1,396 matches
-
de umilințe și de prozelitism care tindea să stârpească ortodoxia (și, odată cu ea, românismul) din Transilvania. În scopul de a clarifica situația, episcopul Athanasiu Anghel a convocat Sinodul de la 7 octombrie 1698, la care, la început au fost invitați numai protopopii, apoi, având în vedere importanța hotărârilor ce trebuiau luate, Sinodul a fost întregit cu preoții și cu câte 2 sau 3 fruntași din fiecare parohie. O însemnare păstrată la cronicarul Nilles arată că 2270 de preoți au semnat hotărârile sinodului
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
3 fruntași din fiecare parohie. O însemnare păstrată la cronicarul Nilles arată că 2270 de preoți au semnat hotărârile sinodului, preoții parohi făcând pe rând, mărturisirea credinței. Întregirea sinodului a fost făcută pentru a nu putea fi acuzați episcopul și protopopii că au făcut unirea singuri... Aceasta a fost o consultare a poporului, fără precedent până atunci în Unirile religioase. În urma acestei adeziuni s-a redactat declarația de Unire de la 7 octombrie 1698, adică Cartea de mărturie, semnată de episcopul Athanasiu
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
făcut unirea singuri... Aceasta a fost o consultare a poporului, fără precedent până atunci în Unirile religioase. În urma acestei adeziuni s-a redactat declarația de Unire de la 7 octombrie 1698, adică Cartea de mărturie, semnată de episcopul Athanasiu și 38 protopopi districtuali: “Noi mai jos scrișii, protopopii și popii bisericilor românești dăm în știre tuturor celor ce se cuvine, mai vârtos Țării Ardealului. Judecând schimbarea acestei lumi înșelătoare și nestarea și neperirea sufletelor căruia în măsură mai mare trebuie a fi
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
o consultare a poporului, fără precedent până atunci în Unirile religioase. În urma acestei adeziuni s-a redactat declarația de Unire de la 7 octombrie 1698, adică Cartea de mărturie, semnată de episcopul Athanasiu și 38 protopopi districtuali: “Noi mai jos scrișii, protopopii și popii bisericilor românești dăm în știre tuturor celor ce se cuvine, mai vârtos Țării Ardealului. Judecând schimbarea acestei lumi înșelătoare și nestarea și neperirea sufletelor căruia în măsură mai mare trebuie a fi decât toate, din buna noastră voie
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
înainte să fim slobozi a le ține după calendarul vechi și pe cinstitul vlădicul nostru Atanasie până la moartea sfinției sale să n-aibă puterea a-l clăti din scaunul sfinției sale...” După pecetea episcopului și semnătura lui și a celor 38 de protopopi se mai adaugă: Și așa ne unim acei ce-s scriși mai sus cum toată Legea noastră să stea pe loc. Iară de n-ar sta pe loc acele, nici aceste puncte să n-aibă nici o tărie asupra noastră și
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
deci cu ceremoniile pe care unirea cu Roma le lasă neatinse. Mulți au declarat că ei cred în ceea ce crede Vlădica de la Bălgrad. În acest timp, în părțile Chioarului, alți 12 preoți, și ale Sătmarului alți 58, în frunte cu protopopul din Ruseni, au aderat la unire, solicitând jurisdicția episcopului Camillis de Muncaci. Făcând vizitații canonice, cu deosebire în părțile mai “fierbinți” ale diecezei, episcopul Athanasiu Anghel s-a convins de rezistența unor preoți, cum au fost cei din Țara Hațegului
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
acuma a fi osebiți...” După ce arată că așteaptă aceleași privilegiuri de care se bucură “cei de ritul latinesc, după Sfintele Canoane și privilegiurile de fericiți răposații crai ai Ungariei date”, “Manifestul” a fost semnat de episcopul Athanasiu și de 54 protopopi reprezentanți a 1640 preoți (după episcopul Ioan Inocențiu Micu-Clain, iar după cronicarul Nilles, 1563). Printre ei și Ioan din Hunedoara cu cei 50 de preoți, Sava din Săliște cu 15 preoți, Petru din Sibiu cu 33 preoți, Vasile din Brașov
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
1733-1738 a fost vicarul Forgach Pal. Acesta urmărea obținerea scaunului episcopal și spera că își va atinge scopul prin trecerea românilor la grecocatolicism. Pentru aceasta a folosit felurite metode, de la cele de misiune și propagandă obișnuită până la arestări, amenzi etc. Protopopii și preoții din regiune s-au dovedit mult mai hotărâți și mai statornici decât cei din Ardeal, refuzând ofertele și respingând amenințările. Ca urmare, în 1738 episcopul romano-catolic Csaki Miklos numește ca "protopop suprem" al românilor din tot Bihorul pe
Istoria Bisericii Române Unite în Crișana () [Corola-website/Science/302728_a_304057]
-
și propagandă obișnuită până la arestări, amenzi etc. Protopopii și preoții din regiune s-au dovedit mult mai hotărâți și mai statornici decât cei din Ardeal, refuzând ofertele și respingând amenințările. Ca urmare, în 1738 episcopul romano-catolic Csaki Miklos numește ca "protopop suprem" al românilor din tot Bihorul pe Vasile Hataș. Acesta este instalat la Oradea. Protopopii români sunt retrogradați la statutul de vice-protopopi. Episcopul Csaki a folosit alte metode decât Forgach Pal. El a dat lefuri mari peoților care acceptau uniați
Istoria Bisericii Române Unite în Crișana () [Corola-website/Science/302728_a_304057]
-
mult mai hotărâți și mai statornici decât cei din Ardeal, refuzând ofertele și respingând amenințările. Ca urmare, în 1738 episcopul romano-catolic Csaki Miklos numește ca "protopop suprem" al românilor din tot Bihorul pe Vasile Hataș. Acesta este instalat la Oradea. Protopopii români sunt retrogradați la statutul de vice-protopopi. Episcopul Csaki a folosit alte metode decât Forgach Pal. El a dat lefuri mari peoților care acceptau uniați, a construit o capelă uniată la Oradea și o școală românească greco-catolică, a sprijinit cu
Istoria Bisericii Române Unite în Crișana () [Corola-website/Science/302728_a_304057]
-
o școală românească greco-catolică, a sprijinit cu bani școlile rurale românești. În același timp, pe diferite căi, a încercat să slăbească legăturile dintre românii din zonă și episcopii ortodocși din Arad. Politica de uniație a fost continuată și de noul "protopop suprem" Meletie Kovacs, instalat în 1746, devenit apoi și episcop, din 1748, ca sufragan a lui Forgach Pal, devenit și acesta episcop în același an. Abia în 1777, după mai multe eforturi ale noului vicar de Oradea, Moise Dragoș, se
Istoria Bisericii Române Unite în Crișana () [Corola-website/Science/302728_a_304057]
-
două nume pe listă. Tărăgănarea răspunsului de la Viena l-a determinat pe Frantz să se retragă, ceea ce a deschis posibilitatea unui nou sinod. În aceste condiții, la 12 octombrie 1714 a avut loc la Șona o adunare a preoților și protopopilor uniți, care au propus și au recomandat numirea preotului român de rit latin din Făgăraș, , în calitate de episcop al bisericii lor. La un sinod ținut cu puțin timp înainte de sfârșitul anului 1714, Ioan Giurgiu a fost ales în sfârșit drept candidat
Ioan Giurgiu Patachi () [Corola-website/Science/302731_a_304060]
-
avut loc la Făgăraș de sărbătoarea Schimbării la Față, în ziua de 6 august 1723. Instalarea s-a făcut prin citirea, în limba română, a "Bullei episcopale" și a "Diplomei imperiale", precum și prin discursul „teologului” în latinește, iar preoții și protopopii săvârșind slujba în rit bizantin român, în "limba română". Episcopul Ioan Giurgiu Patachi a decedat în data de 29 octombrie 1727, la Sâmbăta de Jos, lângă Făgăraș. Certificatul de deces menționează că în popor a existat opinia cum că ar
Ioan Giurgiu Patachi () [Corola-website/Science/302731_a_304060]
-
Sătmar și Mintiu, "implicați profund în promovarea formulei greco-catolice printre românii din Ungaria habsburgică". Ridicarea unei biserici greco-catolice de către comunitatea "grecească" din Mintiu a stârnit nemulțumirea vechilor locuitori ai târgului, care au adresat un protest autorităților comitatense, arătând că strădaniile protopopului greco-catolic de a înălța o biserică și o clopotniță în perimetrul așezării ar constitui "un abuz nemaiîntâlnit" fiindcă religia "grecilor, rutenilor, valahilor și sârbilor" nu beneficiază de statutul de religie receptă. La plângerile venite atât din partea comitatului, cât și din partea
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
nou sinod în octombrie 1698, unde unirea e recunoscută. Documentul ce consemnează rezultatul sinodului, numit Manifestul de unire, este considerat astăzi îndeobște ca fiind actul unirii cu Biserica Romei. El este datat 7 octombrie 1698 și semnat de 38 de protopopi ai Bisericii Românești din Transilvania. Ca și în 1697, o zonă de umbră rămâne, conform unor istoriografi potrivnici unirii religioase a românilor ardeleni, se spune că Atanasie Anghel nu ar fi semnat manifestul, însă aici apar iscăliturile celorlalți participanți, întărite
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
foarte greu, din pricina răscoalei. Pe lângă aceasta, locul "intendentului calvin" de odimioară fusese luat de „teologul iezuit”, care avea ca misiune să păstreze unirea cu Roma. El fusese însărcinat de cardinalul Leopold Kollonich cu puteri speciale: participa la sinoadele anuale ale protopopilor, însoțea pe episcop în vizitele canonice, avea drept de cenzură asupra cărțile tipărite la Alba Iulia, cerceta corespondența episcopului, își dădea avizul asupra candidaților la hirotonie, verifica gestiunea episcopului, instruia pe episcop în chestiunile teologice și chiar avea drept de
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
se va face pace, cerându-i însă să părăsească Transilvania, ca să nu fie prilej de tulburare. Sofronie a fost de acord, trecând în Muntenia unde își va sfârși zilele într-un schit din Argeș. În legătură cu actul semnat de 38 de protopopi ortodocși la 7 octombrie 1698, un act denumit „Manifest de unire“ și redactat în limba română au apărut controverse. Actul avea șase pagini iar pe prima pagină semnatarii declarau că se unesc cu „Biserica catolicească“ și că doreau să beneficieze
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
a „Manifestului de unire“, a rămas goală și a fost ulterior completată de iezuiți, în limba latină (conform contestatarilor), declanșându-se o dispută de durată între greco-catolici și ortodocși. Pe paginile a treia, a patra și a cincea erau semnăturile protopopilor, astfel încât se părea că acceptau și cele scrise pe pagina a doua, în latinește. Pe pagina a cincea, era un text, scris de Mitropolitul Atanasie: „Și așa ne unim acești ce-s scriși mai sus, cum toată legea noastră, slujba
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
de faptul că, după moartea episcopului Dionisie Novacovici, cu excepția unei scurte prezențe a ierarhului sârb Sofronie, scaunul de episcop al românilor ardeleni ortodocși a rămas vacant până în 1783. În 1782 a fost numit și în 1784 instalat ca episcop pe protopopul celib Ioan Bob, din Târgu Mureș. Acesta a păstorit până în 1830. La 8 noiembrie 1781 împăratul Iosif al II-lea a semnat edictul de toleranță, prin care catolicii, protestanții și ortodocșii din imperiu deveneau egal îndreptățiți. Edictul interzicea discriminarea pe
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
zlot pe zi referentului. Ca urmare a prevederilor edictelor românii din unele sate din Făgăraș și Hunedoara au trecut la ortodoxism, punându-se sub ascultarea episcopilor sârbi rezidenți în sudul Transilvaniei. În 1784 fusese instalat la Blaj Ioan Bob, fost protopop greco-catolic de Târgu Mureș. Acesta a dus o politică de catolicizare și de înstrăinare de interesele românilor, fie ele și privite prin prisma uniației. În același timp însă, o serie de cărturari greco-catolici au început să privească dincolo de propaganda oficială
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
a făcut să eșueze încercările lor. Cea mai importantă realizare a cărturarilor români ardeleni de la sfârșitul secolului al XVIII-lea a fost, desigur, "Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae". La realizarea lui au lucrat nu doar episcopul unit al Oradiei, Ignatie Darabant, protopopul unit Ioan Para, Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior și alți greco-catolici, ci și Gherasim Adamovici, episcopul românilor ortodocși, medicul Ioan Piuariu-Molnar și alți ortodocși. Memoriul a fost trimis în 1791 la Viena, fiind de aici trimis Dietei Transilvaniei, care
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
Demetriu Căian junior. Starea precară a sănătății acestuia a împiedicat convocarea unui sinod electoral bisericesc. În cele din urmă vicarul capitular Căian jr. a decedat la 3 martie 1832, iar în locul său a fost ales preotul celib Ioan Lemeni, fost protopop unit al Clujului. Sinodul electoral bisericesc întrunit la 15 mai 1832 l-a desemnat drept candidat cu cele mai multe voturi (179 din 212) la scaunul episcopal. Împăratul Francisc l-a numit episcop în data de 23 august 1832, numire confirmată de
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
membrii unei religii trec la altă religie întreg patrimoniul imobiliar trece la acea religie, urmând a se calcula o despăgubire pentru diferența cuvenită celor care nu au acceptat trecerea. În 1 octombrie 1948 are loc la Cluj „un sinod” al protopopilor și preoților greco-catolici (în număr de 37 sau 38 de participanți), hotărându-se în unanimitate, „revenirea” la Ortodoxism. Un participant a leșinat în timpul „sinodului”. „Sinodul” a fost prezidat de protopopul unit de Țichindeal, Traian Belașcu. În toamna anului 1948, s-
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
1 octombrie 1948 are loc la Cluj „un sinod” al protopopilor și preoților greco-catolici (în număr de 37 sau 38 de participanți), hotărându-se în unanimitate, „revenirea” la Ortodoxism. Un participant a leșinat în timpul „sinodului”. „Sinodul” a fost prezidat de protopopul unit de Țichindeal, Traian Belașcu. În toamna anului 1948, s-au strâns liste de semnături, obținute prin teroare, din aproape toate parohiile greco-catolice, în toate hotărându-se trecerea nu la Catolicismul Roman (latin) ci la Ortodoxism. Listele de semnături au
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
au fost excomunicați „ipso facto” de episcopul Iuliu Hossu. Episcopului Iuliu Hossu i s-a propus, în cazul acceptării trecerii la ortodoxism, scaunul Mitropoliei Ortodoxe a Moldovei, propunere pe care, însă, episcopul a refuzat-o. Pe 3 octombrie 1948, delegația protopopilor și preoților greco-catolici vine la București, înaintea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și a patriarhului Justinian. În cadru solemn ei fac publică hotărârea sinodului de la Cluj și înmânează procesul verbal și hotărârea sinodului. În răspunsul Bisericii Ortodoxe Române se
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]