58,730 matches
-
am mers să ne plimbăm la umbră. Da, nu greșeam. M-a convins chiar ea. În acele clipe a ieșit de sub duș, goală, cu sute de stropi de apă tremurători pe păru-i despletit și piele, căutându-mă cu o privirea plină de dorință, de teamă și nerăbdare. Fericirea țâșnea din ochii ei în clipa saltului spre mine. S-a lăsat prinsă de brațele mele și imediat m-a strâns cu disperare simulată și înăbușită de hohotele bogate de râs ! A
SECVENŢE DE IERI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 by http://confluente.ro/Secvente_de_ieri_marian_malciu_1392019867.html [Corola-blog/BlogPost/364126_a_365455]
-
suflet Strânse tandru în buchet Iar mireasma lor aduce Harul sfânt cel mai măreț. Iar când ploile și vânturi Îmi culeg petalele Mâinile Tale, O, Doamne, Scriu pe ele dragoste. Când ninsori pline de ură Sufletul mi-l năpădesc La privirea Ta, Isuse, Florile iar înfloresc. Când înghețul neiubirii Mă apasă-n suflet iar, Primăvara mi-o aduci Tu... Și-nfloresc prin al Tău har. Cluj Napoca 10 ianuarie 2016 Referință Bibliografică: Zăpezile iubirii / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ZĂPEZILE IUBIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/marina_glodici_1453044213.html [Corola-blog/BlogPost/373742_a_375071]
-
de zări înaripat, cu taina nopții te aștept și-n vise! Să te aud cântând la colindat, în seara când țin ușile deschise! Să te zăresc venind cu amintiri ce ți-au înduioșat copilăria! Că lacrimi de dor îmi scaldă priviri, în suflet să pătrundă armonia. Din ochii ațintiți în calea ta se răspândește rază de lumină. Prin ceața vieții te voi aștepta lângă pătuț, singură și străină! Mă-ngenunchează soarta în destin, să nu mai pot păși dincolo de prag! De
COLIND DE PĂRINTE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1418712510.html [Corola-blog/BlogPost/367777_a_369106]
-
iar eu încremenii dedesupt în stradă, incapabilă să mai percep altceva decat țăcanitul ucigător al roților, sus, deasupra mea. Veneau mașini din toate direcțiile, eu îmi pierdusem suflul, picioarele mi se îngreunaseră , un vârtej cenușiu, în care intrasem, îmi întuneca privirea. Îmi trecu prin minte versul lui Nichita, „Cu spăimântătoare viteză / am trecut prin tunelul oranj„... Tunelul morții... Nu mai aveam percepții vizuale, doar mentale... Și cenușiul care-mi pătrundea în propria ființă prin pupile deschise , într-un flux rapid, neîncetat
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1488110404.html [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
olarului. Modelându-te. Răzbunarea mea târzie. Pulpele îmi sunt calde. Tu, cum mai ești?” (Violeta Savu, „Spectru”) Ea e o frumoasă, așa de melancolică, așa de fragedă ca o floare ce-ar trebui „tăiată aproape de rădăcină” ca să te bucuri de privirea ei din vază, la tine, în iatacul tău... dar să-i rămână rădăcina, ca să mai înflorească și la anul și să o taie pentru privirea lui alcineva, bun și visător, să o lăcuiască pe petale, din privire, cu strălucirea ochilor
VIOLETA SAVU. E O FRUMOASĂ MELANCOLICĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1495700808.html [Corola-blog/BlogPost/372279_a_373608]
-
de fragedă ca o floare ce-ar trebui „tăiată aproape de rădăcină” ca să te bucuri de privirea ei din vază, la tine, în iatacul tău... dar să-i rămână rădăcina, ca să mai înflorească și la anul și să o taie pentru privirea lui alcineva, bun și visător, să o lăcuiască pe petale, din privire, cu strălucirea ochilor mirați; Violeta Savu e o poetă așa de sensibilă încât cartea ei de poezii nu poate fi așezată prea aproape de o inimă fierbinte, că se
VIOLETA SAVU. E O FRUMOASĂ MELANCOLICĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1495700808.html [Corola-blog/BlogPost/372279_a_373608]
-
te bucuri de privirea ei din vază, la tine, în iatacul tău... dar să-i rămână rădăcina, ca să mai înflorească și la anul și să o taie pentru privirea lui alcineva, bun și visător, să o lăcuiască pe petale, din privire, cu strălucirea ochilor mirați; Violeta Savu e o poetă așa de sensibilă încât cartea ei de poezii nu poate fi așezată prea aproape de o inimă fierbinte, că se topesc literele și rămân cuvintele fără litere și se prefac o lavă
VIOLETA SAVU. E O FRUMOASĂ MELANCOLICĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1495700808.html [Corola-blog/BlogPost/372279_a_373608]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > COMPARAȚIE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1708 din 04 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului 399 COMPARAȚIE Masca blândă uneori se pierde, Crezi că sufletul nu-i frământat, În prima privire nu te încrede, Până ce adâncul nu l-ai cercetat. Marea zbuciumată cu valuri, Înălțate cu fața drept spre cer, Spărgându-se furioase de maluri, Trăiesc câteva secunde și pier. *** Gândurile mele de asemeni pier, Trăind doar câte o clipă, Se
COMPARAŢIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_leonte_1441314139.html [Corola-blog/BlogPost/377630_a_378959]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > VALEA RÂȘNOAVEI Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1934 din 17 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Valea Râșnoavei... Ploua lin, placid... Vechi amintiri îmi îndulcesc privirea, Te văd sosind, abscons, pe-același drum, Molatec îmi deșert închipuirea. Valea Râșnoavei... Verdele viu, mut Îmi răsucește-n minte vise, clipe... Te văd sosind pe muntele cărunt, Înger născând a timpului aripe. Te simt îmbrățișând abis, poteci, Izvoarele, icoanele
VALEA RÂŞNOAVEI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1460915451.html [Corola-blog/BlogPost/384967_a_386296]
-
Din Mercedesul E-Class Cabrio, oprit la capătul piațetei, coboară Voquin, îmbrăcat într-un costum elegant Armani, blemarin, și-mi face semne cu mâna. Ne îmbrățișăm prietenește sub privirile curioase ale lui Coulbert, care abia așteaptă să fie prezentat. - Încântat! se formalizează el repede. De ce am senzația că v-am mai văzut undeva? - Poate mă asociați cu altcineva, fandează Voquin, fiindcă n-am avut plăcerea să vă cunosc până
DRUMUL APELOR, 43 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1491633202.html [Corola-blog/BlogPost/372495_a_373824]
-
lui arhitectonică grandioasă de castele și vile se contopește în vitraliul ochiului de cer cobăltuit. Umbrele valsează cu razele soarelui fluid jur-împrejurul lor și-n fiecare inimă de om cumsecade, ce soarbe vraja orașului e încuibată fericirea pătrunzând prin oglinzile privirii. Animați energic să progresăm cu ipotetice frumuseți de construcții moderne, ne-am împestrițat patria cu arătări arhitecturale impresionante primordial prin mărime și kitsch, în vreme ce sub sânul munților Prahovei vibrează inima unui oraș frumos ca o mireasă princiară, ce poate fi
VLAD OPREA. REVERENŢELE PELERINULUI LA SINAIA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1459497782.html [Corola-blog/BlogPost/375048_a_376377]
-
Acasa > Poezie > Imagini > POTAIA Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2036 din 28 iulie 2016 Toate Articolele Autorului POTAIA În fața vitrinei manechinul m-a oprit îmi zâmbea cu toată gura și pentru câteva secunde doar privirea mea și musca intrată pe ușa larg deschisă de căldură s-au învârtit în jurul siropoasei fericiri (etalată ziua-n amiaza mare fără vreo frică de tâlhari) una-n tăcere și-alta bâzâind contemporană umbra lui sisif trecea cu un icnet
POTAIA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1469733420.html [Corola-blog/BlogPost/371112_a_372441]
-
ori grupul statuar al cardinalului Ludovico Ludovisi din Palazzo Altemps, Roma (“ Nu există distrugere, ai zis. Ne vom întoarce/ la sânul stelei, în ținutul/ originii și al sfârșitului, la materia/ nemuritoare și maternă...”), atitudinea lirică e aceeași: a contemplării, a privirii întrebătoare, care cunoaște secretele adânci, perene ale lumii. În viziunea lui Andrés Sánchez Robayna, poetul este cel care vede și înțelege, este ochiul înțelept, ce răzbate dincolo de aparențe. Iar actul estetic, rezultatul reflectării celor prinse de retină pe ecranele meditației
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_lui_andres_snchez_robayna_olimpia_berca_1350917065.html [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
pe care-l instituie (cum s-a observat, de altfel) între “scriitura discursivă și simultaneitatea plastică” imprimă stihurilor o structură originală, deopotrivă cursivă și statică. În acest sens, e de reținut numărul mare, în idiolectul autorului, de termeni circumscriși văzului, privirii (contemplative): substantive - ochiul, imaginea, oglindirea, reflexul, vederea (“jindul, care-i o formă/ a vederii”), vizibilul etc; verbe sau locuțiuni verbale - a descifra, a ieși la iveală, a întrezări, a orbi, a privi, a răsări, a reflecta, a vedea, a nu
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_lui_andres_snchez_robayna_olimpia_berca_1350917065.html [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
nu și la modul în care îl transmitem. Ne-a mai vorbit doamna Vulpescu despre tăcerile din Cehov, atât de pline de semnificații, întărind ideea că, uneori, tăcerile pot fi mai semnificative decât o mie de vorbe, spunând că „o privire poate însemna mai mult decât un roman-fluviu”. Sau, cum spunea Goethe: „Cele mai frumoase gânduri poate n-au fost exprimate niciodată”. I-am adresat și eu două întrebări, inspirată de pasaje pe care le-am găsit răsfoind cartea. Cea de
„NOI, DOAMNĂ DOCTOR, CÂND O SĂ MURIM?” de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 by http://confluente.ro/Ileana_vulpescu_lansare_de_florentina_loredana_dalian_1360921763.html [Corola-blog/BlogPost/351900_a_353229]
-
să hotărască dacă mai are rost să-și ducă până la capăt încercarea sau să-și mai forțeze norocul. Cu cât rânduiau mai bine Moșia îmăratului Spațiu, cu atât credeau că nu este doar împărăția Universului care se află „în bătaia” privirilor noastre sau ale lunetelor și telescoapelor care apropie de mii de ori lumea îndepărtată, ci ea cuprinde mii de universuri alcătuite din milioane de corpuri cerești care alcătuiesc galaxii și încă acestea de milioane de ori pe atâta, că mintea
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Ultima_poveste_pentru_anamaria_de_ion_dorel_enache_andreiasi.html [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
și-a văzut de drum, mulțumint de obolul adunat în căciulă. I-a lat locul un tânăr ascetic. Ne-am întors capetele speriați la vederea lui. Era îmbrăcat complet în negru, cu părul prins într-o coadă la spate. Arunca priviri vrăjmașe peste lumea așezată la mesele de la terasa cafenelei. Nici una nici două, înfipt parcă în pavajul străzii, a început să cânte singur, acompaniat doar de o bătaie convulsivă din călcâie. Vocea răgușită acoperea parcă mai multe tonuri în același timp
FLAMENCO, EL DUENDE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Flamenco_el_duende_gabriela_calutiu_sonnenberg_1349201541.html [Corola-blog/BlogPost/343518_a_344847]
-
a spart cu nonșalanță liniștea cu aplauzele lui frenetice. Păstrând pe față expresia străină de orice lucru lumesc, artistul andaluz a luat banii pe care îi întindeau mâinile ezitante din jurul său și și-a văzut de drum fără să întoarcă privirea. În acel moment am înțeles ce înseamnă „el canto hondo” („cântecul adânc”) și ce vrea să spună cuvântul intraductibil „duende”, cel cu care spaniolii desemnează darul de a interpreta flamenco. Flamenco nu e doar artă, ci, mai ales, o formă
FLAMENCO, EL DUENDE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Flamenco_el_duende_gabriela_calutiu_sonnenberg_1349201541.html [Corola-blog/BlogPost/343518_a_344847]
-
deoparte și privea înspăimântată grozăvia bătăliei. Când furia celor turbulenți încetă, iar piața se goli de lume, rămânând doar cei doi misionari, întinși pe jos, mai mult morți decât vii, Haldita, încă înspăimântată de urgia evenimentelor, prinse curaj, își roti privirile în jurul ei să vadă dacă n-o urmăresc oamenii cei răi, apoi se apropie de cei doi răniți. Văzând că încă mai suflă, dar suferă cumplit, se gândi ce să facă pentru ei. Cu puținele ei puteri, reuși să-i
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1429594889.html [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
adevărul: „Răvășită-i astăzi țară/ De orgolii și de ură/ De prin colțuri - sare zgură/ Și ne-aduce iar ocara.” (Vocile străbune - Cetatea Bologa, Sufletul nostru nu-i de răstignit, Blestem, Sătui de minciună, Plecați ni-s copiii ... , Revoltă). Ridicând privirea către cer (omul - lut moale în mână Olarului Primordial), poeta simte că salvgardarea poporului român este regasirea credinței, prin care se întărește speranța și se vindecă neîncrederea: „Doamne, te rog să faci Tu o minune/ Păzește glia noastră românească/ Adună
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_minodora_resteman_descatu_mihai_marin_1339111344.html [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
românești, un loc purtător de eleganță prin simplitate, păstrător al simbolurilor desprinse din negura timpurilor trecute. Un loc ce aduce sufletului - zbuciumat de umblet și împovărat de timp - o binemeritata pace: „E-o liniște-adâncă, frumosul e-n suflet, dorința-n priviri,/ Doar un dangăt de clopot se-aude departe pe deal,/ Din coșuri ies pale de fum, la geamuri răsar amintiri/ Așa e toamnă târzie acolo, acasă, la mine-n Ardeal.” (Toamnă, acasă, la mine-n Ardeal). O subtilă asemănare cu
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_minodora_resteman_descatu_mihai_marin_1339111344.html [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
mine-n Ardeal). O subtilă asemănare cu poezia coșbuciană, ori chiar reverberând accente din lirica lui O. Goga: „E ger și în soba-nvechită de timp... lemne ard/ Trosnește de doruri grădină, zăpezile-o-ngroapă/ Din lacrimi de cer înghețate privirea-mi se-adapă/ Și-un lujer de floare uscată zăcând sub un gard/ La fel ca și mine așteaptă... din neguri te-arată!” (Nostalgie). Este imposibil să scrii despre poezia Georgetei Resteman și să ai pretenția epuizării tuturor nuanțelor lirice
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_minodora_resteman_descatu_mihai_marin_1339111344.html [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
de poezie,/ Iubirea-mi toată și seninătate./ În nebunia unei vieți furate/ De-o lume-n nesfârșita hărțuire/ Încerc să-mi iau tain de libertate,/ Ma-nfrupt din stih, scriindu-l cu iubire” (Când scriu), iar dacă aruncăm o rapidă privire asupra titlurilor poeziilor sale, desprindem crezul ei de viață, un adevărat mănunchi de frumuseți și doruri, întoarcerea spre trăirile interioare, protest împotriva nedreptăților sociale, “ Noi tot vom scrie ce ne stă în fire,/ Suntem plămada din destin durut” (Sufletul nostru
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_minodora_resteman_descatu_mihai_marin_1339111344.html [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
și intuiție. După câte știu, intuiția este dată de un summum de informații pe care nu le-ai tradus încă în cuvinte. Este cumva ca în bancul acela: “Știi care e asemănarea dintre un câine și un inginer? Amândoi au priviri inteligente, dar nu se pot exprima”. Simți argumentele pro și contra, sunt puternice, dar nu le poți exprima și, din cauza asta, ai tendința să le minimizezi importanța. Pot fi două cazuri: - Inima te îndeamnă la acțiune, iar mintea evaluează riscul
DESPRE BINE ŞI RĂU de DAN NOREA în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1404034696.html [Corola-blog/BlogPost/343043_a_344372]
-
7. Habar n-am ce prezentase înainte. Am cumpărat icoana după moartea fiicei mele. Un înger, care-a trăit doar o zi. Nici nu m-au lăsat s-o văd!!!! Și era tot o zi de Crăciun! Lacrimile-mi încețoșează privirea. Copilul meu!!!!!!!! -Lasă prostiile, femeie! De Ea am eu grije! De cine? De Maria mea? (Așa aș fi vrut să-i pun numele, ca o ofrandă adusă Fecioarei; dar Egoista Aia mi-a luat-o înainte de-a-mi vedea copila
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1454698289.html [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]