1,877 matches
-
paralelă, prosperă, lejeră, unde lupta de clasă a luat sfârșit, iar dușmanul nu mai poate veni decât de peste hotare. O Românie ale cărei secrete tehnico-militare, rod al inteligenței românești în acțiune, îi fac să saliveze pe imperialiști. Dar mesajul politic propagandistic principal nu e legat de Vest, ci de marele nostru prieten URSS. Filmul povestește despre o aviație militară românească activă independent. Așa ceva era de neconceput cu câțiva ani în urmă, când România făcea exerciții militare doar cu aprobarea Moscovei ! Data
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
o slujbă prin mica publicitate și trece la „pagina întâi”, alăturându- se muncitorilor comuniști revoltați. O combinație palidă de Umberto D. cu Hoții de biciclete, dar nu neorealistă, ci paleorealistă, întrucât acțiunea e situată în vechiul regim, ținta filmului fiind propagandistică, nu umană, ca la De Sica. Există însă în acest film spongios un miez compact, dur. De fiecare dată când „intelectualul șovăielnic” interpretat de Lazăr Vrabie stă pe gânduri dacă să intre sau nu în lupta de clasă, comunistul (Andrei
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
actriță suedeză (din câte mi-a relatat dl Liviu Ciulei, numai influența politică de care dispunea Popovici a putut bloca distribuirea Licăi Gheorghiu în rolul Anei). Avem și melodia obsedantă : Valurile Dunării de Ivanovici este As time goes by. Tema propagandistică este servită perfect aici printr-o remarcabilă manipulare artistică. Atunci când am văzut prima dată acest film, aveam aproape vârsta puștiului care îl veghează pe Mihai, aprinzându-i o țigară în ultimele lui clipe. Mulți ani după aceea, „tovarășii” au însemnat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
propagandă și manipulare. Propaganda înseamnă să impui niște idei prin forță și repetare directă, în vreme ce manipularea are ca scop îmbrățișarea ideii de către receptor cu convingerea că el a gândit-o. Prin urmare, Popovici renunță la personajele schematice, purtătoare de mesaj propagandistic care populează deceniul și, dată fiind comanda de propagandă a aparatului politic, face să curgă secvențe de viață verosimilizate artistic, care funcționează ca niște rachete purtătoare pentru mesajul de propagandă prezentat neostentativ. Dacă ne uităm prin palmaresul scenaristic al lui
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Lavinia Betea, Maurer și lumea de ieri, Fundația „Ioan Slavici”, Arad, 1995 ; Lavinia Betea [coord.], 21 august 1968. Apoteoza lui Ceaușescu, Editura Polirom, Iași, 2009 ; Paul Niculescu -Mizil, O istorie trăită, Editura Enciclopedică, București, 2002) Filme cu caracter politic și propagandistic ale perioadei Soldați fără uniformă, Mândrie, Setea, Aproape de soare, Când primăvara e fierbinte, Post‑restant, Poveste sentimen‑ tală, A fost prietenul meu (1961) ; Celebrul 702, Străzile au amintiri, Omul de lângă tine, Vară romantică, Lupeni ’29 (1962) ; Cerul n‑are gratii
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Avram) îl abandonează pentru un loc sălbatic din Deltă, va fi, alături de antiintelectualism, o trăsătură caracteristică a propagandei ceaușiste, care va duce până la „închiderea” orașelor mari pentru absolvenții de facultate la sfârșitul anilor ’70. O altă opoziție, având același miez propagandistic ca și opoziția oraș- sat, este cea dintre absolvirea unei facultăți și încadrarea în producție ca simplu muncitor. În La vârsta dragostei (1963) e vorba de un student, Mihai Coman, care, conducând nesăbuit sub influența alcoolului, fără permis de conducere
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mai greu de făcut. Subiectul fusese dezbătut pe larg cu o lună înainte în ședința Comisiei Ideologice a CC al PCR din 23 mai 1968, dedicată integral cinematografiei. Problema principală care se contura era cea a opoziției dintre filmul „educativ”, propagandistic, corect ideologic și filmul comercial, de succes. În cuvântul său, tov. Ion Popescu-Gopo formulează limpede : Filmele noastre încep să fie greu comercializate chiar și cu țările socialiste, vindem puțin și cumpărăm puțin. Dar lucrul cel mai grav este că filmele
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
care să transmită ideologia noastră. Tov. Niculescu-Mizil este și el „capitalist” : S-a pus aici problema dacă trebuie să aducă bani sau nu trebuie să aducă bani. După părerea mea, filmul trebuie să aducă bani, tovarăși. Dar cu o nuanță propagandistică : Noi nu concepem să facem filme care să coste 5 milioane, 6 milioane sau 8 și să nu recupereze acești bani. De ce ? Pentru că [...] înseamnă că aceste filme nu se difuzează, nu se văd, nu sunt făcute pentru public. [...] „Duminică la
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
vinovate de „formalism”, acuza născută din înghețul stalinist în URSS de la sfârșitul anilor ’20 și încă apelată frecvent. Totuși, cei 7 milioane de spectatori ai filmului Dacii, în regia lui Sergiu Nicolaescu, atrag atenția aparatului de par tid asupra posibilităților propagandistice ale cinematogra fului, care până atunci nu se apropiase de asemenea efecte de masă, obiectivul fiind conformitatea dogmei comu niste puse pe ecran, și nu audiența filmului. Se înțelege bine faptul că, fără un număr semnificativ de spectatori, filmul nu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
că, fără un număr semnificativ de spectatori, filmul nu poate fi utilizat ca instrument de propagandă. Soluția „comercială” pentru a mări acest număr, introducerea de sex și violență, ca în filmele vestice, nu poate fi acceptată, căci ar oculta mesajul propagandistic comunist. Și atunci pozițiile converg către utilizarea, alături de filmul istoric de mare montare și de ecranizări, a filmului politic de actualitate, care să ia în piept poblemele reale și importante ale construcției socialismului. Acest tip de film se consideră că
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
tip de film se consideră că va aduce spectatori în România, va stârni interesul criticilor și va răzbate pe plan mondial, propagând ideologia național- comunistă românească. Factorul economic, rentabilitatea filmului, nu poate fi trecut cu vederea, dar rămâne subordonat scopului propagandistic. În finalul dezbaterii ia cuvântul tov. Nicolae Ceaușescu. De la bun început, secretarul general al PCR ține să marcheze caracterul „neîntâmplător” al alegerii subiectului cinema : După cum vedeți, comisia ideologică își începe activi tatea analizînd problemele cinematografiei romînești. Cred că nu este
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
obiectivele a căror realizare asigură PCR o structură socială convenabilă politic. Ambele servite cu sârg de cinematografie. Când primăvara e fierbinte (1961) sau Balet de imagine pe margine Cu Viața nu iartă, Manole Marcus și Iulian Mihu fac prozeliți. Schema propagandistică filmată în Când primă‑ vara e fierbinte era deja clasică și atinsese un vârf de exploatare în Setea. Doi soldați, doi „Mitru Moț”, se întorc de pe front cu gândul să „facă ordine” în satul Hotarele. Sunt îndrumați și sprijiniți de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
țăranii intră cu plugurile în moșia Hotarele. Aidoma regizorilor Mihu și Marcus și operatorilor Alexandru Întorsureanu, Gheorghe Fischer și George Cornea în Viața nu iartă, Mircea Săucan și operatorul Costea Ionescu-Tonciu fac un adevărat „balet” de imagine pe marginea scenariului propagandistic. Prim-planuri insistente, ca defulare după precedentul deceniu trăit de cinemaul românesc în plan mediu, contraplonjeuri, compoziții afișat picturale ale cadrului, „deraieri” poetizante ale aparatului de filmat, cadre statice până la hieratism, muzica cultă a lui Anatol Vieru, totul „de-amorul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
momentul uciderii țăranului apostol al colectivizării de către omul vechii orânduiri : imaginea unui cal care scutură din cap este montată identic de Săucan pe zgomotul împușcăturii. Dacă Titus Popovici și Mircea Drăgan „artisticizaseră” eficient, modificând cu iscusință scenariul și replicile stas propagandistice, deci conținutul, Primăvara fierbinte a lui Mircea Săucan anunță lungul șir de filme în care regizorul nu se atinge de conținutul „pe linie”, în schimb frământă din greu forma, pozează, producând niște hibrizi mutanți propagandistico-„poetici” : Duminică la ora 6
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și bărbatul pionier, dispus să lupte cu vitregiile Deltei pentru a trăi cu adevărat. Scenaristul Horia Lovinescu, regizorul Iulian Mihu și operatorii Alexandru Întorsureanu și Gheorghe Herschdörfer asigură filmului un bun nivel al acțiunii și atmosferei, reușind să umanizeze schema propagandistică. Firește, apare secretarul de partid (Vasile Nițulescu), puternic și înțelept, care salvează situația. Firește, între iubirea lui Neli (Irina Petrescu) și meseria de medic practicată în sălbăticie, dr. George Vrancea (Cristea Avram) o alege pe a doua. Dar ritmul narativ
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
doctorul. Mica prietenă a lui Neli e acum adolescentă, mai vedem câteva cadre care arată că viața merge înainte, imagine cu valuri, SFÂRȘIT. Totul în 2 minute și 20 de secunde. Este un exemplu la limita hilarului de cum deformează cerința propagandistică țesutul narativ cinematografic. Această „iuțire” cu totul nefirească, aglomerare de întâmplări dramatice în unitatea de timp e menită să nu lase filmul cu un final ambiguu. Să înțeleagă tot omul că acela care nu alege calea luptei pline de abnegație
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cînd noi, noi suntem liberi !...”, accentuează ironic Beligan. Să auzi rostită pe ecran această descriere fără ocolișuri a terorii anilor ’50 în România, cu doar o firavă surdină ironică, era uluitor ! Până atunci, un asemenea adevăr nici măcar nu era combătut propagandistic, pentru motivul că nu putea fi formulat pe nici un mediu public, pur și simplu nu exista ! De la Directorul nostru (1955), râsul inteligent nu mai vizitase cinematograful românesc. Și pentru că starea de râs este o stare de deschidere, în care omul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
prima tentativă cinematografică, în acord cu politica vremii, de a ridica la un colț Cortina de Fier, acreditând posibila conviețuire între „lagărele” socialist și capitalist. Tudor (1963) sau Fanarioții Kremlinului Cu Tudor, în cinematografia românească se declanșează o operație politică propagandistică de proporții, pe termen mediu și lung, având ca scop înlocuirea internaționalismului comunist patronat de URSS cu național- comunismul autocefal, prin rescrierea pe ecran a istoriei naționale : Tudor, Dacii, Columna, Mihai Viteazul... Până prin anul 1959, Gheorghiu-Dej era circumspect în abordarea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
politică” utilă a lui Tudor, au modificat atitudinile și contextul personajului până la a-l transforma într-un líder máximo de revoluție comunistoidă. În film, toți boierii sunt detestabili. Hrăpăreți, cruzi, duplicitari. În ce-i privește pe fanarioți, e de înțeles. Propagandistic, ei erau minoritarii dominanți, echivalentul evreilor sovietizați care dețineau prea multe funcții de conducere în anii ’50. Dar și boierii pământeni sunt prezentați la fel. Marele ban al Craiovei, Brâncoveanu, nu e decât un intrigant însetat de putere. Ceea ce, istoric
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
doi tineri. Versurile sunt ca o parolă camuflată, menită să-i sensibilizeze pe spectatorii care nu- i uitaseră poeziile. E un tip de truc, de „șopârlă” folosită frecvent de Titus Popovici pentru a putea apoi să-și permită mari desfășurări propagandistice. Un alt moment „dezghețat” este întâlnirea dintre Andrei și Sonia singuri pe malul Mureșului. Pe lângă faptul că vedem un sărut clar pe gură în prim-plan, cei doi mai sunt și sumar îmbrăcați când se întâmplă asta, iar aparatul, în loc să
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
umanism și nu ezită să afirme : „Împotriva unor asemenea oameni [comuniștii - n.m.], numai armele mai pot vorbi”. Iată jus tificarea, post factum, a represaliilor autorităților comuniste asupra „papistașilor”. În rest, în special în partea a doua a Străinului, algoritmul dramatico- propagandistic din Furtuna și Setea se derulează neabătut până la finalul triumfător. Pădurea spânzuraților (1965) sau Izgonirea lui Dumnezeu Probabil că sunt mult mai mulți cei care au văzut Pădurea spânzuraților decât cei care au citit- o. Filmul lui Liviu Ciulei și-
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
semnificative, generate de contextele politice în care au fost create. Când adaptează romanul pentru ecran, scriitorul Titus Popovici are la activ scenariile pentru Valurile Dunării, Setea și Străinul, filme de referință ale anilor ’60, toate cu un apă sat conținut propagandistic. Pădurea spânzuraților are premiera pe 25 martie 1965. Armata imperială austro-ungară e stresată de inamic cu un reflector. El este lumina, care pătrunde în conștiințe, și în cea a lui Apostol Bologa. Dar inamicul care mișcă reflectorul, cine e ? În
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
întrebe nimic - aflând că Petre l- a executat pe socialistul vizionar pacifist Müller, îl expediază în linia întâi, unde acesta moare repede. Acest păcat grav, nesăbuință criminală, modifică ecuația morală în care Rebreanu l- a pus pe Bologa. Dacă operațiile propagandistice pe care le-am identificat până acum, deși semnificative, nu putem spune că afectează miezul spiritual al romanului lui Rebreanu, când Titus Popovici bagă bisturiul în Apostol Bologa duhul prozatorului ardelean țipă de pe lumea cealaltă. Apostol nu se numește întâmplător
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
iubirii de Dumnezeu. În film apare doar o replică a ei către Bologa : „Îți mulțumesc că ai vrut să mă iei de nevastă...” - în carte, cei doi sunt logodiți de părintele Boteanu, ca într-o nuntă mioritică dinaintea morții. Scopul propagandistic macro al ecranizării Pădurea spânzuraților este vehicularea situației românului care refuză să se supună unui imperiu. În spatele celui austro- ungar, spectatorul român al mijlocului anilor ’60 ghicea repede cizma rusească. Componenta naționalistă, pe care se va clădi epoca ceaușistă, era
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fiorul credinței al lui Liviu Rebreanu într-o operă artistic valabilă, dar laică, despre patriotism, dragoste de oameni și „Totul se plătește în viață !”, cum spune Bologa când află că l-a omorât pe nevinovatul Petre. O obiecție în legătură cu cauzele propagandistice ale laicizării romanului lui Rebreanu ar putea fi ateismul declarat al scenaristului Titus Popovici, relatat de contemporani. Titus Popovici ar fi procedat astfel din pricina antireligiozității lui, nu pentru că așa cerea doctrina comunistă. Nu putem ști. Dar e de menționat poziția
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]