5,470 matches
-
anormalității psihice prin referire la cazuri clinice care conduc la cunoașterea simptomelor psihopatologice și la diagnostic. (Tudose și colab., 2002)8. Lanteri L. G., citat de Prelipceanu D. (1989 apud Tudose 2002), stabilește criteriile de clasificare a teoriilor psihopatologiei: concepția psihiatrică inițială, care diferențiază teoriile intrinseci domeniului psihiatric (ca organismul, orgadinamismul, psihanaliza, antipsihiatria) de cele extrinseci acestui domeniu (psihologice, ca behaviorismul sau sociologice, ca teoriile sociogenetice); extensiunea domeniului psihiatric a avut în vedere teorii care pretind că studiază totalitatea psihismului sau
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
care conduc la cunoașterea simptomelor psihopatologice și la diagnostic. (Tudose și colab., 2002)8. Lanteri L. G., citat de Prelipceanu D. (1989 apud Tudose 2002), stabilește criteriile de clasificare a teoriilor psihopatologiei: concepția psihiatrică inițială, care diferențiază teoriile intrinseci domeniului psihiatric (ca organismul, orgadinamismul, psihanaliza, antipsihiatria) de cele extrinseci acestui domeniu (psihologice, ca behaviorismul sau sociologice, ca teoriile sociogenetice); extensiunea domeniului psihiatric a avut în vedere teorii care pretind că studiază totalitatea psihismului sau numai un sector patologic al acestuia. Acest
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
1989 apud Tudose 2002), stabilește criteriile de clasificare a teoriilor psihopatologiei: concepția psihiatrică inițială, care diferențiază teoriile intrinseci domeniului psihiatric (ca organismul, orgadinamismul, psihanaliza, antipsihiatria) de cele extrinseci acestui domeniu (psihologice, ca behaviorismul sau sociologice, ca teoriile sociogenetice); extensiunea domeniului psihiatric a avut în vedere teorii care pretind că studiază totalitatea psihismului sau numai un sector patologic al acestuia. Acest criteriu permite validarea teoriilor psihopatologice în funcție de sectoarele de patologie psihică efectiv studiate; criteriul sincronic sau diacronic al abordării explicativ psihiatrice (Tudose
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
domeniului psihiatric a avut în vedere teorii care pretind că studiază totalitatea psihismului sau numai un sector patologic al acestuia. Acest criteriu permite validarea teoriilor psihopatologice în funcție de sectoarele de patologie psihică efectiv studiate; criteriul sincronic sau diacronic al abordării explicativ psihiatrice (Tudose și colab., 2002). Obiectul psihopatologiei îl constituie persoana umană organizată pe mai multe nivele și anume: • personalitatea: corpul plus psihismul (soma plus psyche); • ființa umană: Supra Eu plus conștiința umană; • individul social: persoana umană ca instituție social-juridică; • ființa istorică
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
sau ca transsubiectivitate individuală (Enăchescu, 2001)9. Elementele psihopatologiei sunt și vor fi întâlnite mereu în structura psihologiei clinice deoarece orice abordare sau referire la psihologia clinică nu se poate rezuma doar la o prezentare succintă a elementelor de semiologie psihiatrică. Acest fapt se explică deoarece nu se poate vorbi de tulburări fără să se dea un conținut psihopatologic acestor tulburări. Cu atât mai mult cu cât pentru medici psihiatria a fost considerată doar o dexteritate, iar pentru psihologi psihopatologia rămâne
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
culturale în stabilirea diagnosticului. Criticii DSM au susținut că reflectă idei din vest și de orientare masculină pentru o persoană sănătoasă și astfel patologizează comportamentul normal la femeie și la oamenii din alte culturi. Pericolele diagnosticului. Subiectivitatea inerentă în diagnosticarea psihiatrică și stigmatizarea atașată diagnosticului face aplicația lui periculoasă, dar având criterii clare pentru diagnosticare este necesar pentru progresul cercetării pe tulburările psihologice și pentru comunicarea între clinicieni. Ceea ce tocmai am citit este modul în care evaluarea și diagnosticarea vor avea
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
folosesc de mulți ani. Acestea oferă informații despre caracteristicile de personalitate ale individului, deficitul cognitiv (ca și dizabilitatea în citire sau probleme în concentrarea atenției), stări emoționale și funcționarea biologică. Sunt însă anumite pericole și probleme inerente în aplicarea diagnosticului psihiatric unei persoane, ca și efectele de stigmatizare de a avea probleme psihice. Cu toate acestea, este necesar a avea un sistem de diagnosticare standardizat între profesioniștii din domeniul sănătății mintale și cercetarea problemelor psihologice. Trebuie să știm ce urmărim când
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a fost Manualul de Statistică și Diagnosticare a Tulburărilor Mentale a Asociației de Psihiatrie din America, cunoscută sub numele de DSM. Prima ediție a fost publicată în 1952. Aceasta sublinia criteriile de diagnosticare a tutor tulburărilor mentale recunoscute de comunitatea psihiatrică de atunci. Aceste criterii erau descrieri vagi ale tulburărilor puternic influențate de teoria psihanalitică. De exemplu, diagnosticul de Anxietate Nevrotică se putea manifesta într-o gamă largă de comportamente specifice și simptome emoționale. Cheia diagnosticului era aceea ca terapeutul să
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
proporție de 54%. Aceasta a condus la crearea unui nou sistem de diagnosticare a tulburărilor mentale care să fie mai fiabil. DSM-III, DSM-III R și DSM-IV Ca răspuns la problemele de fidelitate a primelor două ediții DSM, în 1980 Asociația Psihiatrică Americană a publicat a treia ediție a DSM, cunoscută ca DSM-III. Cea de-a treia ediție a fost urmată de o ediție revizuită, cunoscută sub numele de DSM-III R, publicată în 1987, iar a patra ediție DSM-IV, a fost publicată
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
grave, modul în care a afectat boala viața socială, profesională, familială a bolnavului precum și atitudinea bolnavului față de boala sa, nivelul anxietății și felul în care și-o controlează. d) Boli anterioare. Această parte a interviului redă informații referitoare la problemele psihiatrice și somatice anterioare. Sunt consemnate cronologic: simptomele pacientului, gravitatea incapacității provocate de acestea, tratamentul urmat, numele spitalelor unde a fost internat, durata fiecărei boli, efecte ale tratamentelor anterioare. Foarte importante sunt informațiile referitoare la eventualele traumatisme cranio-cerebrale, consumul de droguri
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
multe variante cu scopul de a putea utiliza o altă listă de cuvinte sau texte în cazul necesității sau reexaminării. 3.2.1.6. Testarea calităților funcției verbale Tulburările de limbaj reprezintă un fenomen frecvent întâlnit nu numai în clinica psihiatrică ci și în cea de neurologie. Pentru surprinderea diferitelor tipuri de tulburări, precum și pentru măsurarea performanțelor legate de această funcție, psihologului clinician îi stau la dispoziție un număr suficient de mare de probe, începând cu testul de apreciere a vitezei
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
standardizare, precum și a puternicului grad de subiectivitate pe care îl presupune, convorbirea este totuși metoda cea mai răspândită, rezultatele ei fiind cel mai adesea considerate criteriul de verificare pentru alte metode. Principiile fundamentale sunt aceleași cu cele ale examenului clinic psihiatric și tind să se confunde cu acesta. Rezultatele metodei depind în mare măsură de măiestria celui care o aplică, întrucât, în ciuda aparențelor, convorbirea nu e o metodă la îndemâna oricui, ea presupunând unele aptitudini și o îndelungată experiență. b. Tehnicile sociometrice
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
că scorurile la scala stare X1 cresc în urma variatelor tipuri de stres și descresc în urma antrenamentului de relaxare. Această scală este un bun indicator al nivelului de anxietate tranzitorie resimțită de pacienți în terapia comportamentală, psihoterapie, consiliere sau în domeniul psihiatric. Scala trăsătură (X2) oferă posibilitatea depistării tendințelor de personalitate anxiogene sau evaluării persoanelor care se confruntă cu probleme de tip nevrotic sau anxiogen. STAI a fost conceput în așa fel încât să poată fi autoadministrat, fiind aplicabil atât individual cât
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de conflictele, experiențele, dorințele subiectului. Există și o formă pentru copii C.A.T. (Children's Apperception Test) în care figurile umane sunt înlocuite cu animale. În țara noastră T.A.T.-ul, utilizat adesea în examenele psihodiagnostice din clinicile psihiatrice, a fost întrebuințat și în unele cercetări, ca, de ex., cele asupra tulburărilor de comportament (Tudose, 2002)59 și ca probă de imaginație (S. Marcus, 1971)60. Testul Koch sau testul arborelui Arborele constituie unul din cele mai bogate și
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Europa se folosește această versiune scurtă a testului ca un ajutor prețios în diagnoză, deoarece s-a descoperit că astfel de stresuri apar în testul Luscher deseori. Testul Luscher are numeroase implicații în educație, și formarea personalității în diagnosticul psihologic, psihiatric și medical al personalității în gerontologie în orientarea pre și maritală, în orientarea și selecția profesională a personalului, în etnologie , etc. În varianta prescurtată a testului din cele opt culori patru sunt considerate "culori fundamentale" sau "psihologie primare" ale testului
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
după un mare număr de încercări și erori, ca fiind culori reprezentative pentru alte caracteristici pe care individul le va plasa, în mod normal, în aria funcțională indiferentă a testului sau chiar le va respinge. Capitolul 4 Elemente de semiologie psihiatrică 4.1. Semiologia proceselor cognitive 4.1.1. Percepția și tulburările ei Percepția este un proces neuropsihic complex care reflectă obiectele și fenomenele în totalitatea lor, cu toate însușirile lor. La baza percepției stă senzația, definită ca reflectarea însușirilor separate
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
anterior și memorate "încărcătura" emoțională a momentului actual trăit și a celui evocat de acesta, motivația și semnificația pentru individ a obiectului sau fenomenului perceput. Tulburările de percepție sunt numeroase în patologia neurologică vasculară și tumorală, dar și în cea psihiatrică (în psihoze exogene, endogene etc.). Ele se pot clasifica în două grupe (categorii): 4.1.1.1. Tulburările cantitative ale percepției Tulburările cantitative ale percepției cuprind trei forme: hiperestezia, hipoestezia și anestezia. Hiperestezia constă în exagerarea acuității senzoriale. Stimulii fizici
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cunoscute din psihologie așa numitele iluzii "fiziologice" optico-geometrice (de exemplu, un băț introdus într-un pahar cu apă pare frânt în două, îndoit). Se descriu și alte tipuri de iluzii, ca de exemplu de greutate, de volum etc. În patologia psihiatrică se descriu numeroase tipuri de iluzii, mai frecvente fiind următoarele: 1) Iluzii vizuale dintre care amintim metamorfopsiile impresia de deformare a obiectelor, ca de exemplu macropsia obiecte văzute mai mari, micropsia mai mici etc. Pareidolia este o iluzie vizuală constând
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
dintre somn și veghe. Dacă halucinația apare înainte de instalarea efectivă a somnului, este vorba despre o halucinație hipnagogică, iar dacă apare înainte de trezirea efectivă din somn, este halucinație hipnapompică. Halucinațiile auditive sunt printre cele mai des întâlnite halucinații în patologia psihiatrică, mai ales în psihozele delirante cronice, de exemplu schizofrenia. După psihiatrul francez Seglas (apud Hoeksema, S.N., 1998)62 se împart în halucinații auditive elementare (simple), comune și verbale. Halucinațiile comune se mai numesc și acoasme sunt simple zgomote, sunete puțin
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Obsesia este un gând sau o idee ce se impune spontan conștiinței individului și care nu reușește să se debaraseze de ea. Ideea este percepută ca fiind penibilă ș absurdă, având un caracter de constrângere și de impunere. În practica psihiatrică obsesiile se întâlnesc mai ales în nevroza obsesivă; obsesia apare și în schizofrenie, în psihoza delirantă și depresie. Obsesia trebuie diferențiată de ideea fixă, în acest caz subiectul nepercepând caracterul său patologic. Se deosebește și de mentism și de impulsiuni
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
fie asupra celor din jur. Frecvent, ea apare brusc sau după altercații minore. Agitația psihomotorie se întâlnește atât în patologia organică (boli organice de diferite etiologii, infecții, intoxicații, stări posttraumatice etc.), cât și în boli psihice. Din punct de vedere psihiatric, se disting patru forme principale clinice de agitație psihomotorie: 1) Agitația psihomotorie maniacală caracteristică stărilor de excitație psihică din manie, manifestată prin tendința nestăpânită de mișcare amplă exuberantă, pe spații largi. Bolnavul cântă, dansează, vorbește mult, se interrelaționează ușor cu
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
unor boli organice, infecto-contagioase, endocrine etc., care pot pune în pericol viața bolnavului. Agitația de tip confuzional este o tulburare psihică și somatică (organică) majoră care trebuie să beneficieze de asistență și tratament atât medical (al bolii organice) cât și psihiatric. 4) Agitația psihogenă este mai puțin frecventă și este determinată de diferiți factori psihologici (eșecuri, evenimente traumatizante etc.), adesea pe fondul unor structuri de personalitate vulnerabile, anxioase, hiperemotive. De cele mai multe ori este o descărcare afectiv-emoțională indusă de dificultăți existențiale, uneori
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Anestezice Medicație gastrointestinală Analgezice Halucinogene Agenți antiastmatici Relaxanți musculari Anticolinesteraza Dioxidul de carbon Anticonvulsivante Monoxidul de carbon Antihistamine Opioide Antihipertensive și medicamente cardiovasculare Organofosfați Antiparkinsoniene Medicație psihotropă cu efecte secundare anticolinergice Canabis Sedative, hipnotice, anxiolitice Delirium-ul constituie probabil sindromul psihiatric cel mai întâlnit în spitalele fără specific psihiatric, în special la persoanele în vârstă. În jur de 10% din vârstnicii internați pentru probleme somatice dezvoltă delirium înainte de internare, iar alți 10-15%, pe parcursul spitalizării. Persoanele vârstnice prezintă frecvent delirium în urma unor
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
musculari Anticolinesteraza Dioxidul de carbon Anticonvulsivante Monoxidul de carbon Antihistamine Opioide Antihipertensive și medicamente cardiovasculare Organofosfați Antiparkinsoniene Medicație psihotropă cu efecte secundare anticolinergice Canabis Sedative, hipnotice, anxiolitice Delirium-ul constituie probabil sindromul psihiatric cel mai întâlnit în spitalele fără specific psihiatric, în special la persoanele în vârstă. În jur de 10% din vârstnicii internați pentru probleme somatice dezvoltă delirium înainte de internare, iar alți 10-15%, pe parcursul spitalizării. Persoanele vârstnice prezintă frecvent delirium în urma unor intervenții chirurgicale (Fisher și Flowerdew, 1995)104. Starea
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
boală, decât rudele celor care nu prezintă tulburarea. Participanții la studiu au fost pacienți cu tulburare bipolară sau ciclotimie, rudele lor de gradul unu (frați, surori, părinți și copii), un grup de control format din persoane care nu prezintă tulburări psihiatrice și rudele lor de gradul unu. Rudele din ambele grupe nu aveau ei înșiși o istorie legată de tulburări de dispoziție, astfel încât, creativitatea pe care ei au prezentat-o nu era în legătură cu depresia sau mania. Pentru a evalua creativitatea, cercetătorii
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]