1,482 matches
-
prezentate mai sus. Dumneavoastră, domnule Conescu va adresez rugămintea să stabiliți, daca nu vă cer prea mult, justețea raportului de cauzalitate dintre dramă noastră și motivele ce au determinat-o. - Cine ne-a aruncat În stradă cu vehemență samavolniciilor revoluției proletare când huligani fioroși deghizați În uniforme sovietice militare maltratau elitele? - În cartea „Iași, 14 decembrie 1989 Începutul revoluției române”, la pagina 200-201 Capii represiunii, poziția 3 și la pagina 148, rândul 17 de jos apare numele locotenentului colonel Adrian Filioreanu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În afara sau Înăuntrul ghilimelelor. De asta, opțiunea mea politică a fost filologia. Universitatea din Milano era, În anii aceia, exemplară. În timp ce În tot restul țării studenții invadau amfiteatrele și-i asaltau pe profesori, cerându-le să vorbească numai despre știința proletară, la noi, afară de câteva incidente, era un fel pact constituțional, ba chiar un compromis teritorial. Revoluția ocupa zona exterioară, aula magna și coridoarele lungi, În timp ce Cultura oficială se retrăsese, protejată și garantată, pe coridoarele interioare și la etajele superioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lungi, În timp ce Cultura oficială se retrăsese, protejată și garantată, pe coridoarele interioare și la etajele superioare și continua să vorbească de parcă nimic nu s-ar fi Întâmplat. Așa că puteam să-mi petrec orele de dimineață jos ca să discut despre știința proletară, iar după-amiezile sus, ca să practic o știință aristocratică. Trăiam În largul meu În aceste două universuri paralele și nu mă simțeam câtuși de puțin În contradicție. Credeam și eu că era pe cale să vină o societate de oameni egali, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În mintea acestor zdrențăroși cărora voi le spuneți idolatri. Dragă prietenă, ceva mai Înainte dumneata te uitai la mine ca și cum aș fi fost un ci devant. Cine trăiește În trecut? Dumneata, care ai vrea să dăruiești acestei țări ororile secolului proletar și industrial, sau eu, care vreau ca biata noastră Europă să regăsească naturalețea și credința acestor fii de sclavi?” „Isuse”, șuieră Amparo, cu răutate, „știți și dumneavoastră că-i un mod de a-i face să stea liniștiți...” „Nu liniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
poate putem admite fără dovezi că gagiul a crescut Într-un mediu plin de lipsuri și, deși a fost capabil să acumuleze mai multe resurse, Încă n-a prea fost În stare să se dezbare Ajungem de toate obiceiurile acelea proletare.0000000000000000000000000Phillip, În vreme ce berile negre Deci Gazda are o filosofie a vieții de genulând cam ca orice puțoi ca mai bine mai mult decât mai bun. 00000000ate. Ray și cu mine Îl zguduim pe Bladesey după ce am scos de la puțoiu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
secretelor Gardul viu al lui Bladsey e tăiat mai precis decât celelalte de pe stradă. E ordonat, așa e el, Confratele Blades. Probabil dintr-o familie răsărită, dar de proști, și, de aia, nu-i În stare decât de o slujbă proletară de funcționar. Și totuși ar putea fi parveniți, dar nu foarte parveniți, o familie unde ordinea și supunerea sunt considerate virtuți. Și așa e. Toată viața mea am muncit pentru ei. Asta Înseamnă că se aplică aceleași reguli. Trec pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
2 zile nebărbierit, cu ochii închiși dădea impresia de viu, totuși, dar contrasta puternic, chiar foarte, cu imaginea tip care se difuza la noi: cu chelia mare, în poziția avântată a unui discurs, pumnul drept strâns, plutind deasupra steagurilor roșii proletare. M-am oprit circa 3 secunde după care am fost împins de valul excursioniștilor. În secunda de oprire l-am ,,văzut” pe Ceaușescu, atunci pe valul de simpatie populară în România. Era mai puternic decât Lenin pentru că era viu, pentru că
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
cazul să își scoată din cap ideile legate de drepturi și interese fiindcă are cine gândi pentru ele. Reprimarea feminismului a venit chiar de la începuturi. Lenin o critica pe Clara Zetkin că se ocupă cu probleme minore în plină revoluție proletară și a considerat feminismul curat deviaționism burghez. Stalin a interzis organizațiile autonome ale femeilor, chiar dacă ele se socoteau antifeministe, dar emancipatoare. Mesajul său a fost foarte clar: nu există interese ale femeilor altele decât cele trasate de partid. Ele sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
puțin mai mare, pentru că sunt acolo tot felul de descrieri de garnizoane și altele asemenea, tot felul de lucruri din care poți să vezi că nu e vorba un târg mic, mic. S.A.: Da. Există o lume muncitorească, chiar lumpen proletară, deci în târgul bacovian trebuie să fie și puțină industrie, ceva. Ni se va reproșa că nu înțelegem simbolismul lui Bacovia XE "Bacovia, George" și că-l citim literal. Dar ținem amândoi la pluralitatea interpretărilor și codurilor... M.I.: Așa este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
maximaliste? Supraviețuirea și autoreproducerea sistemului sunt maximele obiective, deci poate de aceea sistemul rezistă forțelor interioare și exterioare. M.I.: Sigur, nu e ca sistemul comunist, cu planurile cincinale ca să ajungă din urmă și să depășească Occidentul, ori cu viziunea paradisului proletar. Pentru chinezi, toate afacerile astea sunt acum minore. S.A.: E deci o imensă inginerie sistemică, care s-a întors după faza sa acut utopică la una minimalistă, la dinamica sa aproape statică - dacă se poate spune astfel -, o evoluție aproape
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
forța celor două Imperii, fapt de care războinicii comeseni nu-și vor da seama decât mai târziu, în urma păcii de la Kuciuk-Kainargi. în vremea asta, afară, armăsarii arabi lăsați nesupravegheați, sătui de propriul lor pur-sânge, își maculau originea de clasă cu proletarele iepe răsăritene, dând naștere acelui soi ciudat de cal, calul-mulatru sau calul de povară, caracterizat prin uriașa sa forță de a trage înainte căruța istoriei. Episodul 72 RUGĂCIUNI Și iată-i acum pe cuvioșii călugări Metodiu și Iovănuț ajunși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
el al doilea pas: l-aș fi scos de guler din clasă, cu-un picior În cur, cum mai făcusem, Înainte de Cedare, cu-un puțoi de inspector, atât că Regățeanul, nepot de jandarm de pe la Bălți, purta pălărie nouă, nu șleapcă proletară... Da, dar se terminase cu „altă dată”... În șase luni de regim sovietic Învățasem câte ceva - așa că am strâns din dinți și din toate celea și m-am adresat clasei: «Copii, ridicați-vă frumos În picioare, salutați-l voi pe tovarăș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sunt cel mai bun prieten al omului revoltat de chestiune. Ele sunt foarte greu de acceptat, pentru mulți dintre românii care nu se împacă la gândul unei Republici Becali, cu Dan Diaconescu șef la CNA. Dar, oricâtă revoltă și mânie proletară țâșnesc din „corazonul“ omului cu gândire stăpânită, capabil să măsoare credibilitatea în altă unitate de măsură decât „bekalul“ sau „kilo-elodia“, realitatea și Realitatea îl contrazic. Clasamentele populare au efect șocant asupra românilor cumpătați. Din ele află, cu uimire, că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
prin Bora-Bora sau alte ținuturi de vacanță. A doua: pentru prima dată, certurile politice se desfășoară în jurul unor subiecte sociale și cu iz ecologist. Evident, se desfășoară în stilul nostru caracteristic, uneori cu flegme estetice în loc de argumente și cu înfierări proletare care, vorba lui Ion Iliescu, „eludează meandrele concretului“. Din toată treaba asta ieșim câștigați și pentru că atunci când două tabere de politicieni se ceartă, sunt date în vileag tot felul de lucruri pe care nu le-am fi aflat, poate, niciodată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
-i stă ca pe gard. L am urmărit amuzat săptămâna trecută într-o apariție televizată. Realizatorul a început prin a aduce aminte telespectatorilor cele mai răcnite afirmații ale liderului PRM de când face umbră spectrului politic. Ce vremuri! Ce sfântă mânie proletară! Ce era la gura lui! Despre monarhie: „a transformat țara în maidan“, sau „regele Mihai a luat mită două avioane de la Stalin“. Despre problema națională: „eu sunt naționalist de la mama mea“ [...]. „Noi vrem să facem România Mare cu frații noștri
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
coroborat cu o rigoare sporită în colectarea acestuia, aduce până la urmă mai mulți bani la buget, din care se pot acorda ajutoare sociale mai mari. Pentru Ion Iliescu problema era doar să înfiereze opoziția, preocupată de soarta bogătașilor. Sfânta mânie proletară din glasul său a ridicat sala în picioare. Iar analiștii au avut imaginea plastică a viitorului PSD roșu aprins, după ce, de bine de rău, Năstase îl mai decolorase. La Bârlad, unde s-a deplasat tot ca președinte al României la
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
târziu. Iliescu a avut 15 ani la dispoziție, în care putea rosti acest discurs și s-a mulțumit cu aluzii. A avut toate pârghiile pentru a și-l pune în practică și n-a mișcat un deget. Sub basca lui proletară a crescut și s-a lăbărțat exact ceea ce acum arată cu degetul. Cu cine să mai plece acum la luptă? Cu Talpeș și Corina Crețu? Până și Dan Iosif a făcut avere. Un singur post TV, și acela axat pe
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
mai sus a sărit Iliescu când a auzit de lustrație, este ca și cum PSD ar spune „am rupt-o cu comunismul“. Și în plus, tocmai în ziua aceea fusese chemat la Parchet ca învinuit în dosarul mineriadei din ’90. Cu mânie proletară, Iliescu a înfierat „coloana a V-a din PSD care face temenele dreptei“ și a chemat la recâștigarea încrederii muncitorilor și țăranilor. „Bine că nu mai suntem în ’50, să fiu trimis la Canal, pentru deviaționism de dreapta“, a spus
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
se producă și „deraieri”). „Postacii” neliniștiți, chinuiți de scenarii dezastruoase cu specială dedicație pentru „biata țară”, țin să pună semnul egal între tendința omenirii de a se constitui într-un sat mai mare, având reguli și standarde comune, și „internaționalismul proletar” clocit 94 în mintea satanică a unor personaje obsedate de ideea distrugerii „lumii vechi” și a creării unui „om nou”, robotizat, mancurtizat și ușor de dominat. (Nu s-a demonstrat convingător că apa fluorizată și sarea iodată din odiosul capitalism
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
autocrația, iar apelul la principii general acceptate - cu atentatul la... independența națională! Să recunoaștem, totuși, că, dintr-un anume punct de vedere, cele două „uniuni” au avut sau au unele păcate comune, explicabile, cred, prin faptul că, de la începutul „revoluției proletare” în Europa, comunismul de tip leninist și-a propus să ajungă din urmă capitalismul, ba chiar să-l întreacă! Într-un fel, a și reușit ! Noua „orânduire” din secolul trecut („sovietică”, „democrat populară” și cum s-a mai numit ea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
orașe și sate”, la munte și la mare, cu bilet de sindicat, reușind să se înfrupte - supremă victorie! - cu vreo sticlă de Pepsi Cola de la „imperialiștii” americani (deși în continuare diabolizați la lecțiile de învățământ politic, cu o „sfântă mânie proletară”...). În fine, semnalez și superficialitatea tratării subiectelor, fără o preliminară și elementară definire a termenilor. Ce înseamnă patriotism când te raportezi la un asasin de talia lui 115 Stalin? Ce fel de om își poate adjudeca o patrie împânzită cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cu o unitate de măsură proprie: „căruța”. Dacă proiectezi o viață pe ecranul istoriei reale, adesea crudă și absurdă, unele potriviri par de-a dreptul flagrante. În anii 1950-1960, tânărul purtând numele „chiaburilor” Drăgan din Viișoara era persecutat în numele „revoluției proletare”. Noua „revoluție” de după 22 decembrie 1989 s-a legitimat tot prin victime. Unii au fost uciși cu gloanțe, alții au fost „împușcați” cu dosarul, cu imprecația și calomnia, cu toate mijloacele subtile ale terorismului kaghebisto securist. Diversiunea „teroriștilor” i-a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
se producă și „deraieri”). „Postacii” neliniștiți, chinuiți de scenarii dezastruoase cu specială dedicație pentru „biata țară”, țin să pună semnul egal între tendința omenirii de a se constitui într-un sat mai mare, având reguli și standarde comune, și „internaționalismul proletar” clocit 94 în mintea satanică a unor personaje obsedate de ideea distrugerii „lumii vechi” și a creării unui „om nou”, robotizat, mancurtizat și ușor de dominat. (Nu s-a demonstrat convingător că apa fluorizată și sarea iodată din odiosul capitalism
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
autocrația, iar apelul la principii general acceptate - cu atentatul la... independența națională! Să recunoaștem, totuși, că, dintr-un anume punct de vedere, cele două „uniuni” au avut sau au unele păcate comune, explicabile, cred, prin faptul că, de la începutul „revoluției proletare” în Europa, comunismul de tip leninist și-a propus să ajungă din urmă capitalismul, ba chiar să-l întreacă! Într-un fel, a și reușit ! Noua „orânduire” din secolul trecut („sovietică”, „democrat populară” și cum s-a mai numit ea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
orașe și sate”, la munte și la mare, cu bilet de sindicat, reușind să se înfrupte - supremă victorie! - cu vreo sticlă de Pepsi Cola de la „imperialiștii” americani (deși în continuare diabolizați la lecțiile de învățământ politic, cu o „sfântă mânie proletară”...). În fine, semnalez și superficialitatea tratării subiectelor, fără o preliminară și elementară definire a termenilor. Ce înseamnă patriotism când te raportezi la un asasin de talia lui 115 Stalin? Ce fel de om își poate adjudeca o patrie împânzită cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]