1,457 matches
-
trec duhuri rele pe lîngă casă. Cînd se gudură cînele, are să vie cineva. Cînd se tăvălește cînele în bătătură, are să vie oaspeți. Cînd urlă cînele, femeia să întoarcă papucii pe dos, că stă îndată de urlat. Cînd scurmă cînele în prispă, ai să ai scîrbă*. Cînd cînele se feștelește* înaintea scării, are să fie bine în acea casă. Cînd ți s-a pișa cînele pe păreți însemnează că unul din soți nu prea trage cu casa; cățaua vestește patima femeii, cînele, pe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cînta cocoșul pe pragul ușii nu e semn bun; de aceea trebuie să-l gonești. Iar de va cînta pe gardul din bătătură, atunci laudă pe stăpînu-său - cică-i om de treabă cum nu e altul. Cînd cîntă cocoșul pe prispă, îți vin rudele. Cînd îți cîntă cocoșul pe gard, să te uiți în care parte se uită, căci dintr-acolo îți vor sosi oaspeți. Se crede că, dacă cîntă cocoșii sara, în noaptea aceea vor umbla tîlharii prin sat. Ziua
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
înnoiască pămîntul și să nu facă viermi. Să nu te piși în gunoaie, că e rău de buboaie. Gunoiul amestecat cu păr, fie de la scărmănat lîna, fie de la tuns, nu se dă afară ducîndu-l cu mătura pînă-n tindă ori pe prispă, că-i rău, ci trebuie să-l dai din casă pe mătură. Gunoiul nu se zvîrle niciodată în fața soarelui, că-i pătezi fața, și el pe urmă vara ne arde sămănăturile, iar iarna lasă frîu slobod gerului de ne gată
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
să-l dai afară din casă după apusul soarelui, căci produce pagube. Nu este bine a scoate gunoiul măturat în ziua Ajunului Bobotezei, că la din contra, se scoate norocul din casă. Cine-și lasă gunoiul lîngă prag ori lîngă prispă nu-i va intra nimenea în casă cu vești bune. Nu se ține gunoiul la ușă, că nu se mărită fetele. Cînd e mort în casă, să se măture gunoiul de la ușă înspre fundul casei, ca să nu iasă gunoiul înaintea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
12 martie] îți alegi una și se întîmplă că în acea zi e vreme bună e semn că peste an ai să trăiești bine, în ușor. Trăsnet Să nu șezi în prag și să nu lași cînii să stea în prispă cînd fulgeră, că trăsnește. Trăsnet are forma unor limbi de foc. Se povestește astfel: trăsnetul a intrat printr-un părete în odaie și nu l-a găsit; a trecut prin alta; pînă ce l-a găsit vîrît sub pat, unde
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
copii: Niculae și Ilinca; tensiunea crește fiind "alimentată" de Guica, sora lui Moromete. Tema fundamentală a romanului este dispariția țărănimii tradiționale, cu câțiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial. Sub aspect compozițional, romanul cuprinde trei părți semnificative: masa, prispa, secerișul "precedat de o pregătire aproape mistică, sub puterea unei mari exaltări a plecării la câmp" (Eugen Simion). Prozatorul recurge la decuparea de situații și momente sugestive din micul univers rural: familia Moromeților, "idila" lui Birică și a Polinei, a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Achim și Nilă fug în lume, luând cu ei și caii, iar Ilie Moromete intră "într-o lungă stare depresivă", obligat de împrejurări să-și vândă o parte din pământuri. "De atunci, nu mai fu văzut stând ceasuri întregi pe prispă sau la drum pe stănoagă". Marin Preda a reușit să reliefeze "realismul social și psihologic" și prin valorificarea resurselor moralității, alternarea planurilor narative, dar mai ales prin tipologia personajelor, care se definesc prin mișcare și limbaj. Portretul protagonistului este o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
disimularea, în sensul că înțelege ce se întâmplă în jur, dar caută să ascundă o serie de aspecte care intră în contradicție cu scopul său. Când vine împuternicitul să-i ceară fonciirea, Moromete răspunde: Neața, domn'le Florică! Stați pe prispă! Uite mai dreg și eu hamurile astea, că s-au cam prăpădit" deși nimeni nu-l întrebase ce face. Uneori are un sentiment de vinovăție, ca atunci când Niculae ia premiul întâi, un sentiment care dă profunzime morală. La hotarul lotului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
alcătuite tot la intervenția și ame nințarea exercitată de mitropolit și de consiliul ecleziastic. Ca atare, zestrea reflectă sărăcia și disperarea în care se află aceste fete, orfane sau nu, plecate de acasă în căutarea unei slujbe și reîntoarse pe prispa casei părintești, în Cazul cel mai nefericit cu grija unu ia sau a doi copii. Obligați de instanța de judecată, bărbații constituie după luni de tergiversări o zestre. Fata speră că această infimă bogăție o va ajuta să-și găsească
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
nuntă. Într-o primă fază și unii, și alții încep cheltuielile pentru haine și bijuterii, pentru mâncare și băutură, pentru daruri, pentru cele trebuincioase într-o casă, pentru reparațiile ce se impun în pripă la porți, la acoperiș sau la prispa casei, că doar va veni atâta lume și nu se cade să găsească casa nearanjată. Dar cea care face podoaba nunții este mireasa. Din cap până-n picioare, ea trebuie cât mai bine împodobită pentru a arăta tuturor bogăția familiei. uneori
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
se teme, mai ales că a tot așteptat de mult această pleca re. Nedel co țiganul îi face ochi dulci de ceva vreme, iar ei nu-i este nicidecum indiferent, așa că plecarea soțului pică tocmai bine. Așe za tă pe prispa casei, așteaptă în tu ne ri cul pentru a-și primi ibov ni cul, iar pentru mai multă se cu ri ta te îi cere slugii să plece cu câi ne le la stână, su ge rân du-i că
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
curtare a unei fete, iar altele se ascund tocmai din cauza semnificației lor obscene și deci ne permise. Era miercuri spre joi, 22 iunie 1782. În apropierea casei, numai Panait înaintea ză ca nu cum va sus-numita să bănuiască ceva. Pe prispă, în miez de nopate, Ne a ga încă așteaptă. Pre făcân du-se că a pierdut caii, Panait o întrea bă de nu cumva i-a văzut. Ca să scape de el cât mai repede, femeia îi arată live zi le
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
îi arată live zi le pe unde s-ar fi plimbat niște cai în timpul zilei. Re întors la Stoi ca, Panait îi cere să plece, bă nuie li le lui nu s-au arătat adevărate, iar numita era singură pe prispă doar cu o țigan că și fără nici un bărbat. Stoi ca insistă și in sis tă și-i cere să mai meargă o dată „cătrebuie să fie“. La trei ceasuri din noapte, Panait își reia pe ri plul și ajunge iar
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
o constituie și așa-numitul „colind al fierăritului” În Oltenia. Un număr impar de flăcăi, numiți „fieroși” se Întruneau noaptea la o fântână și cutreierau prin sat muțește cu căldări cu apă ce le vărsau peste cei care dormeau pe prispă. Colindul mut noaptea și udatul În somn al celor ce dorm afară, simbolizează ritualic Începutul unei acțiuni sacre, noaptea reflectând tenebrele ploii și „perioada sacră a gestației”, iar udatul reprezentând o aspersiune rituală ca sursă de viață și de creație
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
trei ori din aer de vreme ce tot Focșa mai notase următoarele: „...s’a dat alarma din nou și am luat-o la goană înspre str. Ioan Vodă Cumplitul, unde m-am îndosit într’o casă. (...) Staicu, proprietarul unei prăvălii stătea pe prispa casei și mi’a povestit că pe fiica Domnului Ioan Spiridon a ucis-o un obuz”. Necrezând cele spuse de comerciant, Focșa a plecat să se convingă. Iată ce a văzut: „...m-am dus la fața locului să văd și
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
multe intrări; 2. casele de tip rural - predominante în cartierele mărginașe, dar și în centrul meșteșugăresc, erau întovărășite de anexele gospodărești - șură, grajd - erau case dreptunghiulare, retrase de la linia străzii, cu intrarea prin față sau lateral, cu dou) camere, tindă, prispă cu stâlpi, cu acoperiș în dou) sau patru ape; 3. casele aristocratice - au fost reședințele marilor proprietari funciari din secolele XIX-XX, ele impunându-se prin dimensiuni, masivitate, durabilitate, sau chiar prin linie arhitectonică; în general ele au avut un număr
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Victoria de pe Coastă aveau loc certuri care durau ore Întregi. Încăierări nu am auzit să fi avut loc Între ele. Când se certau se auzeau vorbe grele pe care hârtia nu suportă să fie scrise, iar badea Constantin stătea pe prispă și râdea pe sub mustață. Într-un bordei dărăpănat, puțin mai la deal (În amonte) locuia unul Coardaș despre care localnicii nu știu de unde a venit aici, dar Își amintesc că era legionar și că prin anul a plecat În Regat
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
lemn putea fi montată iar În altă parte. Am lăsat la urmă familia În care am venit eu pe lume, fiindcă ne-am mutat aici, din Preluca, prin anul 1946. Până la vârsta de nouă ani acolo am copilărit, acolo, de pe prispa casei, am descoperit prima dată lumea, de acolo priveam cum răsare soarele de după Munții Giurgeului și tot de acolo priveam cum apune după vârful Bătrâna. Părinții se căsătoriseră În Subcetate, prin anul 1930, de unde era tata, dar după mai puțin
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
să-i rupă. Nu vă fie teamă! Aici stă uncheșul Sandu și ne adăpostește el undeva câteva zile, zise Traian Pop. Vezi, Sandule, cinei că acesta latră la oameni, Îl știu eu, zise mătușa Toderică. Cu lămpașul aprins, strigă de pe prispă cam speriat: Cine-i acolo? Om bun, uncheșule, zise Traian Pop Da ce-i cu voi, măi băieți, acu În miez de noapte? Vin și ne dă drumul că suntem mai mulți! Prin Întuneric abia se conturau siluetele celor treisprezece
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cioarecii pe el, Își băgă picioarele În ciubote și, după ce Își trase cușma pe cap și Își puse cojocul pe spate, se duse la grajd să dea de mâncare la boi. A nins ceva azi-noapte, constată el după ce păși de pe prispă În omătul ce se așternuse de aseară. În razele lunii ce se apropia de asfințit se mai zbenguiau câțiva fulgi purtați de vânt. Pe omătul acesta care a căzut de aseară o să alunece mai bine sanceul, Își zise el bucuros
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
sperând că totuși a plecat. „De la poartă încep s-o ia încet, calcă-n vârful degetelor. Merg și ascultă. Liniște! Ușa de la casă deschisă. S-a dus!... A plecat... Mai merg. S-apropie de ușă. Receanu s-a urcat pe prispă, pe târnaț, stă și ascultă. Ceilalți s-apropie și-l întreabă prin semne. Receanu răspunde tot prin semne că: nimic. Hai să intrăm, zice Grigorescu și urcă pe prispă; dar atunci s-aude din casă: Din in ca și din
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Mai merg. S-apropie de ușă. Receanu s-a urcat pe prispă, pe târnaț, stă și ascultă. Ceilalți s-apropie și-l întreabă prin semne. Receanu răspunde tot prin semne că: nimic. Hai să intrăm, zice Grigorescu și urcă pe prispă; dar atunci s-aude din casă: Din in ca și din cânepă, tot pânză se face.” (7, p. 165 ) Nu putem aprecia doza de realitate din această povestire, însă putem spune cu certitudine că Ion Creangă avea, dacă ne putem
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
nici o groapă, aici te înneacă praful și aluneci în râpi. Te mai împiedici de câte o babă, mai auzi clopotele bisericii. ... Dar ... ce frumos cântă tot felul de păsări și în special privighetoarea ... Ce năvalnic sar emoțiile când pășești pe prispa satului; apare instantaneu lumea copilăriei cu oamenii de odinioară, cu țâncii, adolescenții, sau flăcăii care eram antrenați într-o imensă devenire a naturii înseși dar mai ales a personalității noastre. Aveam vise ... dar „folclorice”; avem dorințe greu de exprimat, aveam
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
de tâmplărie. Eu și fratele meu, Ghiță, prindeam în menghina bancului câte un lemn gros, pe care îl tăiam bucăți să avem pentru plită, pentru că mâncarea se făcea la noi tot cu foc de lemne. Casa avea în exterior o prispă pe care eu, aveam vreo nouă ani atunci, stăteam la soare într-o cămeșoaie mare și lungă. În spatele casei era un teren cam de vreun hectar, pe care tata îl cultiva cu de toate: porumb, bostani albi comestibili, castraveți, pepeni
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dorm în ramificația a două crăci foarte groase, sprijit comod de tulpina mare și scorțoasă a stejarului. De multe ori acolo îmi făceam și temele, pe o bucată lată de scândură pe care mi-o amenajasem drept masă. Stăteam pe prispă și auzeam glasul unui cerșetor care venea din poartă în poartă dinspre strada Mihail Sturza. Avea un glas răsunător, care se auzea mai dihai decât glasurile țăranilor vânzători de castraveți și harbuji, care umblau cu căruțele încărcate prin mahala. Știam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]