1,184 matches
-
de viermi și de frig. Se ghemui În scaun ca Într-o scoică. Muzica Încetase. Spațiul dintre mese rezervat dansului era gol. În zumzetul sălii se amestecau frânturi de toasturi, clinchetul paharelor, priviri fugare, zâmbete amabile, cu subînțeles, sau strict protocolare. Când amestecul deveni fluid, omogen, Începu să scadă În intensitate pentru a lăsa loc În cele din urmă unei tăceri Încordate: se servise friptura de pasăre și nu toți aveau parte de piept sau pulpe. Atmosfera se destinse din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe cel născut aici, iar nu venit, să se care, să se retragă pe ulița copilăriei sale, În Arbatul său chesaro-crăiesc, unde fiecare lucru Își are povestea sa și unde nimic nu e mai poetic decât a fi punctual, corect, protocolar, eficient, demn, serios... Și ar mai fi continuat, luat de val, dar bunul simț Îl opri: știa că asemenea cartier nu există nicăieri, aici. Nu mă Îngrijorează deloc, veni Într-un târziu răspunsul lui Flavius-Tiberius, mă revoltă... Și unde ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și el. La câte cărți am citit degeaba, sper să câștig ceva măcar acum... Începu să râdă din nou. De data aceasta acompaniată de domnul Húsvágó Însuși care Înțelesese că făcuse totuși o glumă bună. Când lucrurile se calmară, sărută protocolar mâna doamnei Ster. Ieși apoi pe terasă unde Îl aștepta o damigeană cu zece litri de vin de doi ani din via redobândită În instanță de doamna Ster, Împreună cu casa și cu opt hectare de pământ, plus ceva dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În două cute discrete manșetele pantalonilor săi marca Serousi, după cum se putea citi pe buzunarul interior al vestonului. Era un bărbat care se simțea peste tot acasă. Doar În propriile sale haine, acestea, părea că se afla Într-o vizită protocolară pentru care nu era pregătit. Îl urmau trei chelneri de Înălțimi diferite, dar, după uniforme, de la același restaurant, cu ținută impecabilă și, mai ales, cu zâmbetul și siguranța celor ce au exersat Îndelung mișcările asemenea unor balerini distribuiți momentan În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ale actorilor din teatrele sărace de provincie. Odată cu chipurile, din nou banalizate, chiar hainele se destindeau cu un oftat de ușurare, deveneau mai puțin solemne, mai ușor astfel de purtat. Își serveau stăpânii cu naturalețe; În toate mișcările, de la cele protocolare, la cele amicale. Aerul de chermeză care Începea să plutească deasupra revelionului era tot mai amenințător. Dacă, până la „periniță”, nu se Întâmplă nimic, va trebui să mă mut de aici, Își spuse Petru, cu ochii la Iolanda, care ținea, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dar acum e târziu. Am semnat, ori eu ce scuip nu mai ling. Rămâne deci să mă văd cu doamna Ster și să terminăm afacerea. Până atunci, mă mulțumesc cu fotografiile. O săptămână trece repede. Se ridică de la masă, sărută protocolar mâna Iolandei, ținându-și buzele cărnoase lipite de ea mai mult decât se cerea, și se Îndreptă spre ieșire urmat de cei trei chelneri. Afară Îl aștepta mașina lui Terente Marcovici. Mulțumi lui Petru pentru ospitalitate și se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plăcută toropeală. Dacă adormea, era un om mort! Doar spaima Însă nu-l ferea de somn. Alunecă Încet În zăpada caldă, pufoasă, care Înconjura mașina ca o uriașă coadă de vulpe polară. 42. Despărțirea ar fi fost scurtă, fără excese protocolare inutile. Petru socoti totuși că se putea și altfel. Simțea că se afla În fața unor persoane cu care ar fi avut ceva de Împărțit. Fie și o tăcere calmă sau o scurtă privire. Îi rămăsese sticla de șampanie cumpărată chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
des mâna prin părul de culoarea paielor ude, cu un gest mai puțin obosit, iar trăsăturile delicate, în ciuda faptului că o acnee puternică îi ciuruise fața, i se însuflețeau. În astfel de clipe înțelegeam că reticențele, afectările și uscăciunea lui protocolară, ceremonioasă, nu erau decât o mască sub care se ascundea un om viu, timid, vulnerabil și îndrăgostit până la disperare de viață. Dar nu treceam niciodată de această constatare pe care o făceam parcă numai pentru a-mi găsi în complexele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
curate pentru Frank, care În dimineața aceea urma să compară În fața instanței din Marbella. Pregătisem valiza În apartamentul său de la Clubul Nautico, după o atentă căutare prin garderoba lui. Alesesem cămăși În dungi, pantofi Închiși la culoare și un costum protocolar, dar cum zăceau sub ochii mei Întinse pe pat, păreau elementele componente ale unui costum pe care Frank se hotărîse să-l arunce. Am pornit la vînătoare prin sertare și suporturi de cravate, incapabil să mă hotărăsc. Frank cel real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
venea aici Îmbrăca altă personalitate, veselă și fără griji. Camera de zi dădea Într-o nișă În care se lua masa, cu scaune și o măsuță din lemn de trandafir. Mi-l imaginam pe Sansom trăind două existențe diferite, una protocolară alături de Hollinger și o a doua aici, În căsuța asta de păpuși, mobilată În chip de al doilea budoar la dispoziția lui Alice Hollinger. CÎnd soțul ei Îi descoperise aventura, se prea poate să fi avut loc o izbucnire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vârstei, Mateiu Caragiale, renunțând la excentricități și la stilul à la fonfé, ia alura austeră a unui dandy În linia lui Brummell, iar nu aceea a unui majordom, așa cum l-a impus posterității maliția epică a lui G. Călinescu. E protocolar și distins, Întotdeauna Îmbrăcat cu o «corectitudine voit anonimă» (cum l-a surprins Petru Comarnescu), În haine negre, perfect croite și - după cum Își amintește Barbu Brezianu - «corect uzate», respectând deci cu strictețe indicațiile celui ce i-a prilejuit lui Barbey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a doua cameră. Ceea ce noi numim B-roll. Camera principală e acolo jos, în siguranță, ascunsă privirilor. Dacă mă împuști acum, prietenul meu de acolo o să imortalizeze totul într-un glorios Technicolor. Maggie îl văzu pe Miller pălind. Încercă un zâmbet protocolar, una din expresiile lui tipice de la TV, dar îi ieși unul corupt. În cele din urmă îngăimă câteva cuvinte: — Cine o să creadă poveștile voastre cu zâne? Nu le-ar fi crezut nimeni, Bruce, încuviință Maggie. Nu până să fi confirmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a adăugat, pe un ton sumbru: — Vă invit chiar dacă eu nu voi fi, poate, prezent, viitorul meu e nesigur, în acest moment. O s-o anunț pe sora mea, Marioara, ea se ocupă de pregătiri. Va fi o petrecere mai puțin protocolară, vor fi și gazetari, v-am spus de ce. 4 Limbile se roteau nevăzute, pentru că negura acoperea cu totul cadranul ceasului de pe fațada Prefecturii de Poliție. Vizitiul Petre își lăsase, ca întotdeauna, ceasornicul acasă, și se temea să nu fi întârziat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
foilor de ceapă trona, îmbrăcat în piele, un fotoliu ponosit. Mirosea a gutui. În ușă se topi un capot și, în aceeași clipă, de dincolo răsună clinchet de ceșcuțe. Un glas plăcut îl anunța pe Alecu să poftim în salonaș. Protocolar, pictorul mă invită prin deschizătura ușii. Încă nu depusesem pe tabla ceșcuța de cafea cînd, preschimbată în rochie, stăpîna casei apăru cu părul strîns în batic. Ca și cățelul de pe trotuar, zîmbea moale întinzîndu-mi dosul cu pete castanii al palmei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
doar silueta unei pelerine cenușii. Flutură, ca un clopot, de sub streașina unor boruri largi și negre. Se pierde în dunga unor uliți ascunse... Străinul ar putea fi recunoscut, spun cei intrigați : chipul supt, fruntea prelungită de calviție, tremurul gesturilor excesiv protocolare. Informațiile parvin greu... ciudatul personaj ar fi un mare talent, care preferă solitudinea și pitorescul. Câțiva zeloși se întorc de la librăria din centru purtând ca pe un trofeu romanul, prima operă a acestui bizar necunoscut, recomandat cu înalte calificative. Personaje
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
picioarele roșii ca focul din cauza frigului. Când am coborât la Voila, unde venise cu o sanie să mă ia, tata s-a speriat... Pe "unchiul George" nu-l mai zăream decât rar. Atunci, mă dădeam respectuos la o parte, zicând, protocolar, "bună ziua", dacă era cineva prin preajmă, sau "sărut mîna", dacă eram numai noi. El îmi răspundea înclinînd ușor capul, fără să mă învrednicească, de obicei, cu o privire. Trecea marțial, semeț, ca un comandant pe lângă un băiat de trupă. Probabil
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aibă în vedere cartea despre familia Winshaw! Ai să vezi! Trase o linie peste numele necunoscut mie și îl trecu pe al ei, cu un scris mare, ascuțit. Apoi îmi luă mâna și mi-o strânse, luându-și un rămas-bun protocolar. — Te las, deocamdată. Trenul se pregătea să se oprească. Cu o clipă înainte ca ea să ajungă la ușa vagonului, am spus: — Cât timp spuneai că stai la sora ta? Se întoarse, continuând să zâmbească. — Două zile. De ce? — Ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dosare. „Cine ești cu adevărat?” Îl Întrebă, dar el rămase mut. „Ești tînăr - n-ai iubit niciodată? Iată, acum te tutuiesc. Să-i spui domnului Pavel, dacă nu, Îi spun eu. O să rămînă uluit, iritat, el care e atît de protocolar. Doamne, ce-o să se mire!” Încheind vorbirea Întinse mîinile - culcată cum era - chemîndu-l să se aplece să-l sărute, și fără să-și dea seama, intră În somn. Era anul 1954. 21. Doamna Pavel Își ținea, În ziua aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
romantică, iar nu din observarea meselor din jur, exclamă calculat: - Ce noapte, frumoasă! Nu-i așa, fetelor? După o mică pauză, adăugă adresîndu-se Anei și fiicei acesteia: Pentru mine care am o vîrstă, sînteți ca și fetele mele! Ele zîmbiră protocolar dar și cu o abia perceptibilă adeziune. În timp ce orchestra Începu nu știu ce melodie ușor tărăgănată, mă adresai către toți: - Știți ce-a fost aici, chiar În locul acesta acum...cîți ani?... Eram copil, terminasem clasa I-a primară... În 1930; luasem premiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Întrebai deodată, folosind fără să vreau pluralul. - Poimîine! Poate domniile-voastre mă-nsoțiți la gară, spuse și Întrebuință rîzÎnd, drept răspuns, pronumele de reverență. Chiar asta vroiam să-ți spun, dar luată cu vorba era să uit. - Prea bine „doamnă”, glumii substantivînd protocolar. Ea rîse din nou. Și În seara aceea, pentru că era mult prea tîrziu, sau poate o tulburare a timpului, o condusei pînă acasă și ne despărțirăm În fața porții ei sărutîndu-i mîna. A treia zi, pe la orele prînzului, o Însoții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
știnii, dar cu ochii către Bosfor și Dardanele. Ploieștii , lo cul de găzduire a oaspeților care îl însoțeau pe marele duce Nicolai, s-a purtat deosebit de curtenitor cu sosiții. Trufaș, co mand antul suprem al armatei rusești, deși îl vizitează protocolar pe rege la București, refuză la început încercările de cooperare pr opus e de Carol I și armatele sale. Constrâns de situație, Nicolai , în cele din urmă, dă în seama regelui conducerea întregului tea tru de operațiuni militare și astfel
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ca soție pe Maria de Mangop, poloneze, rusești, turcești, ungurești, austriece. Fără să vrei, gândul te duce la uriașa documentare înfăptuită de autor, de la îmbrăcămintea familiilor domnești și a obiceiurilor de la curți până la descrierea armamentului de epocă sau a etichetei protocolare și alimentației. Lucrarea de 540 de pagini se citește cu interes și ușurință, autorul derulându-și subiectul într-un dialog continuu între personaje, pigmentat din când în când cu peisajul înconjurător parcurs de eroi, menit să domolească firul acțiunii dar
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
mai era fostul administrator al spitalului - cel pus de proaspeții stăpâni comuniști instalați În fruntea bucatelor - ci un profesionist din specialitatea Medicină internă. ― Nu vă voi refuza, domnule profesor - a răspuns directorul - mai ales că nu v-am făcut vizita protocolară după instalarea mea ca director. Și ar fi fost cazul... După ce s-au așezat fiecare după rangul pe care Îl avea, profesorul a deschis vorba: ― Mă bucur că domnul director este de față. Îl rog să mă ierte pentru faptul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a coborât cu repeziciune, ajutând-o și pe Maria. Când s-au văzut În fața porții, Gruia a deschis-o și i-a invitat ceremonios: ― Poftiți, vă rog, și... simțiți-vă ca acasă, dragilor dragi! Bine ați venit! Odată cu aceste cuvinte „protocolare”, l-a luat pe Tudor În brațe, lăsând-o pe Maria să intre prima În casă... În acea după amiază, și noaptea ce a urmat, Gruia a avut oarece dificultăți privind noile reguli de viață din casă... Se trezea vorbind
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Am fost șocat de aspectele înfățișate și indirect am gândit că e cazul să mă opresc puțin asupra acestei posibile reabilitări. Cu gândul la această temă, chiar l-am visat pe Stalin într-o postură de om foarte amabil, politicos, protocolar, de o jovialitate neobișnuită pentru un om ca el și gândeam în sinea mea: „Știe să se prefacă pentru a crea o impresie favorabilă. Între orele 9-11 am conceput circa 4 pagini cu opiniile pe care le am în această
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]