2,300 matches
-
al Editurii Eminescu), propune două linii tematice. Pe de o parte, este vorba de rememorarea unei adolescențe trăite în mediul rural, ambianță ce capătă atribute legendare, de poveste: I. își relatează experiența de „pădureancă” în versuri pline de frăgezime și prospețime, într-o combinație savantă de inocență și maturitate. Extrem de atentă la versificație, autoarea își construiește poemele cu grație și cu o anume sobrietate. Cea de-a doua dimensiune, care va rămâne și tema predilectă a poetei, este „celebrarea iubirii ca
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
mirați și neîncrezători ai unui primitiv (calitatea de excepție a prozei constă în „primitivitatea” limbii personajelor, înțelegând prin aceasta caracterul ei de limbaj „prim”, netrucat, ingenuu, viguros). Limbajul este de fapt adevărata lume creată de scriitor, extraordinară prin vitalitate și prospețime, unică, probabil, în literatura română contemporană. Piesa de teatru în trei acte Ariel (1997) este o încercare ambițioasă de teatru în teatru, bazat pe principiul ambiguității, al lipsei de unitate și consistență a personajului, a timpului și a spațiului dramatic
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
misterului” (Nicu Caranica). Se reține și proza lui Vintilă Horia (nuvelele Anno Domini 87 sau Pedeapsa Sfântului Martin, Ultima revoluție și Castelana de la Carcerelle, precum și fragmente de jurnal), remarcată de același comentator pentru „rodnica lecție de stil”, ca și pentru „prospețimea și plăcerea cu care este mânuită limba română”. Pamfil Șeicaru publică multe pagini memorialistice, Monica Lovinescu colaborează cu schița autobiografică Acum se moare, sub pseudonimul Ina Cristu; N.S. Govora, Faust Brădescu, Gh. Bumbești, Teodor Ioareș, Grigore Cugler (Miraje) - scriitori stabiliți
INSIR’TE MARGARITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287558_a_288887]
-
de vorbă cât ne mai ține vrerea; / ca mâne, peste inimi, va izbuti tăcerea” (Lui Taliarh). Exegeza acestor scrieri de tinerețe va privilegia concretețea poeziei „roadelor”, a „voluptății contactului cu forțele naturii” (G. Călinescu), va observa „peisajul de o rară prospețime” (Perpessicius), neîntârziind însă a pune în evidență, dincolo de aparența calmului agrest, semnele expresioniste, „întronarea de anarhie elementară în univers” (Ov. S. Crohmălniceanu). Expresionismul lui F. se exprimă însă deopotrivă prin „ideea de a opune mecanicii distructive a războiului energiile năvalnice
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
doi autori. Textul depășește însă un probabil stadiu inițial de exercițiu sau de simplu joc, prin elementele moderne atunci ale scriiturii, prin finețea și adecvarea cu care sunt urmărite reacțiile personajelor, în primul rând cele ale copiilor și adolescenților, prin prospețimea și umorul dialogurilor. Un intelectual de sorginte pascaliană, pentru care ironia este, de asemenea, un mijloc firesc de expresie, se arată G. în publicistica răspândită în reviste și strânsă în volumul Eseuri din 1971, prefațat de Șerban Cioculescu. Sunt glose
GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287244_a_288573]
-
o atitudine filosofică, ce presupune mirarea. Ar trebui chiar să tematizeze o asemenea atitudine de mirare În fața obiectului, o atitudine de noutate, chiar artistică, asemenea celei pe care o are pictorul care Îi redă obiectului pictat toată aura nemaipomenită de prospețime pe care el i-o descoperă. Doru Pop: Aș vrea să răspund punctual la asta. Observația e excelentă. De altfel, teoriile calitative se numesc teorii „Întemeiate” (grounded theories). Asta presupune că cercetătorul nu merge pe teren decretând „voi demonstra”. Cercetătorul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
peste orășelul somnolent ploile de toamnă șiroiesc fără contenire. O adolescentă ftizică se stinge, un ins se sinucide absurd pentru o prostituată și în liniștea mortificantă abia dacă vibrează, în tremur vătuit, un duios acord de clavir. Un fior de prospețime aduce schița O stea din Carul Mare, unde, într-un decor de amprentă sadoveniană, un june trăiește emoțiile învălmășite ale unei îmbrățișări de inițiere. Mai puțin îi izbutește prozatorului șarja, lucrată în pastă groasă. Aceeași atmosferă în Orașul din amintire
DUMITRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286909_a_288238]
-
poetic în care „ca un ocnaș în salină/ Am săpat blocuri de cleștar și lumină”. După o pauză de peste douăzeci de ani, în care i-au apărut totuși câteva plachete cu versuri pentru copii - personale și traduceri -, nu lipsite de prospețime și vioiciune prozodică și imagistică, ineditele din volumul antologic Poeme (1965) se depărtează, în general, de tonalitatea sumbră și lamentuoasă în care D. se exprimase anterior. Doar în câteva mai persistă imaginea celui cu „inimă rănită”, „suflet ulcerat”, minte „bântuită
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
țara noastră. Dificultățile lexicului englez vechi, ale construcției sintactice, erau sporite aici și de formele prozodice fixe, de sistemul complicat al rimei, caracteristice poeziei medievale. Textul lui D. nu are însă deloc aerul unei traduceri: el e de o mare prospețime, dând impresia că a fost compus direct în românește de un poet înzestrat cu un simț ascuțit al pitorescului și cu o mare știință a jocului de cuvinte. Tonul variază, ca și în originalul englez, de la gravitatea din Povestirea cavalerului
DUŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286923_a_288252]
-
Polonia, în 1579, de umanistul Jan Kochanowski (Psalterz Dawidów) va fi constituit, apoi, un stimulent în revelarea de sine a poetului român, în a cărui tălmăcire psalmii descoperă un univers, recreat în marginea textului biblic cu ingeniozitate plastică, ingenuitate și prospețime. Peisajul, impregnat de sunetul difuz al lamentației psalmistului, se modifică treptat, fastuozității exotice a psalmilor îi ia locul abundența bucolică, sugerând medii familiare, în care harfele devin „buciume” autohtone, alăuta este substituită cu „cetera”, munții biblici - cu „măgurile” Moldovei, taurii
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
în nestemate. Contorsionat, cu sonuri ce traduc scrâșnetul metalic, versul are un aspect frust, sugerând duritatea și greutatea materiei în cumpănă cu efortul uman. Imaginile sunt nutrite de voluptatea senzorială a unui eu liric ce aspiră deopotrivă ,,fum de polen”, prospețimi matinale și ,,parfumul de gudron”. Poet citadin, F. elogiază materia antropomorfizată, cuprinsă de elanurile vitale proprii, dar nu e lipsit de gustul imensității mării, unde ,,un cer e totul”. În lirica erotică, sentimentul are densitatea materiei: iubita cântă la clavir
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
mizeriei, Individ și cultură), Eugen Ionescu (Tudor Arghezi. Preludiu sau pamflet, unde sunt trecute în revistă, în cheie sarcastică, popasurile receptării critice a poetului), Ovidiu Papadima (Bacovia). Aceste studii și articole se constituie în teren de dezbatere, remarcându-se prin prospețime, nonconformism, temeritate intelectuală (ce cade uneori - din păcate - în injurie gratuită, cum e cazul lui Sandu Tudor atunci când îl etichetează pe Adrian Maniu drept „borfaș de rând”). Articole incitante mai semnează Al. Sahia (Răspuns tovarășului Panait Istrati, replică la publicarea
FLOAREA DE FOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287022_a_288351]
-
scrie, cu moderație, mijloacele retorice specifice limbii latine pe care o învățase la maturitate. Nu întâlnim însă la el acea latină artificioasă, nu naturală ci învățată, cum se întâmplă, de exemplu, cu istoricul Ammianus Marcellinus. Narațiunea simplă și agreabilă și prospețimea expresiei fac din Cassian unul din cei mai mari scriitori latini din secolul al cincilea. Bibliografie. Ediții: CSEL 13, 1886 și 17, 1888 (M. Petschenig); Schr 42, 19662; 54, 19672; 64, 19712 (E. Pichery); 109, 1965 (J.-C. Guy). Traduceri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aceste fapte; aceasta e o declarație care apare sistematic când e vorba de biografii ale oamenilor lui Dumnezeu: discipolul devine narator pentru că a văzut cu ochii lui minunile înfăptuite de către sfânt. Și în acest fel biografia Sfântului Severin își păstrează prospețimea. Totodată, Eugippius a mai compus o Culegere de extrase din operele Sfântului Augustin (Excerpta ex operibus Sancti Augustini) pe care o folosea în timpul cursurilor pe care le ținea într-o școală cu caracter monastic. BIBLIOGRAFIE Ediții: CSEL 9, 1-2, 1885-1886
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unui aparat format din citate biblice, din maxime ale Părinților din pustie și mai ales din multe anecdote și episoade preluate din tradiția monastică și din experiența personală a lui Dorotei, completate cu foarte multe imagini și comparații. Spontaneitatea și prospețimea nu pun în umbră predilecția pentru enumerarea și clasificarea entităților despre care se discută, indiferent că e vorba de diferitele tipuri de păcate, de minciuni, de smerenie și orgoliu, de rațiuni pentru părăsirea chiliei și așa mai departe. Prelegerile lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
reprezentată de natura țării, cu o evidentă și explicabilă preferință pentru meleagurile Ardealului natal, și alta temporală, determinată de alegerea, ca fundal al majorității poemelor, a anotimpurilor saturate de lumină (vara și primăvara). Într-un asemenea decor marcat fie de prospețimea primăverii, fie de aura solară a verii, eul liric aspiră să redevină, prin integrarea în natură, parte a materiei în care se manifestă harul divin. Anotimpuri, volumul de debut, se remarcă printr-o multitudine de „peisaje”, transpuse liric cu ajutorul unui
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
ș.a.). Imaginea autorului, așa cum se desprinde de aici, este aceea a unui înțelept care își contemplă veacul cu gravitate și cu un îngăduitor surâs, iar câteodată cu o potolită melancolie. Sub pana lui, vremurile de altcândva reînvie cu o uluitoare prospețime, veridice și înconjurate, totodată, de o aură de fabulos. Memoria sa, aliată uneori cu fantezia, apare ca prodigioasă și infidelă. Oricât nu e un sentimental, o undă de poezie șerpuiește printre generoasele suveniruri. Voluptatea amintirii se împletește cu plăcerea de
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
poeta are un alt fel de receptare a universului rural, după care tânjește, ca și după copilăria pierdută. Satul reprezintă pentru H., la fel ca pentru feți-frumoșii din basme, un adevărat izvor de apă vie, de redobândire a purității și prospețimii. Cultura fortifică, dă un alt înțeles legăturii cu natura, peisajul fiind animat de apariția „fetei de primăvară”, netulburată încă de Sburător, „și-n gând nevinovată de tot”. Personajul masculin, și el foarte tânăr, care echilibrează, în aceeași cheie aurorală, universul
HAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287403_a_288732]
-
editat pe cont propriu, și în revista „Bugeacul” din Bolgrad. H. a debutat editorial cu placheta Săbii și epave (1935). Este un creator romantic de tablouri pitorești și de subiecte insolite. Ritmul rămâne domol, tradițional, imaginile având oarecare noutate și prospețime. SCRIERI: Săbii și epave, Galați, 1935. Culegeri: Mureșule, apa ta... (în colaborare cu D. Boeriu și V. Bogdan), îngr. Andronie Vișan, pref. Vasile Netea, Târgu Mureș, 1971. Repere bibliografice: B. Jordan, Antologia învățătorilor în literatură, București, f.a., 241; Vasile Netea
HONDRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287445_a_288774]
-
au fost” sau rostește de la tribună cuvinte menite a răscoli și inflama conștiințe, el articulează frecvent propoziții pătrunse de un suflu care, cu trecerea timpului și perimarea unora dintre chestiunile abordate, nu și-a pierdut nimic din grifa stilistică, din prospețime, din puterea însuflețitoare sau flagelantă, din incandescență. Tot ceea ce conferă, constant sau intermitent, valoare artistică scrierilor de indiferent ce caracter se găsește și în reconstituirea biografică în trei volume O viață de om, așa cum a fost (1934): un roman, se
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
se constată o disimilaritate, sunt foarte mari șanse ca drumul spre căsnicie să se întrerupă. Într-o fază mai avansată, problema nevoilor, cum sunt cele de afecțiune și control, trece în prim-plan. Comportamentul cotidian concret cere o anumită diversitate, prospețime, așa încât cei doi pot fi altfel în manifestări de detaliu, dar nu opuși, ci complementari. Având în vedere complexitatea similarității (spațială, socioculturală, psihică) despre care am discutat, adăugând încă o componentă importantă a ei și a cărei relevanță a fost
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
romanțios sau în clasicismul pur decorativ monoton și uscat, în schimb critica salută în Grădina lui Teocrit (1928) o „revenire la matca primei personalități” (Perpessicius). În forma fixă a sonetului se închid grație și senzualitate, capacitate de evocare și meditație, prospețime de expresie și suavitate de simțire; o apropiere de Duiliu Zamfirescu, poet al idilelor cu figurație păgână, nu pare lipsită de temei. R. nu își limitează activitatea literară la aceea de poet. El traduce Cântarea Cântărilor (1925), poezii de Goethe
ROMANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289309_a_290638]
-
Unele schițe, cu un lirism bine dozat, aparțin lui Panait Mușoiu, iar altele, de observație socială, lui I.A. Bassarabescu. Proză, având punctul de plecare în faptul divers cotidian, scriu N.G. Rădulescu-Niger și N. Țincu, ambii interesanți uneori datorită unei prospețimi pe care literatura lor de mai târziu nu o va mai păstra. Autori de nuvele, schițe și însemnări de călătorie sunt și V.D. Păun, Ilie Ighel-Deleanu, Lazăr Spiridon Bădescu (De la Căscioare), Gr. D. Pencioiu, Elena Niculiță-Voronca, I. Păun-Pincio. Se republică
ROMANUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289357_a_290686]
-
tensiunea trăirilor, replicilor și monologurilor, precum și caracterul protagonistei, combinație de temperament aprig, necontrolat și natură profund morală, autopunitivă. Slăbiciunii și nefericirii acesteia, autorul le opune în Coleoptere (dramă pusă în scenă la Craiova, în 1935, și la Cluj, în 1937) prospețimea și vigoarea sufletească proprii unei fete de la țară care, angajată în biroul unui important avocat, reușește să neutralizeze roiul de viespi și „coleoptere” ce se agită cu intenții otrăvite în jurul ei și al maestrului, să își impună voința dreaptă, conducând
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
Schiller, dar și din alți autori, de pildă „din liricele” lui Athanasie Christopoulos. Creația cea mai cunoscută a lui R., Vânătorul Carpaților, având ca model poemul lui Schiller Cântecul clopotului, este și cea mai învecinată cu poezia, prin senzația de prospețime care se degajă din versurile ei alerte. A. I. Odobescu o amintește în Pseudo-cynegeticos, găsind însă că imaginile au „aspectul tern al fotografiei și nu coloritul viu al vieții”. SCRIERI: Modeste încercări poetice, București, 1873; Statua lui Heliade, București, 1882; Impresiuni
RUCAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]