12,837 matches
-
șansă infimă să-mi găsesc rucsacul prin prăpăstii și poate chiar să recuperez câte ceva de prin el, măcar actele. Zâmbesc. Nici o șansă. Toate vin cu un preț. Andrei Patriciu Call me baby Duminica obișnuită de mers la karaoke cu o prietenă. Plictiseală, cântece anoste, scaune goale în jur, o bere ca să treacă timpul mai repede, nu două, fiindcă mâine e zi de lucru. Spre finalul serii, apar doi tipi, hotărâți să se așeze la masa noastră. Nu schițează vreun gest să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să mă ridic puțin pe vârfuri ca să ajung la bar, iar presupusele mele ezitări ar fi tăiat nemilos din atitudine. S-ar fi prins că n-aveam optișpe ani. Așa că, pentru a evita un eșec, am tras de mânecă o prietenă cu experiență în ale hameiului. După un dialog standard în care am aflat amândouă că facem bine și că, pesemne, ne distrăm, am întrebat-o pe tipă ce bea, pentru că ținea în mână o sticlă pe care mi-o doream
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
alunecă, dar o țineam destul de bine, schimbând mâna, în vreme ce băteam ritmul melodiilor cu piciorul. Cu fiecare sorbitură, țineam ritmul din ce în ce mai bine, deși îmi simțeam tălpile cum lovesc haotic podeaua. Brusc, știam toate versurile, nimeream notele pe chitara mea invizibilă, eram prietenă cu toată lumea și ciocneam într o veselie cu toți cei care se simțeau, atunci, boemi. Ultima gură de bere a fost cea mai a dracu’ și, în același timp, cea mai bună. Răsuflată și caldă, ca o apă chioară, ultima
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
țigări. Îmi dreg glasul ca să-mi camuflez starea de spirit. Privesc cărțile de parcă vreau să mi le imprim pe retină. Decartez trei. Primesc alte trei și le combin cu ce am în mână. Ritmul pare a fi înviorat de chicotelile prietenei mele blonde care-mi oferă cea mai frumoasă priveliște: două șiraguri de dinți albi îndreptați cu ostentație, într-un zâmbet, spre iubitul ei. Dreapta ei. Stânga mea. Făt Frumosul deschide. Îi face cu ochiul blondei, insinuant, propunând miza. Ieftin. De
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ia fața de poker. Valul ăsta de râs nu-l pot înăbuși: parcă ar fi un emoticon fară gură. Sau, în cel mai bun caz, unul cu gura desenată cu ață. Din cu totul alt motiv, sunt sigură. Platinata mea prietenă îmi ține isonul. Merg. Băieții întorc cărțile. Eu și blonda le punem jos. E prima care-și scoate puloverul. Are ceva din agilitatea unei căprioare. Și din naivitatea ei. E ținta perfectă. Eu sunt opusul. Îmi deschid fermoarul gecii de parcă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nici poker nu mă lasă să joc. După o oră mai împărțim masa doar trei oameni. Colegul nu mai face parte din film. A renunțat în momentul în care doar tricoul îi mai ascundea bustul - monument ridicat pe piedestalul șuncilor. Prietena mea joacă cu o mână. Cu cealaltă își ascunde sânii. Iubitul ei e degajat. Eu sunt dealerul de data asta. Dau cărțile. Slăbuț. Pun jos două și ridic tot atâtea din teanc. Nu le mai țin sus, ca la macaua
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Dedic această carte prietenei mele Florentina V., cu sfatul, Îndemnul și ajutorul căreia cărțile mele au văzut lumina tiparului. Autoarea „Simplul cetățean” și opinia lui În timp ce scriam Cartea Mariei m-au Îmboldit ideile și sentimentele să le dau viață și să le fac cunoscute
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
eram mai În vârstă ca ea și-i oferisem de mai multe ori tu-ul, m-a respins vădit iritată de Îndrăzneala mea (cu toate că În momentul când am trecut deasupra ei ca funcție m a tutuit, ca și când am fi fost prietene de-o viațăfrumos nu?). Ei, și cum spuneam, În acea zi de luni, am ajuns la serviciu după ea; toată lumea era deja adunată În biroul din față și discuta evenimentele. În momentul când am intrat ea m-a și interpelat
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
fruct și căldură. Nu semăna cu nimeni și nu era nimic din ce spunea lumea că este și din ce credea și maică-sa, poate și cumnata. Maică-sa o judeca după Erika, și ea n-avea nimic cu Erika. Prietene de nevoie. Amândouă logodite. Logodnicii lor erau din București, aviatori. Se logodiseră în aceeași zi, la un an după începerea războiului și la trei luni de serviciu în orașul lor când aeroportul mai era în marginea orașului, înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
având același aer comun de buimăceală și veselie tâmpită. Faptul că toți parcă dinadins i se așezau în față, îl înfurie atât de rău că ameți. Închise ochii, gâfâind, izbit de-un parfum răcoros, de tămâie. Când și-i deschise, prietena prietenei lui sta în picioare, în rama unei oglinzi sparte, îngropată-n evlavia nerușinării, expusă ca o marfă strălucitoare. Berea, șampania și coniacul băut pe nerăsuflate își făcuseră efectul. Bărbații, bântuiți de pofte, îi priveau, cu un amestec indecent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
același aer comun de buimăceală și veselie tâmpită. Faptul că toți parcă dinadins i se așezau în față, îl înfurie atât de rău că ameți. Închise ochii, gâfâind, izbit de-un parfum răcoros, de tămâie. Când și-i deschise, prietena prietenei lui sta în picioare, în rama unei oglinzi sparte, îngropată-n evlavia nerușinării, expusă ca o marfă strălucitoare. Berea, șampania și coniacul băut pe nerăsuflate își făcuseră efectul. Bărbații, bântuiți de pofte, îi priveau, cu un amestec indecent de dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mângâi animale. Să aud goana ciutelor prin tufișuri. Să dau de mâncare veverițelor. Să mă-ntâlnesc cu ursul. Ce zici? Ce să zic? Nu ți-ar fi frică? De când mă știu nu mi-a fost frică de nimic. Noaptea este prietena mea cea mai bună. De când mă știu m-am amestecat și m-am contopit cu clocotul mare și-ntunecat al nopții. Cu vântul! Cu luna. Cu apa izvoarelor. Știi câte poate învăța omul de la pomi? De la ape și de la înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ea ar fi fost transmisă Georgetei Mircea Cancicov, care la rândul ei a transmis-o Georgetei Dimiseanu, de la care a aflat-o Marta Petreu. Sunt multe motive să ne îndoim de veridicitatea acestui fapt. Mai întâi, Cella Delavrancea a devenit prietena Profesorului cu mulți ani după cursul de metafizică din 1928- 1929. E greu de crezut ca el să-i fi destăinuit culisele unui curs universitar ținut cu opt nouă ani mai devreme. Apoi, credibilitatea Georgetei Cancicov, care l-a caricaturizat
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
este cea a unui ghid pentru publicul larg cultivat, care, pe fondul lipsei unor sinteze similare scrise de specialiști, s-a bucurat în epocă de o receptare superioară meritelor sale. Charles Williams, hermetist, poet și teolog în aceeași măsură ca prietena sa Evelyn, scria că Mysticism „was a great book precisely not because of its originality, but because of its immediate sense of authenticity“. 3. Loc psihic Primele articole ale Martei Petreu au provocat imediat diverse luări de poziție. Unii autori
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
luminoși. Așa e bine să ne gândim la mama și la MAMA ! Să vă povestesc mai departe... Era în ajun de Sf.Maria Maria. Împreună cu mama, am plecat la Cacica, la fel ca și în alți ani. Acolo aveam o prietenă, o fostă colegă de clasă, Veruța Andronic, care locuia cu părinții chiar pe strada ce urcă pe lângă catedrală, cred că a doua sau a treia casă. I-am spus mamei să mergem să dormim la ea. când am ajuns în
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
o lumânare, dorindu-i tot binele, numai să nu mai aibă putere asupra casei noastre. și de atunci aprind pentru toți dușmanii câte o lumânare de câte ori îmi amintesc sau intru într-o biserică. Făceam asta din tinerețe, mă învățase o prietenă, dar n-am conștientizat raportul cauză - efect: când le trimiți lumină și iubire, dușmanii nu mai au putere asupra ta. La sfatul părintelui Simion am repetat încă de două ori slujbele, de data aceasta în casă. și, ce credeți, de
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
știam și era o bucurie și o bună dispoziție în mine cum de mult nu mai simțisem și care a durat mult timp. Asta se întâmpla la ora 6 dimineața. La prânz, cam pe la 13-14, vine băiatul meu, Claudiu, cu prietena să-mi aducă compot. Dă să intre, se uită la mine, se oprește în ușă și mă privește lung. Ce-i? întreb eu. Ce-i cu tine, Guță (așa-mi spun ei)? mă întreabă. Ce să fie? întreb eu. Nu
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
vă spun că de atunci, în răstimpuri destul de dese, am făcut crize la fel de puternice, la care toți medicii au dat din umeri, pentru că eu sunt sănătoasă tun din punct de vedere medical; ba unii m-au catalogat chiar ipohondră. Doar prietena mea, dr. Brîndușa Vornicu, la care mergeam când simțeam că iar începe o criză, poate confirma că ele există. Medicamentele sunt de obicei prea puternice pentru o inimă sănătoasă. Cred că știu și de ce, tocmai de atunci, au început aceste
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
așteptam, în ultima noastră discuție telefonică n-ai lăsat a înțelege că intenționezi să ne vizitezi. M-aș fi pregătit și eu cu o prăjitură, văd că ai venit însoțită. - Da, să vă fac cunoștință. Ea este Ana, o tânără prietenă. Ți-am povestit câte ceva, ultima dată când ne-am văzut. - Ana, îmi pare bine să te cunosc. Dar intrați în casă, vă fac imediat o cafea. - Nu, mamă, stăm aici, afară. E așa plăcut... Cine știe când vom mai prinde
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Simplu și funcțional. Ici și acolo, câte un milieu alb, de dantelă. Pe noptiera cu fotografia Mariei la șase ani, am observat câteva coronițe din flori, uscate acum. Mai mult ca sigur, amintiri de sfârșit de an școlar, din copilăria prietenei mele. Deși cu puține rafturi, biblioteca m-a impresionat. Multe cărți, unele dintre ele, în ediții foarte vechi. Toate așezate într-o ordine desăvârșită. Mi-o închipuiam copilă, apoi studentă, refugiindu-se aici, citind sau scriind câte ceva. Totul respira prezența
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o ordine desăvârșită. Mi-o închipuiam copilă, apoi studentă, refugiindu-se aici, citind sau scriind câte ceva. Totul respira prezența ei acolo, de la fotografia veche, până la culoarea ce domina camera în mici detalii de design. Albastru. Pe unde o fi umblând prietena mea? Pierzându-mă în universul copilăriei ei, nu mi-am dat seama că n-o văzusem un timp. Aruncându-mi privirea încă o dată peste rafturile pline de cărți, zăresc ceea ce pare a fi un caiet sau mai degrabă un album
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
te aștept, totuși. P.S. Mi-a trecut un gând năstrușnic prin minte. Într-o zi, voi scrie o carte despre noi. Aceste scrisori sunt doar începutul... Maria XIII. 2 decembrie Ți-am vorbit despre Diana, nu-i așa? Bună mea prietenă, cea care, încă de pe vremea când eram două puștoaice de liceu, îmi ascultă toate gândurile, oricare ar fi fost ele. E adevărat că acum întâlnirile noastre sunt mai rare, dar la fel de pline de emoție. Ieri, în prima zi a lunii
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o înmânez. Am fost atât de ocupată, că am și uitat, te rog să mă ierți. Cum aș putea să n-o iert? Nu am cum. Nu mai contează această mică întârziere. Nu mai contează nimic altceva, decât faptul că prietena mea revine. Maria se întoarce acasă... 22 februarie Astăzi ...astăzi îți scriu pentru ultima oară. Deși sunt conștientă că aceste rânduri așternute pe hârtie nu vor mai străbate drumul obișnuit către tine, ci vor rămâne aici. Pentru totdeauna. Am însă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cel puțin așa îi plăcea să-și spună. Că și-o pierduse. Deși, uneori, nu era prea sigur. Dar prefera această variantă. Ori pe cea a destinului care îi jucase o farsă mizerabilă. Singurătatea îi devenise un fel de bună prietenă. De fapt, unica. Tăcută, credincioasă, și supusă. Se putea baza pe ea. Nu-i era teamă că ar putea să o piardă, să-l trădeze ori să-i reproșeze ceva. O regăsea în orice moment, în fiecare ungher al casei
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ai mai fi nevoit să mă suporți doar pe mine. Nu-mi plac câinii, îi șuiera el printre dinți. Se întorcea de fiecare dată un pic mai liniștit, cu gânduri pașnice. Până la urmă, tot Singurătatea îi era cea mai bună prietenă. Făceau pace și pentru câteva zile, totul reintra în normal. Doar nopțile erau greu de suportat. Avea, foarte des, coșmaruri în care ea lua forma unui șarpe negru, cu ochii lucind în întuneric. Încerca să nu se miște, dar de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]