1,135 matches
-
fost numit Conte Bernadotte af Wisborg de Marea Ducesă Charlotte de Luxembourg. La 28 mai 1983 Sigvard a anunțat agenția de știri suedeză "Tidningarnas Telegrambyrå" că își dorește înapoi titlul de prinț. De-a lungul anilor a solicitat recuperarea titlului princiar (deși nu a solicitat și reintrarea în linia de succesiune) însă regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei a rămas înstrăinat de unchiul său. Sigvard a fost la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în eforturile sale de a reobține
Prințul Sigvard, Duce de Uppland () [Corola-website/Science/320636_a_321965]
-
lui Rainier al III-lea de Monaco și al soției acestuia, Grace Kelly. Născut la Palatul de Monaco, Albert a urmat liceul Albert I pe care l-a absolvit în 1976. A petrecut un an pregătindu-se în diferite îndatoriri princiare și s-a înscris la colegiul Amherst în Massachusetts în 1977 sub numele Albert Grimaldi, unde a studiat științe politice, economie, muzică și literatura engleză. În 1982, când Albert avea 24 de ani, mama sa Grace Kelly a murit într-
Albert al II-lea, Prinț de Monaco () [Corola-website/Science/315465_a_316794]
-
tatăl său, la 12 iulie 2005, la Catedrala Sfântul Nicolae a avut loc prima parte a investiurii sale, o masă prezidată de arhiepiscopul de Monaco care a marcat începutul domniei sale. Apoi, Albert al II-lea s-a întors la palatul princiar pentru a găzdui o petrecere la cere au participat 7.000 de monegasci născuți în principat. A doua parte a investiturii a avut loc la 19 noiembrie 2005. Albert a fost înscăunat la Catedrala Sfântul Nicolae. Familia sa a fost
Albert al II-lea, Prinț de Monaco () [Corola-website/Science/315465_a_316794]
-
60 de astfel de reședințe medievale, dar conceptul de “castel” este atât de interpretabil, încât numarul lor se poate dubla sau chiar tripla în funcție de criteriile aplicate în selecție. Un lucru este evident: Franța, această țară a castelelor, fie ele regale, princiare, nobiliare sau militare, are cea mai mare concentrație de astfel de clădiri din întreaga lume. Simboluri ale regalității, valori ale renascentismului, bijuterii ale artei arhitecturale sau decorative, multe dintre aceste reședințe au devenit astăzi hoteluri sau case de oaspeți. Castelele
Valea Loarei () [Corola-website/Science/315470_a_316799]
-
după ce a aflat despre complot, prințul Yi Bang-won s-a revoltat imediat, atacând palatul și ucigându-i pe Jeong Do-jeon, pe susținătorii acestuia dar și pe cei doi fi ai regretatei regine Sindeok. Acest incident a fost numit ,Primul conflict princiar”. Îngrozit de faptul că fii săi au fost dispuși să se ucidă între ei pentru putere și epuizat psihic de moartea reginei Sindeok, regele Taejo l-a încoronat imediat pe al doilea fiu al său, Yi Bang-gwa (mai tarziu regele
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
care tânjea deasemenea pentru putere se opunea planului prințului Yi Bang-won. În 1400, tensiunile între facțiunea lui Yi Bang-won și cea a lui Yi bang-gan au escaladat într-un conflict care a ajuns să fie cunoscut că ,Al doilea conflict princiar”. În urmă luptei, Yi Bang-gan a fost învins și exilat la Tosan iar cei care l-au îndemnat la lupta cu Yi Bang-won au fost executați. Intimidat puternic, regele Jeongjong l-a investit imediat pe Yi Bang-won că moștenitor prezumtiv
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
Casei imperiale germane. Ea a fost cunoscută pentru eleganța și simțul ei pentru modă. Nu a durat mult până când stilul ei a fost copiat de multe femei de-a lungul Imperiului German.<br> După încheierea festivităților de nuntă, noul cuplu princiar și-au stabilit reședința de vară la Palatul Marble din Potsdam. În fiecare an, la începutul sezonului curții în luna ianuarie, cei doi urmau să revină la palatul Prințului Moștenitor din Berlin. Primul copil al Ceciliei s-a născut la
Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/321791_a_323120]
-
drumuri au fost numite după ea. La 6 decembrie 1906 Prințesa a botezat vaporul "Prințesa Moștenitoare Cecilie". Pentru Cecilie, care era pasionată de mare din copilărie, gestul i-a adus o mare bucurie și onoare. Spre sfârșitul anului 1910, cuplul princiar german a început un tur care a inclus Ceylon, India și Egipt. După ce s-a întors la Berlin, viața Ceciliei era compusă din participarea constantă la parade militare, banchete de gală, ceremonii oficiale și alte îndatoriri la curte, inclusiv vizite
Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/321791_a_323120]
-
Capela "Sf. Teodor Sicheotul" (Capela Callimachi) din Stâncești este o capelă ortodoxă ctitorită în anul 1837 de vornicul Alexandru Callimachi în satul Stâncești din comuna Mihai Eminescu (județul Botoșani). Inițial a îndeplinit rolul de capelă privată a familiei princiare Callimachi. Ea se află pe un loc mai ridicat din partea de nord a satului Stâncești. Capela "Sf. Teodor" - Calimachi din Stâncești a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015 la numărul 242, având codul de
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
(alte denumiri Anunnaku, Ananaki sau Anunna) este un grup de zeități sumeriene, babiloniene și akkadiene. Numele poate fi scris „a-nuna”, „a-nuna-ke<sub>4</sup>-ne” sau „a-nun-na”, semnificând „cei de sânge regal” sau „copii princiari”. Relația lor cu grupul de zei cunoscut sub numele de Igigi este neclară, dar în mitul potopului "Atra-Hasis" se precizează că aceștia sunt nevoiți să muncească pentru . Igigi s-au revoltat după 40 de zile și au fost înlocuiți prin
Anunnaki () [Corola-website/Science/316443_a_317772]
-
, amplasată în fața palatului princiar din Cetatea Alba Carolina, cu o înălțime de 8,46 metri, din care soclul măsoară 2 metri, a fost realizată în bronz de sculptorul Oscar Han și inaugurată la 28 noiembrie 1968, cu ocazia aniversării semicentenarului Unirii Transilvaniei cu România
Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul din Alba Iulia () [Corola-website/Science/322448_a_323777]
-
degrabă, de natură sentimentală și pornea de la ideea că Oscar Han, născut în 1891, ajunsese la o vârstă destul de înaintată și exista probabilitatea ca aceea să fie ultima lui lucrare reprezentativă. Astfel că în 1968, la Alba Iulia, în fața Palatului princiar, cu ocazia semicentenarului unirii Transilvaniei cu România, nu a fost dezvelită statuia propusă de Marius Butunoiu, ci aceea realizată de sculptorul Oscar Han. Pentru că Butunoiu ajunsese într-un stadiu destul de avansat cu lucrarea, tot Ceaușescu a propus, în compensație, ca
Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul din Alba Iulia () [Corola-website/Science/322448_a_323777]
-
În 1975, sculptorul Horia Flămându a realizat un basorelief cu o lungime de 6,20 m și o lățime de 3 m, care a fost montat pe fațada clădirii din spatele statuii ecvestre a lui Mihai Viteazul din Alba Iulia (palatul princiar). Basorelieful îl prezintă pe domnitor primind omagiile celor trei țări române unite.
Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul din Alba Iulia () [Corola-website/Science/322448_a_323777]
-
a acceptat oferta, însă fiul ostatec a scăpat de sub escortă, iar Pandulf însuși a găsit refugiu în castelul său de la Sant'Agata de' Goti. Conrad a preluat controlul asupra Capuei, pe care i-a acordat-o lui Guaimar, alături de titlul princiar. Cu aceeași ocazie, împăratul german a recunoscut dependența Aversei de comitatul de Salerno. Între timp, Pandulf s-a deplasat la Constantinopol, căutând protecția aliaților săi greci. Cu toate acestea, în condițiile modificărilor rapide de alianțe și al jocurilor politice, el
Pandulf al IV-lea de Capua () [Corola-website/Science/324492_a_325821]
-
au fost reluate în anul 1812 precum și în timpul asediuluii din 1849. Documentele mai consemnează lucrări minore în anii 1764 -1765, 1804, 1812, 1825, 1835, 1838, 1862, 1873. Manutanța - depozitul de provizii, casele comisariatului și comandantului, două depozite de pulbere, palatului princiar cu destinație de arsenal, biserica Ordinului Trinitarian (1719, azi biblioteca Bathyaneum) au fost ridicate sub conducerea lui Iosif de Quadri, la fel și artera principală de circulație în cetate. În anul 1849 trupele ungare ale lui Kossuth conduse de generalul
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
Constantin, Prinț de Hohenzollern-Hechingen. Eugénie a fost crescută în religie catolică la Palatul Leuchtenberg din München și își petrecea frecvent verile cu părinții ei la Schloss Eugensberg, un castel construit de tatăl ei pe malul Lacului Constance. Comportamentul familiei era princiar în toate aspectele - reprezentantul francez Coulomb scria în 1822: "Prințul Eugène de Beauharnais trăiește într-un lux mai mare decît la Curte [a lui Napoleon]". Palatul lor din Munchen a fost construit de celebrul arhitect bavarez Leo von Klenze pentru
Eugénie de Beauharnais () [Corola-website/Science/327462_a_328791]
-
servit în Belgia, unde Maximilian a fost ucis în octombrie. În 1915 și 1916, Philipp a servit pe frontul de Est în locul unde astăzi este Ucraina. A deținut rangul de locotenent (un rang foarte mic având în vedere ascendența sa princiară) și în principal a fost responsabil pentru achiziționarea de muniție. În 1917, el a servit pe Linia Siegfried, înainte de a reveni în Ucraina, unde a experimentat lupta activă și a fost rănit. În 1916, fratele mai mare al lui Philipp
Philipp, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/326446_a_327775]
-
Cosimo al III-lea nu i-a putut găsi vreo vină nurorii sale, spunând: "Eu nu am cunoscut, nici nu am crezut că lumea poate produce o fire atât de perfectă". Lipsa copiilor după șase ani de căsătorie ai cuplului princiar l-a perturbat pe Marele Duce. Orice speranță pentru nașterea unui moștenitor au fost spulberate atunci când Ferdinando s-a îmbolnăvit de sifilis în 1696, în timpul Carnavalul de la Veneția, o boală de care a murit șaptesprezece ani mai târziu. Între timp
Ducesa Violante Beatrice de Bavaria () [Corola-website/Science/323831_a_325160]
-
soție, Adelida de Wolfratshausen. În 1111, Berengar s-a numărat printre nobilii care au fost prezenți la încoronarea imperială a lui Henric al V-lea, fiind garant al acestui act. În 1120, Berengar este consemnat ca acordând o donație episcopiei princiare de Bamberg, iar apoi ca întemeietor al Berchtesgaden și al Baumburg din districtul Traunstein. De asemenea, a fost co-fondator al abației de Kastl. S-a numărat printre semnatarii Concordatului de la Worms din 23 septembrie 1122). În august 1125, el este
Gertruda de Sulzbach () [Corola-website/Science/325182_a_326511]
-
succesor al lui Pandulf al IV-lea, contele normand Richard de Aversa a cucerit Capua, însă a lăsat orașul sub controlul lui Landulf al VIII-lea pentru încă patru ani. După aceea, Richard și-a sporit prestigiul prin adăugarea titlului princiar de Capua, al cărei teritoriu a trecut sub autoritatea sa. Astfel, conducătorul normand a devenit vecin cu Statul papal, fiind pe rând protector și susșinător, iar apoi dușman al papilor, petrecând astfel ultimii ani în excomunicare, la fel ca și
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
proclamat de către un cronicar ca "Ticinum geminum", în sensul de "a doua Pavia". Arechis a extins vechiul oraș roman, înălțând noi ziduri înconjurătoare în partea sud-vestică a cetății, unde Arechis a distrus vechile construcții pentru a construi un nou palat princiar, a cărui curte se identifică astăzi în "Piano di Corte". După modelul dușmanilor lor bizantini, ducii de Benevento au legat palatul lor cu o biserică națională, numită Sfânta Sofia Hagia Sophia. În 788, principatul a fost invadat din nou de
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
său, Pandulf al II-lea. De la 978, anul morții principelui Gisulf I, până la 983, anul în care salernitanii au reinstalat la putere o dinastie aleasă de ei înșiși, principatul de Salerno s-a aflat sub conducerea "străinilor": fie din casa princiară de Capua, fie de către ducii de Amalfi. Amalfitanii au profitat de moartea lui Pandulf Cap de Fier din 981 pentru a prelua stăpânirea asupra Salerno de la Pandulf al II-lea, astfel încât Manso I de Amalfi a devenit principe. Acesta a
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
a acceptat pe principele Landulf de Conza, exilat din Benevento alături de fiii săi, și le-a oferit teritorii în Salerno. Pe plan intern, Guaimar al II-lea este direct responsabil pentru creșterea măreției principatului de Salerno: el a restaurat palatul princiar, a construit campanila bisericii Sân Pietro și a revenit la emiterea de monede de aur. Guaimar a fost un principe pios. El a decorat Sân Massimio, care fusese întemeiat de către bunicul său, Guaifer. De asemenea, în ultimii săi ani a
Guaimar al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324655_a_325984]
-
magnat rus Anatole Demidov. Anatole a fost ridicat la statutul de Prinț de Marele Duce Leopold al II-lea de Toscana cu puțină vreme înainte de nuntă împlinind dorința tatălui Mathildei ca fiica lui să-și păstreze statutul de Prințesă. Titlul princiar al lui Anatole nu a fost recunoscut niciodată în Rusia. Cuplul nu a avut copii. Mariajul dintre aceste două personalități puternice a fost furtunos. Prințul Demidov a insistat să-și mențină amanta, Valentine de St Aldegonde, lucru la care, desigur
Mathilde Bonaparte () [Corola-website/Science/326213_a_327542]
-
arhitectul italian Gian Maria Bernardoni (1541-1605), biserica este considerată a fi primul templu iezuit modelat după Il Gesù din Roma, prima basilică cu dom și fațadă barocă din lume, și prima clădire în stil baroc din Europa de Est. În afara elaboratelor cavouri princiare, în interior se află fresce aparținând barocului târziu, din anii 1760, precum și altarul Sfintei Cruci, executat de sculptori venețieni în 1583. În 1770, castelul a fost ocupat de ruși, iar familia Radziwiłł a fost izgonită. La scurt timp, Arhivele Lituaniene
Castelul Niasviž () [Corola-website/Science/326325_a_327654]