1,071 matches
-
amennyi" „cât”. Există și pronume relativ numit nul, când poate fi omis, cum este cazul în engleză: "There’s the bus I caught" „Acolo e autobusul pe care l-am luat”. Unele pronume relative pot fi folosite și ca adjective pronominale relative: În funcție de limbă și de pronumele relativ, acesta exprimă una sau două dintre categoriile gramaticale ale numărului, genului și cazului (prin declinare), ori pe toate trei: Unii lingviști includ în clasa pronumelor relative și așa-numitele adverbe relative, care se
Pronume relativ () [Corola-website/Science/316309_a_317638]
-
din urmă să fie considerate o subclasă a primelor. În mai multe limbi există un sistem asemănător de formare a unor pronume nehotărâte din pronume interogative combinate cu anumite elemente de compunere specifice: Împreună cu pronumele nehotărâte sunt tratate și adjectivele pronominale nehotărâte, folosite ca atribut al substantivului, care pot coincide sau nu ca formă cu pronumele. În română există foarte multe pronume nehotărâte, cu diverse specializări în privința felului de substantiv la care se pot referi: unele se referă numai la persoane
Pronume nehotărât () [Corola-website/Science/316315_a_317644]
-
cineva", "oricine" și "altcineva" sunt diferite ca sens, deși toate se referă la o persoană. Din punctul de vedere al formei, în limba română pronumele nehotărâte pot fi: Din punctul de vedere al folosirii ca pronume și/sau ca adjectiv pronominal, avem: Din punctul de vedere al flexiunii, pronumele și adjectivele nehotărâte pot fi: Pronumele nehotărâte pot exprima diverse părți de propoziție, aceleași pe care le poate exprima un substantiv: Adjectivele pronominale nehotărâte îndeplinesc totdeauna funcția de atribut adjectival: Fiecare lucru
Pronume nehotărât () [Corola-website/Science/316315_a_317644]
-
vedere al folosirii ca pronume și/sau ca adjectiv pronominal, avem: Din punctul de vedere al flexiunii, pronumele și adjectivele nehotărâte pot fi: Pronumele nehotărâte pot exprima diverse părți de propoziție, aceleași pe care le poate exprima un substantiv: Adjectivele pronominale nehotărâte îndeplinesc totdeauna funcția de atribut adjectival: Fiecare lucru își are rostul său", "triunghi oarecare, "Asta e altă mâncare de pește". Majoritatea pronumelor nehotărâte nu pot introduce propoziții subordonate. Acest rol îl pot îndeplini numai cele compuse din "ori-" + pronume
Pronume nehotărât () [Corola-website/Science/316315_a_317644]
-
le permis pour six mois" „Le-a fost suspendat / Li s-a suspendat permisul pentru șase luni”. Verbele cu pronume reflexiv sunt considerate aparte, constituind două categorii principale. Într-una din ele intră verbe numite în mod esențial reflexive sau pronominale, folosite numai cu pronume reflexiv fără funcție sintactică. Exemple: "s’absenter" „a absenta”, "s’écrier" „a striga”. Cealaltă cuprinde verbe numite în mod ocazional reflexive sau pronominale, care pot avea mai multe sensuri (valori). Cele principale sunt: Alte sensuri: În
Diateză (gramatică) () [Corola-website/Science/316393_a_317722]
-
principale. Într-una din ele intră verbe numite în mod esențial reflexive sau pronominale, folosite numai cu pronume reflexiv fără funcție sintactică. Exemple: "s’absenter" „a absenta”, "s’écrier" „a striga”. Cealaltă cuprinde verbe numite în mod ocazional reflexive sau pronominale, care pot avea mai multe sensuri (valori). Cele principale sunt: Alte sensuri: În gramatici ale limbilor sârbă și croată se iau în seamă diatezele activă și pasivă, cele cu pronume reflexiv fiind considerate o categorie aparte, fără a constitui o
Diateză (gramatică) () [Corola-website/Science/316393_a_317722]
-
rezultă din trăsăturile distinctive ale romanului, și anume folosirea extensivă a arhaismelor de către Hemingway, implicând transliterări și false friend pentru a transmite limba spaniolă vorbită de personajele sale. Astfel, Hemingway utilizează arhaicul "thou" pentru a crea o paralelă cu formele pronominale spaniole "tú" (familiar) și "Usted" (formal). În plus, o mare parte a dialogurilor din roman sunt traduceri implicite directe din spaniolă, care produc un echivalent uneori ciudat în limba engleză. De exemplu, Hemingway folosește construcția "what passes that", , care este
Pentru cine bat clopotele () [Corola-website/Science/323521_a_324850]
-
a unei vocale: În graiurile din Transilvania și N. Moldovei se produce proteză lui "a": În dialectul aroman proteză lui "a" este foarte frecvență - de la această proteză vine numele dialectului. În română literară se produce proteză lui "i" în forme pronominale neaccentuate: "îmi", "îți", "îi", "îl"(formă silabica - "l") Sincopa este dispariția unei vocale, de obicei neaccentuate, aflată între două consoane. În latină populară se produce sincopa vocalelor scurte neaccentuate , Sincopa se poate notă prin paranteze: Epenteza este introducerea unei consoane
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
mai ales de mod, derivate din adjective. Un loc aparte merită cuvintele considerate tradițional adverbe, dar care nu au funcție sintactica, ci de modalizator, de conector logic, sau cele care constituie singure propoziții neanalizabile. În franceză, toate atributele substantivale și pronominale, precum și toate complementele exprimate prin substantiv sau pronume accentuat sunt formate cu prepoziții, înlocuind complet declinarea. Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale subordonatoare sunt asociate cu un anumit mod verbal la care se folosește predicatul propoziției subordonate circumstanțiale. Din punctul de vedere
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
În morfologie, adjectivul demonstrativ este un cuvânt gramatical din categoria adjectivelor pronominale, care determină un substantiv indicând în general apropierea ori depărtarea acestuia față de vorbitor (uneori și față de destinatarul comunicării) în spațiu sau în timp. Entitățile denumite de substantiv pot fi concrete (obiecte, ființe, persoane), pe care vorbitorul le arată în spațiu
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]
-
atributiva se poate recunoaște ușor înlocuind pronumele cu substantivul din regenta al carui loc îl ține, la cazul pronumelui: - subiect: Am apreciat elevă 1/ care se pregătește temeinic.2/ - nume predicativ: Nu știam 1/ care este rezultatul concursului.2/ -atribut pronominal genitival:El s-a așezat lângă o fântână 1/ a cărei apă se scurgea. 2/ - complement direct: Zmeul acesta este mai puternic decât frații lui 1/ pe care i-a lovit.2/ - complement indirect (în acuzativ): Am citit cartea 1
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
subiect. Observație: Ceea ce este un pronume relativ compus cu sens neutru, când se referă la un fapt, la o situație anterioară : Vom discuta 1/ ceea ce ai propus.2/ Vedeam 1/ cât adevăr, câtă culoare se găsesc aici.2/ cât = adjectiv pronominal relativ, genul neutru, numărul singular, cazul nominativ, funcție sintactica de atribut adjectival. câtă = adjectiv pronominal relativ, genul feminin, numărul singular, cazul nominativ, funcție sintactica de atribut adjectival.
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
un fapt, la o situație anterioară : Vom discuta 1/ ceea ce ai propus.2/ Vedeam 1/ cât adevăr, câtă culoare se găsesc aici.2/ cât = adjectiv pronominal relativ, genul neutru, numărul singular, cazul nominativ, funcție sintactica de atribut adjectival. câtă = adjectiv pronominal relativ, genul feminin, numărul singular, cazul nominativ, funcție sintactica de atribut adjectival.
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
Acest articol prezintă succint determinanții abstracți (articolul hotărât, articolul nehotărât, articolul partitiv, numeralul că determinant și adjectivele pronominale), precum și părțile de vorbire nominale ale limbii franceze: substantivul, adjectivul calificativ, numeralul nedeterminant și pronumele (personal, posesiv, demonstrativ, interogativ, relativ și nehotărât). Că în limbile romanice în general, majoritatea cuvintelor din aceste categorii gramaticale se caracterizează prin gen gramatical (masculin
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
declinarea, ci doar câteva vestigii ale ei în domeniul pronumelui personal. Nu toți determinanții abstracți și toate părțile de vorbire nominale din franceză au corespondenți exacți în română. Astfel sunt articolul partitiv și pronumele adverbiale. Spre deosebire de cele din română, adjectivele pronominale posesive și demonstrative franceze au forme cu totul deosebite de pronumele corespunzătoare. Substantivele sunt în general precedate de un determinant abstract. În franceză sunt cinci categorii de cuvinte folosite aproape exclusiv că determinanți abstracți: articolele hotărât, nehotărât și partitiv, precum și
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
și demonstrative franceze au forme cu totul deosebite de pronumele corespunzătoare. Substantivele sunt în general precedate de un determinant abstract. În franceză sunt cinci categorii de cuvinte folosite aproape exclusiv că determinanți abstracți: articolele hotărât, nehotărât și partitiv, precum și adjectivele pronominale posesiv și demonstrativ. În afara acestora mai sunt și cuvinte care funcționează uneori că determinanți abstracți, alteori că pronume sau că substantive. Astfel sunt numeralele, adjectivul/pronume interogativ și adjectivele/pronume nehotărâte. În această secțiune se tratează cuvintele folosite numai că
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
même(s)" atașat acestora (în scris cu cratima): "Elle le prepare elle-même" „Îl prepară ea însăși”. Și pentru întărirea persoanei posesorului se folosește pronumele personal disjunct, cu prepoziția "à": "C’est mă maison à moi „Este casa mea”. Acest grup pronominal poate fi și sinonim al pronumelui posesiv. Cu verbul "être" este chiar preferat: "Cette voiture est la mienne = Cette voiture est à moi „Mașină asta e a mea”. Locul pronumelor personale este prezentat în secțiunile Propoziția afirmativa ce conține și
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
simple. Pronumele de folosit depinde de cuvântul din propoziția principala la care se referă și de funcția pe care o are pronumele în propoziția atributiva pe care o introduce. Cuvintele nehotărâte sunt foarte diverse. Unele pot fi uneori determinanți (adjective pronominale), alteori pronume, altele pot fi numai determinanți, altele pot fi numai pronume. În cele ce urmeaza sunt prezentate principalele cuvinte nehotărâte. Aucun(e) poate fi: Cu cuvântul "autre", prezentat mai jos, la punctul 3, "aucun(e)" formează un grup care
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
fi numai pronume. În cele ce urmeaza sunt prezentate principalele cuvinte nehotărâte. Aucun(e) poate fi: Cu cuvântul "autre", prezentat mai jos, la punctul 3, "aucun(e)" formează un grup care poate fi și el: Nulle part este o locuțiune pronominala: Où șont mes lunettes ? Je ne leș trouve nulle part" „Unde-mi sunt ochelarii? Nu-i găsesc niciunde”. Pas un(e) exprimă o negație mai puternică decât "aucun(e)", si poate fi: Personne este numai pronume: "Personne ne sait où
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
film”. Plusieurs poate fi: Quelconque poate fi determinant nehotărât sau adjectiv calificativ, dar în ambele cazuri este postpus: Cu forma de subjonctiv prezent, persoana a III-a singular a verbului "être" s-au format două propoziții care au devenit locuțiuni pronominale nehotărâte: Un(e) țel(le) este cel mai adesea determinant, cu pluralul "de țel(le)s": "Une telle proposition est inacceptable" „O asemenea propunere este inacceptabilă”, "On ne peut pas faire ce travail avec de tels collaborateurs" „Nu se poate
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
adaptează și fonetic substantivului. Uneori substantivul poate avea doi determinanți. Din punctul de vedere al acestora, grupul substantival poate fi: Grupului substantival îi pot aparține în afara determinantului/determinanților și unul sau mai multe atribute. Acestea pot fi adjectivale, substantivale sau pronominale, ultimele două totdeauna cu prepoziție. Atributul adjectival se acordă în gen și număr cu substantivul. În franceză este complexă chestiunea locului atributului adjectival față de substantiv. De cele mai multe ori, locul atibutului adjectival este după substantiv, unele putând stă numai după acesta
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]