5,783 matches
-
monetară este anemică la Sarmizegetusa, Apulum, Napoca, Potaissa, Porolissum, Tibiscum. În ceea ce privește orașele din sudul Daciei, Dierna, Sucidava, Drobeta, Romula, reintegrate în Imperiu, în secolele IV-VI, acestea continuă, după 275, o anumită viață urbană și se află într-o situație privilegiată, comparativ cu ruralizarea ce se constată în alte regiuni ale fostei provincii. Aceste centre urbane din sud nu au fost complet părăsite de autoritățile romane în momentul retragerii din 275, ci au constituit capete de pod pe malul stâng al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
scaunelor episcopale pe malul drept, înființarea altora în Scythia Minor (Dobrogea), reorganizarea bisericească a Illyricumului, prin înființarea, în 535, a arhiepiscopiei Justiniana Prima, dependentă de Roma, sub oblăduirea căreia se aflau comunitățile din nordul Dunării, statuarea, în 545, a poziției privilegiate a patriarhiei de Constantinopol în Imperiul creștin.46 Arhiepiscopia de Justiniana Prima Domnia împăratului Justinian (527-565) a fost o perioadă de relativă pace religioasă la Dunăre și în Pont. În acest context, a avut loc o reorganizare bisericească a prefecturii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
împărătească" (Iorga), n-a putut decât să continue pe malul stâng aici, unde într-adevăr ea apare ca o datină milenară a cărei întrerupere, fie și un singur moment, nu se putea admite. 26 În sudul Dunării, vlahii formează clienți privilegiați ai Imperiului având autonomia lor. Dar, efectiv, Imperiul n-a mai putut controla zona Dunării, iar raporturile autohtonilor cu Bizanțul au fost slabe. În a doua jumătate a secolului al VII-lea, Imperiul a constituit la Dunăre o fâșie de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de care a fost vorba mai sus. În momentul în care căpeteniile acestora au ajuns să fie întreținuții obștilor, ei și-au arogat drepturi ereditare și o poziție (funcții) și bunuri mai presus de ceilalți membri ai obștei. Acești fruntași privilegiați constituie pătura stăpânitoare a societății autohtone (românești). Membrii acestei nobilimi (aristocrații) cu familiile lor poartă numele de cnezi sau juzi. Identificarea cnezilor și a juzilor cu nobilimea prestatală rezultă din frecvența utilizării acestui termen și acestei instituții în toate ramurile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Țara Românească. Denumirea de "cneaz", de origine slavă, înseamnă nobil, stăpân. Cnejii alcătuiau o pătură veche de stăpâni de sate și pământuri, care, ulterior, în condițiile lipsei de privilegii pentru pământurile lor, ajungeau la condiția de supuși ai nobilimii-categorie privilegiată.14 În Transilvania, cnezii sunt menționați, în secolul al XIV-lea, în situația subalternă de reprezentanți ai obștei față de stăpânii feudali, ceea ce marca o fază de decădere a instituției cneziale. Dar în regiunile Transilvaniei unde s-a păstrat autonomia românească
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În Moldova și Țara Românească, situația cnejilor (juzilor) este aproape identică cu aceea a cnejilor din Transilvania, cu deosebirea că aici nu a avut loc o cucerire străină. În aceste țări, asistăm la constituirea unei categorii sociale suprapuse, "boierii"nobilime privilegiată de domnie cu carte, adică acte scrise. O parte a cnezilor din Moldova a trecut (pătruns) în rândurile boierilor, dar altă parte a lor, ca și în Transilvania, a fost aservită boierilor și mănăstirilor, după constituirea statului (secolul al XIV
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a lor, ca și în Transilvania, a fost aservită boierilor și mănăstirilor, după constituirea statului (secolul al XIV-lea). În unele situații, stăpânirea cnezială a fost înlăturată de aceea boierească, iar în altele cnezii au rămas în situația de stăpâni privilegiați. În documentele moldovenești, după întemeierea statului, se face o distincție netă între autoritatea cneazului asupra satului, denumită judecie (deoarece cneazul se numește și jude), și stăpânirea boierului, denumită uric, cu privilegiul de imunitate. Atât judecia cât și uricul înseamnă stăpânire
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întărit, aflat pe drumul din Moldova de Jos. Alte orașe amintite după aceea, în urma pătrunderii franciscanilor, în 1345, înainte de descălecarea Moldovei, sunt Siret, Suceava, Hotin, Baia. Orașele de la est de Carpați sunt menționate documentar în secolele XII-XIII. Orașele erau comunități privilegiate, înzestrate cu personalitate juridică-ele se puteau judeca în această calitate cu boierii și mănăstirile și cu toți oamenii liberi. Orașele au contribuit la nașterea statului și au constituit un factor al creației politice românești. Putem conchide că secolele VIII-XI marchează
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care coborau în văi cu căpeteniile lor. La începutul secolului al XI-lea, thema Paristrion (Paradunavon) a avut parte, timp de un sfert de veac, de o existență pașnică și prosperă, poate cea mai înfloritoare din istoria acestei provincii. Situația privilegiată a provinciei dobrogene se datorează puternicei personalități a împăratului Vasile II, cel care conducea Imperiul la începutul secolului. Victoriile sale militare sunt urmarea măsurilor energice împotriva acaparării de către stăpânii de pământuri a micilor proprietăți ale stratioților și ale țăranilor, baza
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
adaugă descoperirile de la Morești și tezaurul de la Sălacea (jud. Bihor), cu 800 monede.38 Sistemul de guvernare al voievodatului Transilvaniei a fost rezultatul a două procese corelate: 1. pe de o parte, constituirea unor arii teritorial-sociale și teritorial-etnice, autonome și privilegiate, cele ale nobilimii în comitate, cele ale sașilor și secuilor în unitățile lor teritoriale, entități social-etnice de confesiune catolică și reprezentate în congregații, organisme de participare la conducerea țării și apărarea privilegiilor; 2. pe de altă parte, suprimarea progresivă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nobiliar, completată, sub Ludovic, cu imunitatea judiciară. Sub Ladislau Cumanul și Andrei III, afirmarea socială a nobilimii se convertește în forță politică. Funcția juridică a nobilimii din voievodat a permis constituirea adunării generale a nobililor Transilvaniei, astfel încât din stare socială privilegiată, nobilimea devine corp politic, asociat la exercițiul puterii. Afirmarea autonomă a voievodatului Transilvaniei se va accentua în anii următori și adunarea stării nobiliare se transformă în instituție permanentă, prin care nobilimea participă la conducerea politică a voievodatului. În acest fel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-și consolida situația, amenințată de atitudinea ostilă a voievodului Roland Borșa, regele Ladislau Cumanul, aflat în Transilvania, în vara 1287, se consultă cu nobilii unguri din țară, la care este asociat clerul catolic, reprezentanții sașilor și secuilor, adică adunarea stărilor privilegiate, care, în 1291, se transformă în congregație. După urcarea sa pe tron, regele Andrei III confirma privilegiile stărilor, în februarie 1291, apoi sosea în Transilvania, la Alba Iulia, și conducea congregația stărilor. De fapt, Andrei III încerca să atragă stările
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
depresiunea Sf. Gheorghe: Kezdi, Orbai și Sepoi, după cele trei "genera" (neamuri) ale secuilor. Numirile cu caracter topografic ale celor trei "genera" au fost păstrate și după mutarea grupurilor de secui în sud-estul Transilvaniei. Evoluția secuilor, ca etnie și stare privilegiată, a fost asemănătoare cu aceea a sașilor. Secuii, instalați în sud-estul Transilvaniei, au fost surprinși de invaziile tătare din 1241 și 1285, împotriva cărora au luptat împreună cu românii. Sub aspect fiscal, secuii, crescători de vite, erau datori să achite regalității
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
criza regatului, din jurul anului 1300, a adus modificări în regimul politic al secuilor: comesul lor trece de sub controlul regalității sub cel al voievodului (Ladislau Khan). Dar, la sfârșitul secolului al XIII-lea, autonomia teritorială a secuilor presupunea statutul de stare privilegiată a acestora în cadrul voievodatului. În 1291, la Alba Iulia, în prezența regelui Andrei III, avea loc congregația țării, cu participarea secuilor alături de nobilii unguri, sași și români. În anul următor, 1292, secuii figurează alături de marii dregători ai regatului, împreună cu nobilii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Alba Iulia, în prezența regelui Andrei III, avea loc congregația țării, cu participarea secuilor alături de nobilii unguri, sași și români. În anul următor, 1292, secuii figurează alături de marii dregători ai regatului, împreună cu nobilii, sașii și cumanii, la Buda, ca stare privilegiată, la fel și la Pesta, în 1298.44 Pe teritoriile amintite mai sus au existat în această vreme colectivități românești și grupuri de pecenegi-regele Andrei II, în diploma din 1224, vorbea despre "pădurea românilor și pecenegilor"-o atestare a conviețuirii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
toți nobilii unguri, cu secuii, sașii și cumanii. Astfel, la sfârșitul secolului al XIII-lea, comunitatea săsească (universitas saxonum), cf. textului diplomei Andreanum și teritoriului propriu din sudul Transilvaniei, își fixase locul în sistemul de guvernare al Transilvaniei, ca stare privilegiată și factor politic în țară. 48 La venirea lor în Transilvania, sașii erau constituiți în obști sătești, cu un număr variat de familii (54 la Cisnădie, 8 la Dăbâca). Cele mai vechi case de locuit ale sașilor erau din lemn
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o "țară românească", o uniune de obști, așa cum erau multe în spațiul românesc. Diploma de danie emisă de regele Ungariei caracteriza aceste ținuturi (Țara Bârsei) ca fiind "deșarte (pustii) și lipsite de locuitori"! Țara Bârsei era de fapt un teritoriu privilegiat, cu pământ mănos pentru agricultură, cu pășuni bogate pentru vite, cu ape și păduri din belșug, ocrotite de munți înalți. Regiunea era considerată "pustie" de regalitatea ungară doar pentru că nu era stăpânită de aceasta, iar nobilimea nu preluase pământul obștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iar o altă ramură a lor, mai numeroasă, practica nomadismul ecvestru și se ocupa cu creșterea animalelor în stepă. Numărul celor care se ocupau cu păstoritul a crescut treptat în detrimentul celor ce practicau vânătoarea. Printre crescătorii de animale, un statut privilegiat îl aveau proprietarii de herghelii de cai, nu atât prin rolul lor economic cât prin cel militar. Structura societății mongole intrase într-o nouă etapă, spre sfârșitul secolului al XII-lea, când printre triburile de păstori nomazi s-a diferențiat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ungaria însăși. De-aici se deduce și sensul pe care regalitatea ungurească încerca să-l imprime convertirii păgânilor, în timp ce cumanii sunt ca un neam rătăcitor și nestatornic. În urma convertirii, se construiesc cetăți și târguri, biserici, au loc colonizări de locuitori privilegiați, ocrotiți de Scaunul roman.Un statut al cumanilor fusese elaborat de rege și fiul său, a urmat un nou aflux spre botez cu principi și nobili ce se produse în 1231, urmată de situația reflectată în scrisoarea din 1234 deja
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
voievodatele s-au întrunit în stat. Constituirea statului medieval românesc a fost precedată de alcătuirea clasei stăpânitoare (suprapuse). În urma diferențierii din obștile libere țărănești, începând cu secoul al X-lea, fruntașii acestora s-au constituit treptat într-o pătură suprapusă privilegiată, viitoarea boierime (termen bulgaro-slav). Categoria privilegiată (boierimea) a fost precedată de apariția unei pături sociale, de stăpâni ai satelor, fără privilegii scrise, bazată pe o situație de fapt, puterea ei economică și socială, acei "maiores terrae" (mai marii pământului), titulatura
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Constituirea statului medieval românesc a fost precedată de alcătuirea clasei stăpânitoare (suprapuse). În urma diferențierii din obștile libere țărănești, începând cu secoul al X-lea, fruntașii acestora s-au constituit treptat într-o pătură suprapusă privilegiată, viitoarea boierime (termen bulgaro-slav). Categoria privilegiată (boierimea) a fost precedată de apariția unei pături sociale, de stăpâni ai satelor, fără privilegii scrise, bazată pe o situație de fapt, puterea ei economică și socială, acei "maiores terrae" (mai marii pământului), titulatura lor spune totul. Acești cneji, juzi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu este contrazisă de împrejurările de politică generală ale vremii, din ultimul deceniu al secolului al XIII-lea și primul deceniu al celui următor. Astfel, unele elemente ale nobilimii române din Transilvania, Țara Făgărașului, entitate cvasi-independentă, excluse din rândul ordinelor privilegiate ale regatului, este verosimil "să-și fi încercat norocul" dincolo de munți (la sud de Carpați), sub conducerea unui "descălecător" temerar, o ipoteză pe care istoriografia noastră nu are motive întemeiate de a o respinge. Dacă fiii voievodului ardelean Ladislau Borșa
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
astfel la „educația socială a maselor” și la cunoașterea realității printr-o atitudine obiectivă, cinstită. Cotidian de informații cu un tiraj semnificativ, D. găzduiește în paginile sale știri și rapoarte despre evenimente culturale, fără a le acorda însă o poziție privilegiată și fără a comenta extins pe marginea lor. În articolul Amurg și zori din primul număr, Al. Vlahuță crede că în condițiile împlinirii idealului național „înaintea noastră mijesc zorii zilei pe-o lume nouă”. I. Al. Brătescu-Voinești se referă la
DACIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286645_a_287974]
-
prin intermediul tălmăcirii lui Charles Baudelaire. În scrisori, îndeosebi în cele din anii exilului berlinez (1905-1912), sălășluiește un alt C., spiritual și acut, ca întotdeauna, însă mai cordial și prietenos, cu nebănuite accese de sentimentalitate. E mereu în căutare de amici (privilegiați sunt C. Dobrogeanu-Gherea și Paul Zarifopol), împreună cu care să asculte muzică, neapărat clasică, să mai pună, în lungi taifasuri, țara la cale ori să încingă un chef. Îi place teribil să stea la o șuetă, bârfind urzicător ori lansându-se
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
criticilor de după el, autorul își motivează această alegere printr-o calitate ce îl caracterizează în aceeași măsură: rigoarea metodologică. Critica principială a lui Maiorescu, spune C., lipsa ei de dogmatism împreună cu virtuțile de portretist i-au asigurat conducătorului Junimii poziția privilegiată de care se bucură în istoria culturii române. Opera lui Mateiu I. Caragiale (1977), debutul editorial al lui C. și, din păcate, volum care a fost tipărit în anul morții sale, reprezintă cea mai cuprinzătoare sinteză critică despre opera mateină
COTRUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]