1,134 matches
-
cealaltă făcea semne grăbite, îndemnându-și fiii să alerge mai repede. În apropiere se auzi urletul lupilor. În acea clipă, totul se schimbă brusc. Valerius se văzu pe sine, adult, în mijlocul unui amfiteatru roman, strângând în mână o sabie, bine proptit pe picioare. Soarele la asfințit scălda arena într-o lumină roșiatică; o clipă, lumina aceea îl orbi. Mulțimea urla, încurajându-l pe adversarul său, un gladiator înarmat cu o plasă și un trident. Valerius îi întâlni privirea limpede, de nepătruns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de o zeiță din Antichitate, ci una din zilele noastre. Acum zece ani, am fost la nunta ei..." Făcu semn unui tânăr care rămăsese afară și pe care nu-l văzusem când deschisesem ușa. Tânărul intră, ne salută timid și, proptindu-și tabloul de genunchi, începu să-i desfacă sforile. Apoi a scos pânza cu care fusese acoperit și s-a dus să rezeme tabloul de jilțul Generălesei. Luchian și cu mine am împietrit. "E cu câțiva centimetri mai scundă decât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dacă ar mai duce-o un ceas, două, până în sat, poate ne binecuvântează... Câinele se oprise la vreo zece metri, în preajma porumbiștii, așteptîndu-i. Îl purtau pe carabine. Darie le luase ranițele și le atârnase de carabina lui, pe care o proptise pieziș pe umeri. Rănitul tremura, gemând înfundat, închizînd și deschizând necontenit ochii. La răstimpuri, Zamfira îi striga: - Binecuvîntează-ne, Ivane, că te ducem acasă!... Nu te-am lăsat să mori pe marginea drumului. - Zi măcar atât, încercă Iliescu, zi Cristos! Cristos
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
d-tale, adăugă, regăsindu-și zâmbetul. Dar dacă n-o știai, ți-o spun eu: Zevedei a fost grațiat, ca toți ceilalți, în 1964. O știe toată lumea... IV Ca de obicei când vecinii ascultau programul de nouă seara, Pantelimon își propti coatele pe birou, își înfundă degetele în urechi și, cu încăpățînare, continuă lectura. De câte ori întîlnea un nume străin, îl silabisea de mai multe ori, cu glas tare. Celebrul fiziolog englez John A. Davenport... Da-ven-port. Da-ven... Dar auzise semnalul bine știut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nu-i nevoie să-i spui și lui asta. — Știe deja. Cred că-l judeci greșit, spuse taică-său și Încheiară discuția. Și apoi, cînd, după toate cele Întîmplate, ajunseseră Înapoi În siguranță, cu colți cu tot, și aceștia erau proptiți, cu vîrfurile atingîndu-se Între ele, de zidul colibei din nămol și crengifiind atît de mari și de groși Încît oamenilor nu le venea să creadă nici cînd Îi atingeau, și nimeni, nici măcar taică-său, nu putea ajunge la locul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am dat seama că ceea ce am presupus noi era adevărat. Voiau să aibă podul În mâna lor... Cu greu ne-au spus cum ajungem la gară și că În apropiere există un depozit. Și asta numai de frica țevii automatelor proptite În ceafa lor... „Care dintre voi e mai mare În grad?” „Eu” - a răspuns tocmai cel cu pantalonii În vine. „Unde-i comandamentul vostru?” Individul a stat puțin pe gânduri, dar, simțind răceala oțelului pumnalului la gât, a spus că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o aderență corespunzătoare, mașina alunecă pe asfaltul ud și îl lovi pe agentul imobiliar, ridicându-l în aer - părea mâinile și picioarele bărbatului doreau să pornească, fiecare, într-o cu totul altă direcție -, apoi luă o curbă largă și se propti în pomul din fața casei în care locuia un profesor de engleză pensionat pe caz de boală. Acesta citea ziarul la acea oră, pe verandă, fiindcă îi plăceau știrile sportive și muzica naturii în zilele cu ploaie... Auzi șocul, smulse ochii
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Spectacolul va fi asigurat, transmisiune live, toți scriitorii lumii vor trage concluziile care se impun... Sări din cadă... Apa intrată în nas îi provocă o senzație dureroasă, strănută, simți că se îneacă, făcu un pas și alunecă pe gresie, se propti de perete, apoi se așeză în fund. Auzi apa de la toaletă. Ridică privirea dintre picioare și-l văzu pe Magician. Tocmai se încheia la șliț, fiindcă este absurd să creadă cineva că un Magician nu are și necesități fiziologice. Se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ciripit ea În secunda În care am deschis mobilul Motorola - Împrejurare care se constituia Într-o realizare deloc de neglijat, ținând cont de faptul că ambele mele mâini și ambele mele picioare (goaleă Își aveau deja fiecare ocupația proprie. Am proptit telefonul Între ureche și umăr și am azvârlit țigara pe fereastră, reușind să evit În ultimul moment un curier pe bicicletă. Băiatul a urlat de câteva ori foarte puțin originalul „Băga-te-aș În mă-ta!“ Înainte de a pedala mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
trei nuanțe de albastru și câțiva centimetri albăstrui se ițeau de sub gigantul de lemn. Nu aveam nici o comodă sau noptieră pe care să pun veioza cu abajur din hârtie de orez, așa că am așezat-o pur și simplu pe podea, proptită În spațiul de vreo cincisprezece centimetri rămas Între pat și ușa glisantă a dulapului din perete. Și, cu toate că am Încercat cu bandă adezivă specială, cuie, sârme, superglue, scoci dublu adeziv și numeroase blesteme, desenele Înrămate au refuzat să se lipească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
adezivă specială, cuie, sârme, superglue, scoci dublu adeziv și numeroase blesteme, desenele Înrămate au refuzat să se lipească de peretele din cărămidă aparentă. După aproape trei ore de eforturi și după ce mi-am zgâriat la sânge degetele În cărămizi, am proptit În cele din urmă tablourile de pervazul ferestrei. Cu atât mai bine, mi-am zis. Măcar așa desenele blocau cât de cât vederea directă pe care o avea spre apartamentul meu femeia de dincolo de minuscula curte interioară. Dar nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă Încântă ideea că vrea să mă remodeleze. Dar Înainte să apuc să spun ceva, Nigel s-a răsucit pe călcâie și a acoperit spațiul dintre noi din doi pași, fiecare de mărimea unei sărituri olimpice În lungime. S-a proptit drept În fața mea, mi-a Învăluit Întreg corpul În brațele lui masive, cu bicepșii umflați, și m-a apăsat de pieptul lui. Capul meu Îi ajungea cam până sub pectorali și simțeam aroma inconfundabilă a loțiunii Johnston Baby. Și tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Și În cameră s-a făcut lumină. Și s-au pornit țipetele. Și Îmbrățișările. Mama a sărit În picioare cu atâta iuțeală, Încât a dărâmat scaunul, care la rândul lui a lovit un ghiveci cu un cactus, care a rămas proptit În ușa glisantă de sticlă. Tata a Înhățat-o pe Jill și a sărutat-o pe amândoi obrajii și pe creștet și, pentru Întâia oară de la nunta lor Încoace, l-a sărutat și pe Kyle. Am bătut cu furculița În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
momentul primei comenzi telefonice. Am format numărul pe care Îl memorasem de mult, cel de la Mangia, un restaurant din centru care livra mâncare la pachet, și, ca de obicei, a răspuns Jorge. — Bună, scumpete, sunt eu, am zis și am proptit receptorul Între ureche și umăr, ca să pot deschide e-mailul. Hai să Începem ziua de azi. Jorge și cu mine eram prieteni. Faptul de a sta de vorbă de trei, patru sau cinci ori pe zi cu cineva părea să ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ca s-o primească, dar eu i-o lăsam (cu paiul aferent, fireșteă lângă cot În fiecare dimineață și cafeaua era de regulă dusă - cu el cu tot - atunci când făceam al doilea drum după cafea, câteva ore mai târziu. Bătrânica proptită În căruciorul ei, care ținea În față un carton pe care scria NU AM CASĂ/ FAC CURĂȚENIE/ AM NEVOIE DE MÎNCARE, primea un Caramel Macchiato. Am aflat curând după aceea că o cheamă Theresa și i-am cumpărat la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
doarme dus, așa că n-am putut să-l las baltă aici și să plec. Dar nu de asta te sun. — Zău? am zis eu, dar abia dacă ascultam, Întrucât una din cafelele cappucino Începuse să se scurgă și țineam telefonul proptit Între gât și umăr, pentru că Îmi foloseam mâna liberă ca să pescuiesc o țigară din pachet și să o aprind. — Administratorul meu a avut tupeul să-mi bată la ușă azi dimineață la ora opt ca să-mi spună că mă evacuează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întotdeauna. Jeanșii decolorați atârnau pe șoldurile ca și inexistente și tricoul bleumarin cu mâneci lungi era mulat exact cât trebuie pe corp. Ochelarii Înguști, cu rame metalice, pe care Îi purta când nu putea suporta lentilele de contact, Îi erau proptiți pe nas În fața ochilor foarte roșii, și părul Îi cădea În devălmășie. Nu m-am putut stăpâni să nu-i sar imediat În brațe. Nu ne mai văzusem de duminica trecută, când ne Întâlnisem În mare viteză la o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-te și uită-te În dormitorul lor. Ușa dormitorului În care reușeau să locuiască Împreună, În paturi suprapuse, era Întredeschisă și am Împins-o ușurel. Ambele paturi erau făcute meticulos, cu pernele umflate și cu câte un cățeluș de pluș proptit pe fiecare dintre ele. Abia atunci mi-am dat seama că nu intrasem niciodată până atunci În camera lor - În cele câteva luni, cât locuisem Împreună cu fetele astea, nu purtasem niciodată o conversație care să depășească treizeci de secunde - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
alegi hainele pentru ședința foto din decorul de apartament? Fata și‑a plecat capul În jos și a deschis gura să Îngaime o scuză, dar Miranda a pornit mai departe la atac: Și tu! a zis ea și s‑a proptit drept În fața lui Jocelyn, cea mai mare În rang dintre ele și favorita redactorilor. Îți Închipui că nu există un milion de fete care ar vrea locul tău de muncă și care se pricep la fel de bine la haine ca tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și l‑a privit drept În ochi. — Nu. Cred că ar trebui să pleci acum. În clipa asta. Și, Într‑un fel În care nu l‑am văzut niciodată acționând În cei aproape trei ani de când ne cunoșteam, s‑a proptit drept În fața Băiatului Ciudățoi și a făcut În așa fel ca Înălțimea lui să insinueze amenințarea pe care o intenționaseră cuvintele. — Amice, nici o problemă. Am șters‑o d’‑acia, a cârâit el, după ce i‑a aruncat o privire lui Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
atașase - În chip expert - o coadă de șarpe cu clopoței exact acolo unde ar fi trebuit să fie picioarele. Efectul era o interpretare senzațională a Mirandei În chip de Șarpe: Își odihnea cotul pe bancheta de piele, cu bărbia dură proptită În palmă, iar coada cu clopoței, Îndoită În semicerc, Îi atârna peste marginea banchetei. Era perfectă. — Nu‑i grozavă? m‑a Întrebat Ilana și s‑a aplecat peste umărul meu. Linda a venit În biroul meu Într‑o după‑amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În partea de jos a patului meu suprapus din copilărie, care fusese scos de la păstrare și era acum aproape lipit de patul meu. — De ce te plângi? Pari Încântată să fii trează la ora asta și zău dacă Înțeleg de ce. Stătea proptită Într‑un cot, citea un ziar și sorbea dintr‑o ceașcă de cafea pe care o tot ridica și o punea Înapoi pe podea, lângă pat. — Sunt trează de o veșnicie, ascult cum plânge Isaac. — A plâns? Zău? — Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ca să reușesc? Mă odihnesc puțin, sunt În mijlocul vâltoarei Încleștat de o salcie smulsă de ape. Încerc să gândesc, da, Întâi mă voi liniști, voi trage adânc aer În plămâni, cât mai mult aer, tot aerul de pe planetă, apoi mă voi propti cu toată puterea dată de spaima aceea turbată, mă voi sprijini de acest obiect tare, salvator; mă voi sprijini cu toate fibrele gândului În el și cu tot corpul mă voi arunca spre mal efectuând acele mișcări ritmice pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
doar momentul propice spre a mă devora. În aceeași clipă, s-au declanșat muzicile; treptat, În schimbarea de percepție, am constatat că privirile mele mai Întâi și apoi auzul meu au descoperit cântecul ciocârliilor și zborul lor vertical. Mi-am proptit ochii În sus, Îmbătat de o stare euforică nemaiîncercată vreodată. Am simțit că pot muri de fericire În acea clipă; era pentru prima dată când adoram boarea morții concrete (orice copil refuză să accepte existența morții ca posibilitate concretă); mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
citească, pe sărite, e drept, ca totdeauna când vrei să ajungi iute de pe un mal pe altul. Află astfel că există un fel de cod al făuritorilor de statui. Și anume al celor ce înfățișează călăreți împlătoșați. Când calul este proptit pe postament cu toate patru picioarele se cheamă că războinicul călăreț a trecut teafăr prin războaie, murind creștinește, în patul lui. Când calul are unul dintre picioare ridicat, mai ales dreptul din față, înseamnă că stăpânul îi fusese rănit în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]