1,432 matches
-
Hauff și din romanul lui Lion Feuchtwanger, "Evreul Süss" ("Jud Süß"): dintr-un personaj istoric pozitiv a fost transformat într-o imagine total abjectă. Schmitt a omis faptul că Hobbes s-a ocupat exclusiv de războaiele religioase dintre catolici și protestanți, care nu aveau nici o legătură cu evreii. Prin urmare, se impune concluzia că Schmitt a făcut o analogie falsă și a ajuns la concluzii eronate cu privire la entitatea iudaică. În 1936 Schmitt a devenit ținta atacurilor ziarului "Schwarzes Corp", o revistă
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
catolici sau protestanți, plăteau mai multe dări și nu puteau acceda la aceleași drepturi, fiind socotiți doar tolerați. În această situație, trecerea la protestantism sau unirea cu Roma puteau fi moduri de a pune capăt acestor discriminări. Faptul însă că protestanții și catolicii erau potrivnici, fiind în competiție pentru a-i atrage pe Români, a creat o situație mai favorabilă acestora. În Ardeal, cine izbutea să-i câștige pe Români devenea majoritar și astfel domina politic și economic întreaga activitate a
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Prin aceasta, Imperiul Otoman a reușit să-și extindă influența în vest și să frâneze expansiunea austriacă reprezentată de Ferdinand, care în 1531 este recunoscut de adunarea nobililor din Köln ca rege german. În Boemia, Ferdinand înăbușă o revoltă a protestanților, în bătălia de la Mühlberg (1547). Mai târziu fiul lui Ferdinand, Maximilian, simpatizează cu protestanții, ceea ce atrage după sine o serie de neînțelegeri. În 1556 Carol Quintul, Împărat al Sfântului Imperiu Roman renunță la tron, astfel că Ferdinand devine împărat. Cu toate că
Ferdinand I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/302725_a_304054]
-
frâneze expansiunea austriacă reprezentată de Ferdinand, care în 1531 este recunoscut de adunarea nobililor din Köln ca rege german. În Boemia, Ferdinand înăbușă o revoltă a protestanților, în bătălia de la Mühlberg (1547). Mai târziu fiul lui Ferdinand, Maximilian, simpatizează cu protestanții, ceea ce atrage după sine o serie de neînțelegeri. În 1556 Carol Quintul, Împărat al Sfântului Imperiu Roman renunță la tron, astfel că Ferdinand devine împărat. Cu toate că este un catolic convins, recunoaște din timp influența tot mai puternică a protestanților, pe
Ferdinand I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/302725_a_304054]
-
cu protestanții, ceea ce atrage după sine o serie de neînțelegeri. În 1556 Carol Quintul, Împărat al Sfântului Imperiu Roman renunță la tron, astfel că Ferdinand devine împărat. Cu toate că este un catolic convins, recunoaște din timp influența tot mai puternică a protestanților, pe care îi tolerează.
Ferdinand I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/302725_a_304054]
-
început o emigrație evreiască organizată spre Israel (1.332 evrei din România numai în anul 1882). Tânărul stat român, inițial încă vasal al Imperiului Otoman (1859-1878), nu acorda cetățenie evreilor pe motivul că era definit ca stat ortodox, iar catolicii, protestanții, musulmanii și evreii nu erau considerați cetățeni români, ci supuși austrieci, germani sau otomani. După independență (1878), legile au evoluat semnificativ abia după primul Război Mondial. Simultan au apărut forme de antisemitism privind nu evreii „romanioți” (greci), „sefarzi” (otomani, de
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
1782 a fost numit și în 1784 instalat ca episcop pe protopopul celib Ioan Bob, din Târgu Mureș. Acesta a păstorit până în 1830. La 8 noiembrie 1781 împăratul Iosif al II-lea a semnat edictul de toleranță, prin care catolicii, protestanții și ortodocșii din imperiu deveneau egal îndreptățiți. Edictul interzicea discriminarea pe motive religioase, permitea oricărei comunități de măcar 100 de familii să își zidească propria biserică, de asemenea să își întrețină preot și învățător. Se permiteau trecerile de la o religie
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
aflux de imigranți germani, slovaci și irlandezi. Germanii și slovacii s-au așezat în partea estică a statului, în prerie, iar irlandezii au format mici comunități în zona de sud-est. Germanii erau mai ales catolici, iar slovacii luterani. Irlandezii erau protestanți din Ulster, Irlanda de Nord, Regatul Unit După cazul "Brown v. Topeka Board of Education" din 1954, Cei nouă de la Little Rock au adus Arkansasul în atenția țării când guvernul federal a intervenit pentru a-i apăra pe elevii afroamericani care încercau
Arkansas () [Corola-website/Science/302461_a_303790]
-
I-a succedat tatălui său la vârsta de 28 de ani și a fost încoronat ca regele la 25 iulie 1547 la Catedrala Notre-Dame din Reims. Domnia lui Henric a fost marcată de războaie cu Austria și de persecutarea hughenoților protestanți. Printre metodele de prigonire a hughenoților de către catolici se pot aminti: arderea pe rug, tăierea limbii; aceste măsuri draconice se puteau lua doar la bănuiala de a fi protestanți. S-a reglementat strict domeniul publicațiilor prin interzicerea vânzării, importului sau
Henric al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/302890_a_304219]
-
a fost marcată de războaie cu Austria și de persecutarea hughenoților protestanți. Printre metodele de prigonire a hughenoților de către catolici se pot aminti: arderea pe rug, tăierea limbii; aceste măsuri draconice se puteau lua doar la bănuiala de a fi protestanți. S-a reglementat strict domeniul publicațiilor prin interzicerea vânzării, importului sau imprimării de orice carti neaprobate. Războiul din Italia din 1551-1559, uneori cunoscut sub numele de Războiul Habsburgic-Valois, a început atunci când Henric a declarat război împotriva lui Carol al V
Henric al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/302890_a_304219]
-
de Habsburg (care a domnit atât în Austria cât și în Spania). La scurt timp după ce a devenit ministrul principal a lui Ludovic, el s-a confruntat cu o criză în Valtellina, în nordul Italiei. Richelieu i-a sprijinit pe protestanți ai cantonului elvețian Grisons. Cardinalul a dislocat trupe în Valtellina, de unde au fost alungate garnizoanele Papei. Decizia lui Richelieu de a sprijini un canton protestant împotriva Papei a fost o previzualizare a politicii de putere pur diplomatice pe care el
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
în Valtellina, de unde au fost alungate garnizoanele Papei. Decizia lui Richelieu de a sprijini un canton protestant împotriva Papei a fost o previzualizare a politicii de putere pur diplomatice pe care el a adoptat-o în politica să externă. Hughenoții (protestanții), alcătuiau un "stat în stat" în timpul lui Ludovic al XIII-lea în Franța. Prin Edictul din Nantes aveau asigurate orașe cu o administrație militară proprie și erau sprijiniți de englezi, care le erau aliați. După asasinarea lui Henric IV-lea
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
definitiv potențialul militar. Ca să sfârșească hegemonia Spaniei în Europa, Richelieu s-a folosit în mod iscusit de disensiunile religioase existente în mod latent în Europa, la escaladarea cărora a contribuit în mod substanțial. Pe când în politica internă Franța lupta împotriva protestanților (hughenoților), în plan extern, în contextul pregătirii Războiului de treizeci de ani, a sprijinit principii protestanți împotriva trupelor spaniole și imperiale. Prin Pactul din Bärwalde din 1631, Richelieu îi asigură regelui Suediei Gustav ÎI Adolf un sprijin financiar de un
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
asupra Franței", găsind originea Franței în civilizația galilor (galicanism). În lucrare el face referiri la numismatică, arheologie, politică și religie. Lancelot Voisin de La Popelinière (1541-1608) a scris despre "Istoria Franței după 1550", cuprinzând informații moderate și imparțiale, fiind marginalizat de protestanți. Jacques Auguste (1553 -1617) a scris "Memorii" și "Istorii". Lucrările sale au fost dezaprobate de papalitate și trecute în "Index Librorum Prohibitorum" (adică a cărților interzise). Istoricul Bartolomé de las Casas (1484-1566) a scris, în 1552, "Relatare pe scurt a
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Hughenoții au fost alungați din serviciile publice și li s-a interzis practicarea profesiilor de medic, avocat și editor. Copiii le erau luați de la vârsta de șapte ani spre a fi educați ca niște catolici. Marillac își cantonase trupele în mijlocul protestanților recalcitranți. Autoritățile încurajau trupele să se poarte rău. Bărbații erau bătuți, femeile violate, copiii terorizați iar casele dărâmate. Cei care îi denunțau pe hughenoți erau recompensați cu jumătate din proprietatea acestora. Protestanților le era interzis să predice sau să scrie
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
ca niște catolici. Marillac își cantonase trupele în mijlocul protestanților recalcitranți. Autoritățile încurajau trupele să se poarte rău. Bărbații erau bătuți, femeile violate, copiii terorizați iar casele dărâmate. Cei care îi denunțau pe hughenoți erau recompensați cu jumătate din proprietatea acestora. Protestanților le era interzis să predice sau să scrie. Nu li se permitea să folosească slujitori catolici. Nu aveau voie să emigreze. A urmat Edictul de la Fontainebleau, la 22 octombrie 1685, prin care se interzicea credința protestantă. Se poate considera că
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
ei pe tron ar fi dus insulele britanice sub influența Franței, cu care Spania era în război de la începutul secolului(pacea de la Cateau-Cambrésis se va semna în 1559). Pentru toată durata domniei sale, Maria I a continuat să-i persecute pe protestanți și și-a câștigat supranumele de "Maria cea sângeroasă". Elisabeta s-a prefăcut catolică, dar și-a păstrat credința protestantă. Când devine clar că Maria nu este însărcinată și nu va avea copii, succesiunea Elisabetei pare asigurată. În 1558 Maria
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
protestantă. În general, ea a folosit pragmatismul în tratarea chestiunilor religioase. Elisabeta și consilierii săi se temeau de o posibilă cruciadă catolică împotriva Angliei "eretice". Regina a căutat o soluție care să nu irite catolicii, dar care să satisfacă dorințele protestanților englezi. Dar nu tolerează puritanii extrem de zeloși care cer reforme radicale. Parlamentul începe în 1559 o legiferare pentru înființarea unei noi biserici bazate pe reformele lui Eduard al VI-lea, cu monarhul la conducere, dar cu multe elemente catolice cum
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
în Scoția. Ea se teme de o invazie în Anglia, cu scopul de a o pune pe tron pe Maria Stuart, care era considerată de mulți moștenitoarea legitimă a tronului Angliei. Elisabeta I decide să trimită trupe în sprijinul rebelilor protestanți din Scoția și deși campania este un eșec, Tratatul de la Edinburgh din iulie 1560, îndepărtează amenințarea franceză. Maria refuză să ratifice tratatul. Când Maria se întoarce în Scoția în 1561, după ce petrecuse mai mult de un deceniu în Franța, țara
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
consternați nu sunt de acord și în 1565 Maria se căsătorește cu Henric Stuart, Lord Darnley, care la rândul său putea pretinde tronul Angliei. Această căsătorie a fost prima dintr-un șir de erori ale Mariei, care au permis victoria protestanților scoțieni și a Elisabetei I. Henric Stuart devine în curând impopular și detestat în Scoția, printre altele și pentru că a ordonat uciderea secretarului italian al Mariei, David Rizzio. În februarie 1567 Henric este asasinat de un grup condus probabil de
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
învins în cele din urmă, dar metodele aplicate au contribuit la scăderea popularității reginei. Decât o apărătoare curajoasă a țărilor protestante împotriva Spaniei și a Habsburgilor, Elisabeta este mai des considerată prudentă în relațiile sale diplomatice. Ea a sprijinit rareori protestanții străini și și-a abandonat deseori comandanții săi de peste mări. Elisabeta a stabilizat Biserica din Anglia care a ajutat la crearea unei identități naționale și care există și în zilele noastre. Cei care mai târziu au prezentat-o ca pe
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
naționale și care există și în zilele noastre. Cei care mai târziu au prezentat-o ca pe o eroină protestantă, au uitat refuzul ei de a renunța la toate practicile catolice în biserica Angliei. Istoricii notează că în vremea sa, protestanții au considerat Regulamentul elisabetan ca un compromis. Chiar dacă Elisabeta a dus o politică externă defensivă, statutul Angliei a crescut. Papa Sixt al V-lea mirat scria: "Ea este o femeie care chiar dacă stăpânește doar o jumătate de insulă, este temută
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
aderarea Marii Britanii începând de pe 1 ianuarie 1973. Efectele aderării au fost îmbunătățirea calității producției industriale și intensificarea ritmurilor de creștere a productivității muncii. Conflictul din Irlanda de Nord, avându-și rădăcinile din secolul al XVI-lea, era izbucnit de numărul mare de protestanți ce dețineau poziții superioare în administrație și de criză economică în industria textilă și de creșterea șomerilor. În 1967 a fost înființată Asociația de luptă pentru drepturile cetățenești în Irlanda de Nord, care avea ca obiectiv abolirea discriminării religioase. În 1969, guvernul
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
catolice și activismul preoților catolici a dus la edificarea unei catedrale in1836 și la întemeierea de școli de către surorile religioase Loreto, Presentation că și de frații creștini ziși "Christian Brothers". Există, de asemenea, o biserică aparținând de "Church of Ireland" (protestanți din Irlanda). În secolul nouăsprezece, Mullingar era un centru militar important, cu multe regimente ale armatei britanice, stabilite în oraș. Unii soldați s-au căsătorit cu femei din Mullingar și s-au instalat în centrul orașului, aproape de cazerna. Armata a
Mullingar () [Corola-website/Science/304515_a_305844]
-
regiuni istorice cuprinse între Wels, Gmunden și Vöcklabruck. Istoria lor începe pe 9 iulie 1734 când, sub domnia lui Carol al VI-lea, Împărat Roman, din ținuturile din Austria aflate sub dominația Casei de Habsburg au fost deportați în Transilvania protestanții, foști catolici ce trecuseră la confesiunea evanghelică luterană. Motivul deportării a fost unul politic, monarhii impunând religia catolică ca religie de stat. Orice schimbare de religie, era văzută ca o amenințarea la adresa stabilității imperiului. A fost inițiată o masivă recatolicizare
Landler () [Corola-website/Science/304636_a_305965]