu, s-a declarat el însuși sultanul unui stat independent selgiucid și a stabilit
Sultanatul de Rum () [Corola-website/Science/317549_a_318878]
-
asemenea regent al Portugaliei. Ea are descendenți variind de la actualul rege al Spaniei, Marele Duce de Luxembourg, regele Mihai I al României, Ducele de Parma (linia Parma a fost înființată de al doilea frate, Filip, Duce de Parma) precum și un pretendent francez Contele de Paris. Născută la Madrid, ea a fost fiica cea mare a regelui Filip al V-lea al Spaniei și a celei de-a doua soții Elisabeth Farnese. Mama sa era moștenitoarea Ducatului de Parma. În momentul nașterii
Infanta Mariana Victoria a Spaniei () [Corola-website/Science/317579_a_318908]
-
de ani secetoși și de foamete în perioada 1601 - 1603, a izbucnit răscoale populare. În această perioadă a apărut un uzurpator care a pretins că este țareviciul Dmitri, fiul lui Ivan cel Groaznic, care era mort încă din 1591. Acest pretendent al tronului, Falsul Dimitrie I, a primit sprijin din partea Poloniei și a pornit în marș spre Moscova, câștigând aderenți în rândul anumitor familii boierești și a claselor de mijloc. Unii istorici au făcut speculații cu privire la implicarea lui Boris Godunov în
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
Aceste decizii au făcut să crească sentimentele antipoloneze și anticatolice în rândul rușilor. În același timp, decizia poloneză nu a fost nici pe placul suedezilor, care au declanșat războiul pentru controlul țărmului baltic și l-au sprijinit pe propriul lor pretendent la tronul Rusiei, cel de-al treilea impostor „Dimitrie”. Rusia era din nou într-o situație vecină cu dezastrul. La conducerea țării nu se afla un lider legitim. Facțiunile boierești se luptau între ele pentru putere. Patriarhul Hermoghen era întemnițat
Timpurile tulburi () [Corola-website/Science/317809_a_319138]
-
reușesc să câștige meciul în fața lui Shini și Vinny. Precum și lupte în Irlanda, O'Shaunessy a călătorit ocazional în Marea Britanie pentru a face apariții pe circuitul independent britanic. În aprilie 2006, el a fost adus în Țară Galilor ", ca un pretendent pentru titlul lor de top, dar a fost învins de campionul , Chris amintesc. Mai tarziu, în acel an, în noiembrie, a fost angajat de LDN Lupta Londra să apară pe capitalul show TV în cazul în care, după ce la învins
Sheamus () [Corola-website/Science/317856_a_319185]
-
în care în mod constant Sheamus a fost victorios. El a participat în André gigant Memorial lupta Royal la WrestleMania XXX, înainte de a se elimină cu Alberto Del Rio reciproc. La 14 aprilie, Sheamus a participat la turneul fiind pe pretendentul numărul unu la Centura Intercontinental, care a avut loc pe Raw. El a avansat la runda următoare prin înfrângerea Jack Swagger,înainte de a pierde în fața lui Bad News Barrett în semifinale la 21 aprilie. Pe 5 mai 2014 la Raw
Sheamus () [Corola-website/Science/317856_a_319185]
-
puține obligații publice la St. Petersburg lucru care îi dădea posibilitatea de a călători în străinătate. Prin căsătorie, prințesa Greciei speră să se poată întoarce regulat în țara natală. După o lungă perioadă de gândire, ea a reuzat propunerea altui pretendent, regele Alexandru I al Șerbiei și a acceptat cererea Marelui Duce. Sigur pe el, ca prin eforturi, o va seduce pe prințesa greacă, Marele Duce George a făcut tot posibilul să-i facă pe plac. A obținut de la vărul sau
Prințesa Maria Georgievna a Greciei () [Corola-website/Science/318239_a_319568]
-
a căzut, Smuts a pierdut o mare parte din controlul asupra Partidului Unit și din ce în ce mai mulți alegători au luat în considerare o alternativă la regimul lui moleșit. În mod umilitor, Primul Ministru și-a pierdut scaunul de parlamentar în fața unui pretendent naționalist. Așa cum se poate observa din numărul final de locuri, Smuts și partidul său s-au dovedit incapabili să se opună numeroaselor atacuri făcute de PN, iar această instabilitate a dus la o victorie strânsă a Partidului Național Reformat.
Alegeri legislative în Africa de Sud, 1948 () [Corola-website/Science/319664_a_320993]
-
regale franceze orleaniste și, prin căsătorie, Ducesă de Guise. S-a născut la Eu, Franța, ca al cincilea copil și a treia fiică a Prințului Filip, Conte de Paris și a Infantei Maria Isabel a Spaniei. Tatăl ei a fost pretendent orléanist la tronul Franței sub numele de "Filip al VII-lea". Prințesa "Miou", după cum era numită de familia sa, și-a petrecut primii ani în Normandia, lângă părinții săi, contele și contesa de Paris. În 1886, când avea doar opt
Prințesa Isabelle de Orléans (1878–1961) () [Corola-website/Science/319700_a_321029]
-
cultura și mai ales istoria, au jucat un rol important. Crescând, prințesa a devenit o femeie frumoasă, lucru care i-a permis, ajutată fiind și de calitatea de șef al Casei regale deținut de tatăl ei, să aibă mai mulți pretendenți. Dintre aceștia, cel mai notabil a fost viitorul rege Albert I al Belgiei, care a trebuit să renunțe în fața opoziției unchiului său, regele Leopold al II-lea, ce se temea de reacțiile de la Paris față de o căsătorie cu fiica unui
Prințesa Isabelle de Orléans (1878–1961) () [Corola-website/Science/319700_a_321029]
-
Dintre aceștia, cel mai notabil a fost viitorul rege Albert I al Belgiei, care a trebuit să renunțe în fața opoziției unchiului său, regele Leopold al II-lea, ce se temea de reacțiile de la Paris față de o căsătorie cu fiica unui pretendent exilat.. La 30 octombrie 1899 Isabelle s-a căsătorit la Twickenham cu vărul ei primar, Prințul Jean, Duce de Guise (1874-1940). Jean era fiul prințului Robert, duce de Chartres (1840-1910) și a soției acestuia, Françoise d'Orléans (1844-1925). Timp de
Prințesa Isabelle de Orléans (1878–1961) () [Corola-website/Science/319700_a_321029]
-
său Henric al III-lea și a participat la al șaselea și al șaptelea război religios. A participat la războiul pentru independență al Flandrei împotriva Spaniei, fiind solicitat să devină noul rege al Țărilor de Jos. A fost unul din pretendenții la mâna Elisabetei I a Angliei, din 1572 până la moartea sa. După ce Ducele de Alençon a murit, Henric de Navarra a devenit succesor la tronul Franței. Perspectiva unui rege hughenot pe tronul Franței a favorizat relansarea radicalismului catolic (cea de-
François, Duce de Anjou () [Corola-website/Science/316504_a_317833]
-
sau Thassi), unul din frații Macabei, i-a învins pe elenii Seleucizi în mai multe bătălii în Galileea , iar aceștia au fost nevoiți să se retragă spre orașul Ptolemaida, care a rămas sub controlul lor. În anul 153 î.H pretendentul Alexandros Bălaș, presupus fiu al lui Antiohos al IV-lea și aflat în război cu Demetrios I pentru coroană Regatului Seleucid, a reușit să cucerească Ptolemaida fără vărsare de sânge. Bălaș a ajuns la un acord cu Ionatan Hasmoneul, prin
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
a reușit să câștige fosta competiție Cupa Cupelor. Din nefericire, după anul 2000, Sporting nu a mai reușit să câștige campionatul, clasându-se permanent pe locul doi, după FC Porto dar înaintea eternei rivale SL Benfica. Sporting a fost un pretendent major în Liga portugheză încă de la început. Departamentul de fotbal al clubului și-a dezvoltat un profil profesionist care să funcționeze în mediile din ce în ce mai competitive atât în Portugalia cât și în Europa. În 1998, departamentul de fotbal al clubului s-
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
profitau de neorânduiala în care se zbătea guvernarea slabă a lui Mihail; în Europa, Nichifor Brzenne se proclamă împărat; în Asia, Nichifor Botaniatul îmbrăcăa purpura, susținut de marea nobilime feudală și chiar de o parte din Senat.Între guvern și pretendenții rivali, Alexios se strecurăcu dibăcie și neluând partea nimănui, își consolida propria lui Situație; în curând el ajunse atât de indispensabil, încât toate partidele îi solicitau alianța și se trudeau să-l cucerească. Alexe profită, îndemânare, de aceste evenimente si-
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
Ryswick când Ludovic al XIV-lea este de acord cu revenirea lui Leopold, fiul luiCarol al V-lea. În 1729 ducatul îi revine fiului lui Leopold, Francisc al III-lea. Acesta fiind căsătorit cu Maria Terezia de Habsburg este principalul pretendent la titlul de Împărat al Sfântului Imperiu Roman și totodată viitorul șef al casei de Habsburg. În urma atașării Alsaciei de către Franța în perioada lui Ludovic al XIV-lea, ducatul Lorena se găsește enclavat în regatul Francez, iar posibilitatea ca acesta
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
din Burgundia Transjurană în 888. La moartea sa în 911, regatul îi revine fiului său Richard al II-lea. Acesta încearcă să mărească domeniile printr-o serie de campanii în Italia dar în 933, ajunge la un compromis cu celălalt pretendent, prin care Richard devine Rege al Burgundiei Cisjurane și Provence în schimbul renunțării la pretențiile asupra coroanei Italiei. În 937, Rudolf este succedat de Conrad al III-lea, Pacificul. Acesta era minor iar regatul intră sub protecția lui Otto cel Mare
Comitatul Burgundia () [Corola-website/Science/315044_a_316373]
-
lor, Ioana III se căsătorește în 1548 cu Antoine de Bourbon. În 1556, Ioana se convertește la Calvinism, iar fiul său, Henric al III-lea de Navara devine șeful fracțiunii hughenote din Războaiele Religiilor din Franța. În 1589 Henric devine pretendentul coroanei Franței, sub numele de Henric IV, dar pretenția este recunoscută doar în urma convertirii sale la Catolicism patru ani mai târziu. În 27 februarie 1594, Henric este încoronat Rege al Franței punând bazele dinastiei Bourbon care va conduce Franța până la
Regatul Navarrei () [Corola-website/Science/315108_a_316437]
-
fost numită regentă. Ascensiunea ereditară era o chestiune de tradiție și nu o lege în Imperiu, iar ea și-a dat seama că pentru a-și proteja copii și poziția, avea nevoie de un protector. Trecând peste un stol de pretendenți printre curtenii Constantinopolelui, ea a făcut o alianță cu Nicefor al II-lea Focas. Nicefor, un ascet respingător fizic care avea de două ori vârsta ei, era cel mai mare erou al Imperiului la momentul resepectiv, cucerind Creta, Cipru, Cilicia
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
local, alături de Perinth. Ca atare Roma a vegheat la prosperitatea acelor orașe litorale grecești. Totul s-a schimbat la începutul războiului civil ce a urmat asasinării împăratului Commodus, la sfârșitul anului 192 e.N. In războiul civil care a urmat între pretendenții la tronul imperial, Byzantion s-a aflat de partea generalului Pescennius Niger împotriva lui Septimius Severus. Cel din urmă a supus orașul unui asediu lung și memorabil. După trei ani bizantinii s-au predat,în 196. Invingătorul, iritat, a dispus
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
i-a plăcut imediat "caracterul ei bun" și trimisul britanic a raportat că George Augustus "nu s-a mai gândit decât la ea".. La rândul ei, Caroline nu a fost păcălită de deghizare prințului și l-a găsit atractiv pe pretendentul ei. El era moștenitorul tatălui său, Electorul de Hanovra, și al treilea în linie la succesiunea tronului Marii Britanii. La 22 august 1705, Caroline a ajuns în Hanovra pentru nunta ei cu George Augustus; s-au căsătorit în seara aceea la
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
spre Tracia, dar datorită înțelepciunii lui Sitalkes, a evitat conflictul printr-un schimb de azilanți. Sitalkes s-a apropiat de greci datorită ascensiunii Macedoniei și controverselor teritoriale dintre regatul sau și Macedonia sub Perdicas al ÎI-lea. Sitalkes sprijină un pretendent la tronul Macedoniei, pe Filip, fratele lui Perdicas al ÎI-lea. De astfel, Sitalkes s-a căsătorit cu o grecoaică din Abdera. În timpul războiului peloponesiac, Spartă și Atena își căutau aliați printre vecini. Regatul Odrid încheie o alianța cu Atena
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
-lea după 326 i.en. Seuthes a activat după moartea lui Alexandru, intervenind în luptele pentru putere dintre diadohi, acordând ajutor lui Lisimah, fie lui Antigonos. Odrisii au fost eliberați în 281 i.en., după moartea suveranului Traciei, Lisimah. Apar pretendenți ca celții, care atacă Grecia în 279 i.en. și jefuiesc sanctuarul de la Delhi. Deși sunt înfrânți, au rămas în Peninsula Balcanică, fondând Regatul de la Tylis, sub conducerea lui Komontorius. În cele din urmă, după cucerirea Macedoniei și transformarea ei
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
Don Juan Carlos María Isidro de Borbón, Conte de Montizón (15 mai 1822 - 18 noiembrie 1887) a fost pretendent carlist la tronul din Spania din 1860 până în 1868 și pretendent legitimist la tronul din Franța din 1883 până în 1887. Juan s-a născut la Palatul Regal din Madrid, ca fiul mai mic al Infantelui Carlos al Spaniei (fratele regelui
Juan, Conte de Montizón () [Corola-website/Science/320270_a_321599]
-
Don Juan Carlos María Isidro de Borbón, Conte de Montizón (15 mai 1822 - 18 noiembrie 1887) a fost pretendent carlist la tronul din Spania din 1860 până în 1868 și pretendent legitimist la tronul din Franța din 1883 până în 1887. Juan s-a născut la Palatul Regal din Madrid, ca fiul mai mic al Infantelui Carlos al Spaniei (fratele regelui Ferdinand al VII-lea) și a primei lui soții, Infanta Maria
Juan, Conte de Montizón () [Corola-website/Science/320270_a_321599]