1,136 matches
-
CĂTINA, Oana (pseudonim al Vioricăi Mării; 2.VIII.1941, Dănceu-Flămânda, azi Jiana, j. Mehedinți), prozatoare. Este fiica Mariei și a lui Traian Popescu, învățători, și soră a scriitorului Dumitru Radu Popescu. Urmează școala primară în localitatea natală, gimnaziul și liceul la Oradea (1953-1959), apoi, la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, Facultatea de Filologie (secția română-franceză), absolvită
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
din universul almanahurilor cu sfaturi utile și al „Paris-Match”. Sub acest raport, textul frizează deseori kitschul, fără semne perceptibile de autoironie care să marcheze distanțarea față de un registru de exprimare „citat” pentru autenticitate. Toate aceste insuficiențe par să „recomande” literatura prozatoarei ca pe o versiune ceva mai elevată a literaturii „populare”, de consum. De fapt, lucrurile nu stau chiar așa: scrierile acestea nu sunt simple „confecțiuni”. Acumularea de notație „măruntă”, psihologistă și comportamentistă, cu ambiția exhaustivității, puternic colorată de subiectivitatea personajelor-naratori
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
, (pseudonim al reginei Elisabeta a României; 29.XII.1843, Neuwied, Germania - 1.II.1916, București), poetă, prozatoare și traducătoare. Fiică a prințului Hermann de Wied și a prințesei Maria de Wied, Paula Ottilia Elisa de Neuwied, viitoarea regină și poetă, învață în familie limbile engleză, franceză, italiană, latină, studiază matematica, fizica și gramatica, ia lecții de pictură
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
caracteriza, mai cuprinde poezie de inspirație biblică (Cina cea de taină, Moise, Cain) și mitică (Prometeu), un filon de poezie eroică (inspirată de Războiul de Independență de la 1877-1878), în fine, prelucrări de legende antice (Sappho) și de motive medievale (Hammerstein). Prozatoarea tipărește cugetări (Les Pensées d’une Reine, 1882; o ediție, din 1888, a fost distinsă cu Premiul „Botta” al Academiei Franceze), romane (Die Hexe, 1882, este inspirat de o statuie a sculptorului german Karl Cauer) și legende. Prozele din Pelesch-Märchen
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
Piatra Arsă, Jepii, Caraiman, Peștera Ialomiței, Omul, Valea Cerbului, Cetatea Baba, Ceahlău, Valea Rea, sunt caracterizate drept „trăsături care o încorporează în chip unic literaturii naționale” (D. Caracostea). Între meritele pe care istoria trebuie să i le recunoască poetei și prozatoarei va trebui să se afle, scrie E. Lovinescu, „dragostea înțelegătoare cu care și-a îmbrățișat noua ei patrie, cântându-i frumusețea sălbatică a Carpaților, legendele Bucegilor”. A scris și teatru: Ullranda, Marioara, Am Verfallstag, Dämmerung, Loïse, Herrn Daniels Witwen, unele
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
, Sărina (3.I.1894, Bacău - 8.I.1978, București), prozatoare, autoare de piese de teatru, traducătoare și publicista. Aparținea unei familii care a dat cărturari și oameni ai scenei (bunicul, rabin, tatăl, profesor de ebraică, un frate, comedian). În 1913, C. traducea din W. Hauff (Cerșetoarea de la Podul artelor) și
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
CENUȘĂ, Zinaida (4.VIII.1948, Bocșa, j. Bălți), prozatoare. Este fiica Elenei și a lui Vasile Cenușă. După absolvirea Facultății de Filologie (secția jurnalistică) a Universității de Stat din Chișinău (1971), activează ca redactor la Televiziune (1971 - 1974), apoi în cadrul editurilor Lumina, Literatura Artistică, Hyperion. Debutează cu volumul Semnele
CENUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286166_a_287495]
-
, Otilia (pseudonim al Alexandrinei Gavrilescu; 12.II.1894, Cotu Vameș, j. Neamț - 8.VI.1967, Iași), poetă, prozatoare și traducătoare. Este fiica Ecaterinei (n. Petrovici) și a lui Gheorghe Gavrilescu, învățători. Între alte pseudonime folosite în reviste (Dona Sol, Magda, Ofelia), de menționat este Alexandra Casian, după numele bunicului patern, preotul Gavril Casian. Pseudonimul sub care este cunoscută
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
CESEREANU, Ruxandra (17.VIII.1963, Cluj), poetă, prozatoare și eseistă. Este fiica Aurorei (n. Mitrică), profesoară, și a scriitorului Domițian Cesereanu. Din 1985, când își încheie studiile la Facultatea de Filologie a Universității clujene, este profesoară de limba și literatura română la Năsăud, Bistrița și Avrig, apoi, în
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
, Nina (27.XI.1924, Galați), poetă, prozatoare și traducătoare. Este fiica Janei (n. Șmilovici) și a lui Iosif Cassian-Mătăsaru, mic funcționar comercial. Educată de tatăl său, traducător el însuși, în spiritul cultivării artelor - poezie, muzică, desen -, C. (al cărei nume la naștere este Renée- Annie) va purta
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
, Silvia (15.VI.1934, București), prozatoare. Este fiica Alexandrinei (n. Moșu) și a lui Ștefan Niculescu, muncitor. Învață în București, unde termină o școală pedagogică și apoi una de statistică. În 1962 își ia licența la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, secția critică
CINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286231_a_287560]
-
, Doina (20.II.1938, Constanța - 1999, București), prozatoare și eseistă. Este fiica Mariei (n. Ostroveanu), profesoară, și a lui Ioan Ciurea, ofițer de aviație. În primii ani de viață locuiește succesiv în mai multe localități, în funcție de perindarea tatălui prin diferite garnizoane. Face studii universitare la București, luându-și
CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
învestit cu corespondențe culturale și o sugestivitate motivată subiectiv, mărturisesc afinități cu viziunea unui Geo Bogza. Romanul O lacrimă de privit (1970) și culegerea de schițe Tu care treci pe-aici... (1973) evocă surghiunul tomitan al poetului latin Ovidiu; interesul prozatoarei vizează nu reconstituirea istorică în sine, ci o problematică perenă - situația artistului față de societate -, asociată unui demers și unei recuzite în fond comune cu cele ale prozelor sale de inspirație contemporană. Eseuri pe teme diverse, mai ales culturale, cărora li
CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
GHIRVU-CĂLIN, Elena (16.I.1944, Bahna, j. Neamț), prozatoare. Este fiica Margaretei (n. Dobrovici) și a lui Ioan Ghirvu, mic proprietar, iar după 1948, muncitor și tehnician. Licențiată a Facultății de Filosofie, secția psihologie-pedagogie, a Universității din București (1967), a lucrat ca profesoară, apoi ca redactor la revista „Cutezătorii
GHIRVU-CALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]
-
providențial, puțin credibil (La urma urmei, 1986), carierele artistice sau științifice nesusținute de vocație autentică se dovedesc simple tentative veleitare (Cum trece timpul, 1983). Scriind mai multe romane psihologice cu accent pe problematica iubirii, dar și pe opțiunile etice fundamentale, prozatoarea își modifică formula narativă; dacă în Aniversarea (1980) destinul personajelor e reconstituit printr-o succesiune de monologuri interioare, rechizitorii sau justificări, în Din aproape în aproape (1989), cronică de familie, frescă a anilor ’40-’50 și totodată roman de moravuri
GHIRVU-CALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]
-
că regina din Ithaca avea și trăsături de personalitate nu tocmai de lăudat: era impulsivă, mai degrabă emoțională decât inteligentă, atractivă, dar nu atât de frumoasă ca Afrodita (L.A. Mackay, 1958). Recent, Ludmila Ulițkaia (n. 1943), considerată cea mai importantă prozatoare din literatura rusă actuală, a prezentat-o pe regina din Ithaca drept o „femeie de casă, care până la adânci bătrâneți le-a frânt tuturor inima cu fidelitatea ei conjugală provocatoare și încă de pe atunci depășită” (Ludmila Ulițkaia, 2003/2005, 5
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
ALEXANDRU, Oltea (pseudonim al Oltei Epureanu; 22.VI.1930, Cernăuți - 28.VII.1991, București), prozatoare. Este fiica avocatului Emil Epureanu, prieten cu Mihail Ralea și Ionel Teodoreanu, și a Ștefaniei Alexandru (n. Hotinceanu), învățătoare. Urmeză cursurile primare, gimnaziale și liceale la București, în 1948 intrând la Facultatea de Filologie, pe care a absolvit-o în
ALEXANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
ALIMĂNEȘTIANU, Pia (23.VI.1872, Florica, azi Ștefănești, j. Argeș - 14.X.1962, București), prozatoare. Este fiica lui Ion C. Brătianu și soră cu Ion I. C. Brătianu. Mezina „marelui partid” de acasă al lui Ion C. Brătianu, A. moștenește numele mamei, Pia (de la Caliopia, în acte însă Caterina, n. Pleșoianu). Instrucția tinde a fi solidă
ALIMANESTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]
-
lui, resemnându-se într-o tipologie nu întotdeauna dătătoare de speranțe. Lumea universitară s-a autonomizat, iată, suficient, ea permițându-și luxul autoscrutării în căutarea unei identități de sine cu ambiții de reprezentativitate ceva mai largă. Este ceea ce face și prozatoarea ieșeană Gabriela Gavril, mai cunoscută deocamdată în calitate de critic literar, în romanul său recent apărut Fiecare cu Budapesta lui. Cu toată silința, ajutat fiind de modestele-mi cunoștințe în ale subteranelor de la Literele ieșene, n-am reușit să descopăr o „scară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
legăturile cu țările de origine, dar în orice caz, cu rudele din Occident și SUA, în virtutea unei firești vocații internaționaliste, învederate și de onomastica folosită de autoare. Talentul epic al Taniei Lovinescu merge mână-n mână cu performanta intuiție psihologică, prozatoarea excelând nu numai în psihologia bătrâneții, ci și în psihologia femeii singure. Marica, acostată de Morel, bărbatul "fluture" dornic de palmares erotic și deci incompatibil cu sentimentele solide, dăinuitoare, intervine exact într-un moment de criză a acestuia (atac de
Portrete în mișcare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12532_a_13857]
-
cu care nu sînt căsătorită, fac sex cu femei, pardon, una singură pînă acum, visez că fac sex cu animale..." Claudia Golea are o experiență de viață de invidiat și o cultură care i-ar putea permite să devină o prozatoare de succes la scară europeană. Cum spuneam, primul său roman era încărcat de promisiuni în acest sens. Din păcate tot ce a urmat a fost o cruntă dezamăgire. Să fim bine înțeleși. Nu sînt un spirit ipocrit-pudibond. Nu disprețuiesc literatura
Biruit-au sexul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12531_a_13856]
-
vorbi despre lucruri intime și delicate pe un ton de firesc omenesc, epurat de exprimări liricoide, ca și de inutile cruzimi realiste. Povara existențială se simte mai bine printr-o asemenea frazare de proces-verbal, exact și anticalofil. Mai ales că prozatoarea nu aspiră la etajări și extrapolări simbolice, meditații amare pe marginea condiției umane. Ea își alege de la bun început o anume nișă: propriul curs biografic, din care decupează secvențe legate de actualele episoade traumatice. Dacă viața e ruptă în bucăți
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
din viața Sofiei se țin mai bine minte tocmai pentru că ele sunt desenate în câmpuri temperamentale și existențiale tari. Când romanul se impregnează de mirosul lor bărbătesc, de gesturile repezite și istoriile suculente, ștacheta artistică e mai înaltă. Când însă prozatoarea nu oferă destulă carnație epică dialogurilor protagonistei cu ea însăși ori rememorărilor sale, povestea, singură, a Sofiei, tinde să se șteargă. Cu toate că unele scene sunt de o finețe și o autenticitate remarcabile - și trase, ușor, înspre portretul moral. În fața oglinzii
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
Gabriela Russo Prin Minciunile femeilor, Ludmila Ulițkaia, probabil cea mai de succes prozatoare contemporană din Rusia, confirmă un talent demn de marile nume ale literaturii ruse. Toate femeile sincere seamănă între ele, pare să spună cartea, dar fiecare mincinoasă minte în felul ei. O colecție extraordinară de povești-minciuni, spuse cu talent și neobrăzare
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
unchiul" Solomon, Maharajahul, semănînd așa de bine, peste ani, cu un anume scriitor Salman (Rushdie, sîntem lăsați să completăm...), văzut la televizor, povestitorul Farid, vorbind despre berberi. Dintr-o lume inocentă, lenevoasă, care doar se joacă de-a viteza o prozatoare cu matriță de poetă fasonează scene de basm de azi, așezînd un joben sclipicios pe creștete ce mai păstrează încă rosătura de la pălărie. Un soi de magie au ralenti, ca făcută de un Merlin cam ticăit, umple golurile de realitate
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]