2,861 matches
-
am dat seama, deși toți se plângeau. Jumătatea care funcționa era așa de acoperitoare, că nimic nu m-a făcut să zic ceva de Paștele mamei lor nordice. Doar la hotel n-am mai avut room-service și patronul schimba personal prosoapele. Danezii umblau pe bicicletele lor cu spițe albe și roșii, nu făceau zâmbre că nu pot să umple de praf cu roata din spate de la Volvo pe sărăntocii de pe stradă și nici nu aveau pe cine. Ei nu au sărăntoci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în cer și una în pământ și s-a angajat la familia O’Mahoney, unde ne-a făcut pe toți de poveste spunându-i doamnei O’Mahoney că a văzut-o într-o zi pe mama ștergând salata cu un prosop murdar de bucătărie. Nu mai contează, a plecat și, mulțumită tatei, florile sunt mult mai frumoase. Singurul meu regret e că gustul biscuiților cumpărați de mama s-a deteriorat dramatic de la plecarea lui Michael. Dar nu poți să le ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să dorm în camera asta vegheată de o poză cu Aidan și Janie pe cale să se sărute. O bătaie ușoară la ușă m-a făcut să tresar rușinată și Dianne a intrat ca o boare, cu un braț de lucruri. —Prosoape curate! Pe loc a observat poza răsturnată. —La naiba! Oh, Anna! Stă aici de ani de zile, de atâta timp că am și uitat de ea. A fost teribil de lipsit de tact din partea mea. A luat-o, a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întâmplat ceva care a făcut-o pe mama ta să-și schimbe părerea, a anticipat vocea nevăzută. Ce anume? Neris și-a închis ochii pentru a-și aminti. Era o dimineață obișnuită. Tocmai ieșisem de la duș și mă ștergeam cu prosopul când... e destul de greu de descris, dar totul a devenit oarecum tulbure și nu mai eram în baie. Eram într-un alt loc. În aer liber, pe o autostradă. Vedeam și simțeam asfaltul fierbinte sub tălpi. Cam la treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
asemenea o mulțime de mașini în flăcări și lucrul cel mai rău era că multe trupuri stăteau răspândite pe jos pe autostradă. Nu știam în ce stare sunt. A fost cumplit. Și deodată eram din nou în baie, ținând încă prosopul în mână. N-am știut ce se întâmplă cu mine. Am crezut că îmi pierd mințile. Mi-a fost așa de teamă. Am sunat-o pe mama, i-am spus ce trăisem și a fost foarte îngrijorată. Nu te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am ajuns ciuciulete de la metrou până acasă; punga pe care mi-o pusesem pe cap nu mă apărase câtuși de puțin de ploaie. Nu că mi-ar fi păsat, pluteam. M-am învârtit prin cameră, ștergându-mi părul cu un prosop și întrebându-mă de la ce oră se poate considera oficial „după apusul soarelui“. Când începuse furtuna, se făcuse întuneric ca noaptea, dar mă temeam că, doar pentru că era întuneric, nu însemna neapărat că era „după apusul soarelui“. Poate că soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Pe măsură ce anii treceau, devenea din ce în ce mai ciudată. Ignorând cu totul agitația iscată de soțul ei, continua să privească în gol pe fereastră, în timp ce fiica ei se plângea de alegerea articolelor noi citite cu voce tare. — Offf, spunea Pinky gesticulând exasperată cu prosopul, făcând o pauză în drumul spre baie. De ce te agiți atâta? Mereu aceeași poveste. În fiecare an, același scandal. De ce nu citești ceva ce ne afectează? De exemplu, despre Maimuța de la Cinema. Scrie ceva despre Maimuța de la Cinema? — Ce maimuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ai institutului pentru asmatici și bucătari. Doctorițe și directorul azilului de boli mintale. Contabili. Producători de lenjerie. Reparatori de umbrele. Un brutar și un vânzător de ouă. O femeie pescar. Muște. Un spălător care abia se vedea de cearceafuri și prosoape. Un sadhu îmbrăcat în portocaliu, care zâmbea și se înclina în ciuda căldurii. Într-adevăr, India este țara miracolelor.Ă Scutere și ricșe, camioane și mașini. Mama, tatăl, unchiul, cumnata, veri de-al patrulea și de-al cincilea ai cuiva. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
baie. Pe măsură ce zilele treceau, reușiră să schimbe între ei tot soiul de sticle, caramele, dulciuri, batiste și pijamale. De asemenea, un pieptene, o periuță de dinți, un bețișor de urechi, o bucată de săpun, o rodie, niște fotografii și un prosop. Surorile și mătușile lui Hungry Hop, care ajunseseră acum să bată regulat cu pumnii în ușa băii, strigând „Ce faci acolo?“, își dădură destul de rapid seama că se întâmplase ceva foarte rău. Baia se golea de provizii. Oare Hungry Hop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
aerul. Ar fi putut să-mi arunce o singură privire - sau să se uite la scrumieră, la sticlă, la cele patru cești de cafea, la fața mea și la burta mea care zăcea ca o piatră pe dunga albă a prosopului - ar fi putut să-mi arunce o singură privire și ar fi știut ce fel de combustibil consum. În luminatorul de sub camera mea e legat un câine. E un lătrător talentat, latră cât se poate de bine. L-am ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de hieroglifele păroase care acopereau vreun spate. O dată, chiar, am deschis ochii ca să mă trezesc cu o sulă zdravănă, care mi se bălăngănea la doi centimetri de nas, ca într-o secvență de film porno. A urmat o bătaie cu prosoapele timp de zece minute. Gagicuța în halat chiar și-a băgat capul pe ușă și a țipat la ei prin aburul care umpluse baia... N-am mai putut suporta. Mi-am adunat scâncind hainele, pe care le-am înghesuit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sul din hârtii uzate de zece lire - două sute de lire. Acum, locul ăsta nu e tocmai bun ca Selina să ascundă ceva în el, pentru că eu scotocesc tot timpul prin sertar și Selina o știe. Venise din baie cu un prosop prins în jurul șoldurilor. I-am arătat. Nici n-a clipit când a văzut banii - aruncați pe partea ei de pat. — De unde îi ai? — I-am câștigat. — Cum? — La ruletă. — De ce circulă zvonul că n-ai mai avea nici un ban? — Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care le găsește acolo. Dar autoperfecționarea nu e chiar așa de dificilă cum li se pare oamenilor. Uită-te, de exemplu, la mine. Am venit aici doar ca să mi se facă laba. — Păi ce faci? spuneam eu. Folosește foenul după prosoape sau ce faci? Vorbeam cu gagicuța asta despre părul ei și despre necazurile pe care le avea din cauza lui. Ea însăși își crea probleme, ascultă la mine. Îndreptat de propria-i greutate, cu prisme la fel de vii ca petele de petrol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
geamăt smuls de efort. Își aranjează ținuta greoi, cu mișcări stângace, încercând să pară drăguț, atent și binevoitor. Doar arareori lasă să-i scape prin mască o privire în care tremură licărul nesincerității. Își rafinează comportamentul. Își pune în ordine prosoapele. Îl pune pe burlac la treabă. Da, chiar și pentru nările mele înfundate, mirosul din casă s-a îmbunătățit categoric. Pentru asta mulțumesc parfumurilor Selinei scutite de taxe vamale și esențelor de baie, miresmelor tari și proaspete din hainele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pornografia asta. Așa că ziua s-a transformat într-o stranie hârtie de calc scrisă cu cerneală simpatică. Am citit, am recitit și am căutat prin cotloanele minții și ale camerei repere și ocări. Animalele din Anglia. Boxer, calul cel mare. Prosopul meu de față seamănă cu un sul de ștergare dintr-un bordel în plină activitate: de unde apăruse tot rujul ăsta? Ale cui erau buzele imprimate acolo? Nu putea fi vorba decât de o profesionistă. Nimeni nu mă mai sărută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
eu mă născusem cu meteahna asta. Tatăl tatălui meu era falsificator de bani și fusese săltat de multe ori. Una din nereușitele lui bancnote de cinci lire se mai află încă înrămată deasupra barului de la Shakespeare. Arată groaznic. Ca un prosop de față. Chiar tatăl meu are un cazier încărcat, un precedent realmente util - mira-m-aș să existe în bătrâna Londră pârnaie pe care Barry să n-o fi văzut niciodată pe dinăuntru. Fat Paul a trecut pe acolo pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Butch. De fapt semăna mai mult cu un laborator botanic sau cu o seră, în care se aflau din întâmplare sau uitate pe acolo utilajele standard pentru o atare operație. Din întâmplare mi-am uscat mâinile pe unul din pliurile prosopului pufos, după care era cât pe ce să-i trag o pișare în uriașa cutie cu trabucuri. Plante, pământ, natură, viață - toate articole de mare preț aici în New York. Într-un târziu am observat că un papagal zdravăn mă urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nimic. Banii, banii put. Zău așa. Ia un teanc de bani bine folosiți și flutură-ți-i prin față ca un evantai. Vâtură-i. Fă-o. Ciorapi de băieței, mirosuri porno, grele de te ia durerea de cap, drojdie veche, cămări, prosoape jilave, mâzga din cusăturile portofelelor, transpirația palmelor și murdăria de sub unghiile oamenilor atât de nevoiași care mânuiesc chestiile astea toată ziua. Ah, pute. M-am dus la doamna McGilchrist în legătură cu mult suferindul meu dinte. Am stat sub vesta de plumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Măgarul se îndepărta încet. — Doamna Virgil Jones, i-a răspuns Liv, iar veselia disprețuitoare a înlocuit iarăși monotonia din vocea ea. PATRUZECI ȘI DOI Domnul Virgil Jones nu mai avea nevoie de curea la pantaloni. Nu purta pantaloni. Avea un prosop în jurul mijlocului, un șirag de mărgele la gât și un melon pe cap. în mâna dreaptă ținea un ulcior cu vin. în mâna stângă se găsea o bună parte din fundul Kamalei Sutra. în poală ținea un castron cu fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
haosului și voi voma astral, îndelung, inuman de îndelung, apoi mă voi spăla și mai îndelung pe față, mă voi răcori într-un târziu, zâmbindu-i celui din oglindă, ceva mai zâmbitor și el acum, în timp ce mă șterg cu un prosop zgrunțuros, țărănesc, de in: — Ce zici de toate acestea? îl întreb pe cel din oglindă acum, când scriu. — Ce să zic. Erai destul de amuzant. — Adică? — Te puteai amăgi destul de bine cu o amintire oarecare. — De ce oarecare? — Doar au fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
niște fire de mătase. Prin perdeaua dușului, am Întrezărit o siluetă nemișcată, În dreptul ușii. Privirea Îi strălucea ca a unei pisici. Poți ieși fără grijă, Daniel. În ciuda tuturor răutăților mele, tot nu te pot vedea. — Bună, Clara. Îmi Întinse un prosop curat. L-am luat și m-am Înfășurat Îl el cu pudoarea unei eleve de pension. Chiar În penumbra plină de abur, am putut vedea cum Clara zîmbea, ghicindu-mi mișcările. — Nu te-am auzit intrînd. — N-am bătut. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ce se afla la Îndemână În capul uimit al masterandului, astfel că a doua zi Oliver era acoperit de zgârieturi și vânătăi. Noroc că la timpul potrivit, când femeia dormea dusă Între ramurile lui, Oliver Îi scosese, vârându-i un prosop În gură, incisivii și punga cu venin, altfel femeia-șarpe, În furia ei oarbă, l-ar fi mușcat de gât pentru ca mai apoi, căscându-și gura și lățindu-și mereu trupul, să-l ingurgiteze, devorându-l pe-ndelete Înlăuntrul ei. Mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apăruse un curcubeu În miniatură. Același chelner sau poate altul ieșit de bucătărie (pe care stomatologul, În marșurile lui, o frecventa destul de des, ciupind bucătăresele de fund sau Înghesuindu-le În corset bacșișuri În valută) venise și Îi Întinsese un prosop de culoare purpurie. Atunci Noimann se urcase pe marginea de marmură a artezienei și, cu mâna stângă ridicată deasupra capului, imitând cumva un senator roman, Închinase cupa de șampanie În cinstea distinselor doamne și a distinșilor domni, poftindu-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu mai avea timp pentru paradă sau alte scălămbăieli. Abordând un aer de superioritate, el desprinse de la locul său costumul alb și se Îmbrăcă pe fugă... Apoi, desprinzând din cuier pălăria și Îngrămădind În geanta de voiaj mașina de ras, prosopul, câteva perechi de ciorapi și alte lucruri indispensabile unei călătorii, ieși valvârtej pe ușă. Era o dimineață caldă, senină. Păsările ciripeau În frunzișul neașteptat de verde. Insectele zburau, rotindu-se În lumina sinilie ce se cernea printre crengile copacilor postați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bucăți. Prin care menționez că mai erau oameni plecații acasă, Tov Pascaru Mihai a mai dormit pe la Cantolu CFR Nr. 6. Prin care sa furat bani 150 și lui Pelin Costache pormonelu cu toate actile, o pereche de sosete, și prosopul prin care sau, găsit. Menționez ca legea să ea măsuri la aceste fapte făcute. 1. Bocan Dumitru 2. Prodan Vasile. 3. Mărășanu Vasile 4. Cibanu Ghe. 5. Guguluș Ghe. Baciu Aurel și Pelin Costache prin care sunt plecați acasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]