95,170 matches
-
subiect. Cosmicitatea poemului e asigurată de coerența și unitatea acestuia, de un unic punct de fugă situat în subiect, firește. Subiectul liric își asumă o perspectivă ireductibilă, rezultat al unei selecții. El e definit ca vedere, diferită de privire. Funcția privirii e una înregistratoare, contabilicească. Vederea e lectură profundă, activată de un potențial semantic absolut. În vedere se concentrează unitatea "stării de spirit a poetului", instanță edificatoare a obiectului estetic, conceput ca obiect împlinitor de cultură. Privirea oferă standardul. Vederea naște
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
diferită de privire. Funcția privirii e una înregistratoare, contabilicească. Vederea e lectură profundă, activată de un potențial semantic absolut. În vedere se concentrează unitatea "stării de spirit a poetului", instanță edificatoare a obiectului estetic, conceput ca obiect împlinitor de cultură. Privirea oferă standardul. Vederea naște subiectul poetic. În constituirea poemului ca obiect estetic, se activează relația dintre subiect și cultură. Poemul, ca obiect estetic e o concretizare a echilibrului celor două realități. Dezechilibrarea acestui raport produce doar documente autobiografice, imposibil de
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
des mă sfarmă Ce nimfă cauți tu? Tu zeu ca din aramă? Nepăsător și tandru Dar, demonii te cheamă Și vezi tu oare valul, Ce tremură de spaimă? Mereu mă-ntorc la tine Răceala ta mă cheamă Mă spulberi cu privirea Tu zeu, cu ochi de aramă. Acolo unde tu exiști Acolo unde tu exiști Se naște Paradisul Miraculos miraj, petale mari Ce îmi aduc doar visul .... Se cerne așa frumos și fin O ploaie ca de aur Și Paradisu-i infinit
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
insecte care nu pot trăi fără să se zbată. Stăm pe șezlonguri în fața frigiderului deschis (Acestea sunt momente în care Radu își dorește să trăiască mult, Iar eu îl întreb dacă-mi dă voie să scriu poeme despre el) Cu privirea un pic spre dreapta, Spre ușa plină cu sticle de compot făcut în casă. în rest nimic. între piciorul meu drept și piciorul lui stâng, Cu mișcări smucite, O furnică duce-n spate o aripă de flutur. Aproape că simțim
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
mi-ar plăcea să trăiesc mult. Strâns, foarte strâns înghesuiți amândoi în cabina de telefon Așteptăm să sune cineva. Chircit la picioarele noastre Câinele așteaptă și el. Telefonul sună, Răspund, Iar când încep să vorbesc Bărbatul de lângă mine își ferește privirea și-și lipește obrazul de geam. Oamenii pe care-i iubesc Se tem de mine. Cabina de telefon E pentru noi un costum uriaș de reclamă, E un animal caraghios care știe o poezie, Care vinde, Care, greoi, abia se
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
sub mormane de trandafiri înfloriți mama atât de rău s-a speriat că i-a țâșnit din gură un roșu trandafir care a despicat satul în două deîndată oameni trăsniți de mirare au început să își plimbe pe trupul meu privirile eu râdeam apoi mi s-a făcut milă de ei și am vrut să le spun asta dar gura mea gura mea încet încet se veștejea Razî de soare pe care nimeni nu o poate clinti Pe această hârtie aș
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
are de ce se întâmplă asta, adică de ce concetățenii lui nu sunt tulburați de elanuri romantice - așa că cei mai mulți se grăbesc să depășească minunatul parc de odihnă, recreere și petrecere plăcută și utilă a timpului liber într-un pas săltat și cu privirile hoțește îndreptate spre orice boschet care foșnește, adie, se mișcă, sau, și mai rău, miroase de te trăsnește. Ei bine, sâmbăta seara, Ludmila și Boris - de Cervenkovi e vorba - se îmbăiau cu jumătate din apa caldă din boiler și plecau
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
Ba chiar cu un stop cadru prelungit! Probabil că, dacă și-ar fi ales alt traseu prin cameră și alt loc unde să se oprească, Ivan Mihailovici nu ar fi văzut nimic, pentru că ochii lui întredeschiși și nemișcarea făceau ca privirea să fie captivă unui singur punct din încăpere, de parcă s-ar fi uitat pe vizor. Ei bine, exact în dreptul vizorului se așezase Ludmila, iar ceea ce se vedea din ea era, bineînțeles, doar o parte, însă acea parte atât de bine
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
aici e buba! XX. Al naibii de frig Cândva nu contează când baobabul tău a vorbit pe ocolite: vremea măritișului - epoca de piatră. Este al naibii de frig aici în baobabul tău dar orice-nceput e greu. XXI. Un țipît Mi-am aruncat o privire și-am țipat am vorbit în vânt secretul știut de toți urma alege, dacă nu-i azi e mâine, m-am învinețit de frig și primul pas este cel mai greu ; de-aici greutatea alegerii în marele țipăt. XXII. Asta
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
frică Trăind prin largi ocoale și brusc viața mi se despică Doar citind vechi cuvintele tale. Nici nu apucă aerul să-mi ajungă în nări și îmi furi trei sferturi din el, Lumina mi-o stăvilești cu umbra-ți ovală Privirile mi le smulgi dintre stele și mi le cufunzi ireversibil în irișii tăi Mă desparți de miresmele primăverii De aromele toamnei Pentru mirosul tău de pămînt de flori Îmi furi ziua, timpul, viața Îmi abați gîndul din drum ca un
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
intrase în ea ca într-un popic de cauciuc. Fulgerător îi trecuse prin mine vestea morții ei, în timp ce numele lui continua să înainteze spre pata vișinie de pe trotuar. Madi văzuse cerul o clipă, dar încercase să caute din nou cu privirea silueta înaltă și grăbită, dorindu-și cu dorul morții ca strigătul să-l ajungă din urmă. Și în timp ce corpul ei spectaculos ridicat în văzduh, se îndrepta spre asfaltul de praf, cele 8 sunete se depărtau zvelte și vesele pe deasupra mașinilor
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
un fermoar. Ea se opri brusc, contrariată de gestul lui, zâmbind larg, pe sub bretonul negru și din- tr-o--da--tă se hotărî să-și schimbe direcția, făcându-i la rândul ei semn s-o ia în sus. Un timp, Cristian căută cu privirea sunetele scânteietoare, dar își dădu seama că se topiseră în aerul cald, de mai. Se întoarse, încercând s-o urmeze pe fata de pe celălalt trotuar, dar dintr-odată își simți sufletul invadat de bucuria de a se ști liber. Voia
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
în curînd în pietre și urlete jalnice, îmbătrînite de ură. Orbii Te vedeau, surzii Te auzeau în bucuria cea tînără a zilei. Cu cap plecat treceai printre ei, primind osanalele lor precum cununa de spini de la capătul crucii. Semne căința privirii, căința mîinilor, căința auzului căința gurii căința părului în sfîrșit, în camera cea de taină a inimii căința cuvintelor și a simțămintelor - mărturisirea întru căință căința primei raze în fața ghiocelului înghețat. Scrisori din Audia 1. Lumina care stă peste Audia
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
a trezit. Mai ales că, total neprevăzut. I-am înpărtășit vestea cea proastă Betinei și i-am cerut - e drept că, datorită înțelegerii ce mi se părea că există între noi, a acordului perfect dintre sufletele noastre, mai curând din priviri - un time-out, pentru a mă putea concentra, a-mi aduna forțele și a mă consulta cu ceilalți. Pentru că, nu numai că nu puteam fi de acord, dar, orice ar fi fost, nu mă puteam sustrage mișcării generale. Nu, în nici un
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
un creion în mână Și-ncep să scriu pe ape, Pe aripi și pe dune, Iar semnul nu se șterge Căci valurile, plaja, Și stolurile albe Sunt umbre pe hârtie. Corabia ce trece Acum pe fața mării Și-mi sfâșie privirea De doruri, e nălucă, Așa cum e prezentul O undă de fantasme. Ajung pe foaia-ntinsă La strada care suie Spre casa cu grădină, Unde foșnesc castanii, Și intru ca o rază Pe poarta dispărută. Aceleași crengi fac valuri Pe mările
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
că, dacă am sosit la el, sunt trimisul dumneavoastră. Și a mai înțeles rapid că, dacă l-am găsit, știu totul despre el. Sau aproape totul. Eventual, îmi lipsesc doar câteva piese, pentru ca puzzle-ul să fie întreg. A ridicat privirea spre mine senin, invitându-mă să-l întreb, gata să-mi satisfacă orice curiozitate. El a zis doar atât: Ce scurtă e călătoria asta prin lume, ce ușor și ce repede se deteriorează mecanismul omenesc, ce repede se strică, se
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
se unesc, grăbite. Dacă ceremonia se va prelungi acasă, la familia îndurerată, ai să îi întîlnești și acolo, răspunzînd buimaci întrebărilor sau, dimpotrivă, acaparînd conversația cu logoreea lor excitată. Au și învățat, între timp, să își transmită mesajele printr-o privire, printr- un clipit furișat de gene, pe care le cred neobservabile. Dar ele nu sunt niciodată, mai ales pentru colegii lor din Clădire. Radu și Letiția au stat cît mai departe de catafalcul plin de flori al domnului Hariton, evitînd
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
și aerul sfidător; atinsese apogeul candidei lui siguranțe de sine. Contaminată de coroane, discursuri, flori, plânsete, bucuria că erau împreună se compara inevitabil cu ceva grav și străin, dar niciodată moartea nu a fost mai departe de ei decât atunci. Privirea însuflețită îi trăda atunci cînd încercau, ba unul, ba altul să se imagineze într-un scenariu similar. Aleile pline de lumină ale cimitirului își cerneau frunzele galbene într-o ploaie foșnitoare în timp ce ei se pierdeau, printre cavouri, nepăsatori și sensibili
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
-și stingă țigara, obrajii și urechile lui Radu s-au aprins dintr-odată și vocea i-a devenit nesigură: n-ar fi ea de acord să se vadă amîndoi, într-una din zilele următoare, într-un loc mai liniștit, fără priviri străine, care să interpreteze? Privirea lui translucidă, așteptând, neliniștită. Să ne întâlnim, la urma urmei, de ce nu? Poate așa să fi sunat în mintea ei acceptarea indiferentă. Nu povestea nimănui nimic din ceea ce se întâmpla la ea acasă, dar dimineața
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
urechile lui Radu s-au aprins dintr-odată și vocea i-a devenit nesigură: n-ar fi ea de acord să se vadă amîndoi, într-una din zilele următoare, într-un loc mai liniștit, fără priviri străine, care să interpreteze? Privirea lui translucidă, așteptând, neliniștită. Să ne întâlnim, la urma urmei, de ce nu? Poate așa să fi sunat în mintea ei acceptarea indiferentă. Nu povestea nimănui nimic din ceea ce se întâmpla la ea acasă, dar dimineața venea de multe ori cu
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
tremurînd, dezabieul peste sînii grei, Maria Obrenovici sărise din pat înaintea lui și se ascunsese în camera de baie de alături. Iar fostul ofițer Cuza, cu un mandat de domnitor al Principatelor Unite pentru încă (doar) șase luni, alerga cu privirea de la unul la altul . Erau aici conservatorii Carp și Bălăceanu, adversarii lui neîmpăcați, dar și foștii prieteni liberali, Brătienii, Rosettiștii, cei care acum șapte ani puseseră la bătaie bani și eforturi diplomatice pentru ca el ca să fie ales, domnitor , în aceeași
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
păstrând doar combinezonul, perdea între naștere și moarte. Frumusețea femeii îl paraliză pe Spilka mai rău ca pe Gherasim, care, de bine, de rău, se mai ridica pe jumătate. O vreme îi rămase doar bucuria de a-i mângâia cu privirea șoldurile unduitoare, pulpele arțăgoase, rotunjimea umerilor și a genunchilor, obrăznicia sânilor și pielea-i mătăsoasă, mai catifelată decât anteriul lui de birjar, poate și din pricina minusculelor firicele de păr ce-i acopereau trupul ca o pulbere de aur. Când se
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
DOR DE PRIMĂVARĂ Când se zvonestea primăvară Îmi pun iubirile-n răsad, Pământ cărunt din palmă rară Presar în cuib de dor nomad. În vis, doar Oltul meu îl scalda, Pan-o miji sub brazda apretata Privirea mamei de sub geana caldă Din bulbi de așteptare înghețată. Pe prispa unde iarnă a trecut Doar pânză de paianjen știe Câtă durere albă a țesut, A dus, sau, mi-a lăsat-o mie. Lângă cărarea de sub pruni Mai pune între
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
taine coapte”, iar ca sa il străjuiesc de furi, voi pune pe langă gard câțiva plopi fără soț, a căror tânguire îmi va da de veste. Voi adaugă grădinii mele cu copaci și-un grațios măceș, ce, desi singuratic, vă încântă privirea cu valsul rozelor sale în ceasurile parfumate de seară. Și pentru că înmiresmarea văzduhului să fie deplină, am să plantez și un zarzăr înflorit, “fraged în lumina” și “ ceresc în mirare”, iar pentru a-i fi sprijin în gingășia să, am
Livada. In: Editura Destine Literare by Eliza Ghinea () [Corola-journal/Science/76_a_312]
-
motivare interioară: sesizase În timp semnificația lor moralizatoare, uneori profund bisericească, În armonie cu căutările sale. Era un om religios, asadar? Cu siguranță că era și cerceta tot timpul muncă să și pe a celor cu care lucra, fiindcă simțea privirea Celui ce-l hărăzise. Știam că adesea se retrăgea la mănăstiri pentru a-și finaliza lucrările, fiindcă numai acolo timpul și spațiul nu puteau fi cuantificabile. Gândurile erau Îmbrăcate În Cuvinte, care deveneau Creații. Pentru că, tot ce ne-a lăsat
Artur Silvestri s-a reîntors Acasă. In: Editura Destine Literare by Daniela Gifu () [Corola-journal/Science/76_a_310]