1,100 matches
-
malades mentaux” în Encephale, 3, 1968. Enăchescu, C., „Les troubles du schèma corporel et leurs representations dans le dessin” în Encephale, 3, 1971. Enăchescu, C., „Nevrose et art psychopathologique” în Ann. Méd.-Psychol., 2, 5, 1970. Enăchescu, C., „Unele aspecte psihopatologice în literatură și în arta plastică” în Neurologia, 17, 2, 1972. Enăchescu, C., Experiența vieții interioare și cunoașterea de sine. De la Socrate la Freud, Ed. Fast Print, București, 1997. Enăchescu, C., Expresia plastică a personalității. Ed. Științifică, București, 1975 Enăchescu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de sine. Alcoolism: stare patologică datorată dependenței de ingestia excesivă și îndelungată a băuturilor alcoolice, însoțită de tulburări psihice, neurologice și somatice cu caracter specific. Alexie: tulburare a cititului și a înțelegerii lecturii care apare în cadrul afaziei. Alienare mintală: stare psihopatologică desemnând ansamblul de tulburări psihice și consecințele acestora, fapt care face ca persoana respectivă să nu mai poată avea o viață normală și să nu mai poată participa la viața socială și profesională. Ambivalență: coexistența simultană a unor emoții, atitudini
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
înstrăinării sau a schimbării sale corporale sau ca persoană. Depresie: dispoziție tristă, scăderea progresivă de diferite intensități, pasageră sau durabilă, a tonusului vieții afective. Derealizare: sentiment de stranietate, de nerecunoaștere de către bolnav a mediului ambiant cu care este obișnuit. Fenomen psihopatologic înrudit cu derealizarea. Deteriorare psihică: deficit mintal global, tranzitoriu sau definitiv, datorat unor leziuni grave și extinse ale creierului, cu caracter ireversibil. Dezechilibrul psihic: tulburare psihică de natură constituțională, dizarmonic-caracteriopatică, cu implicații asupra capacității de adaptare, reacție, conduită și activitate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
capacității de adaptare, reacție, conduită și activitate, precum și a relațiilor interpersonale ale individului. Dezorientare: tulburare constând în imposibilitatea de orientare autoși allo-psihică a bolnavului. Dipsomanie: tendința irezistibilă de a bea cantități crescute de băuturi alcoolice, cu caracter periodic. Discordanță: stare psihopatologică particulară caracterizată prin bizarerii, contradicții și manifestări paradoxale, creând un aspect general de dizarmonie între simptomele clinice, acestea dând impresia, într-o anumită privință, că sunt independente unele de altele. Disimularea: tendința la diminuarea sau mascarea fenomenelor psihopatologice de către bolnav
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Discordanță: stare psihopatologică particulară caracterizată prin bizarerii, contradicții și manifestări paradoxale, creând un aspect general de dizarmonie între simptomele clinice, acestea dând impresia, într-o anumită privință, că sunt independente unele de altele. Disimularea: tendința la diminuarea sau mascarea fenomenelor psihopatologice de către bolnav. Este opusul simulării. Dismorfofobie: impresia patologică cu caracter obsedant, a unor diformități legate de aspectul fizic al unei persoane. Este o tulburare de schemă corporală sau a imaginii de sine. Disociația: sau „ataxia intrapsihică” este echivalentul discordanței, desemnând
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnav. Este opusul simulării. Dismorfofobie: impresia patologică cu caracter obsedant, a unor diformități legate de aspectul fizic al unei persoane. Este o tulburare de schemă corporală sau a imaginii de sine. Disociația: sau „ataxia intrapsihică” este echivalentul discordanței, desemnând ruptura psihopatologică a unității vieții psihice, a sistemului personalității. Dispoziție: virtualitatea unei persoane de a fi vulnerabilă față de anumite afecțiuni psihice. O stare de fragilitate cu caracter constituțional. Dromomania: nevoia imperioasă de a călători, de a se deplasa dintr-un loc în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
incoerență. Gatism: incontinență sfincteriană întâlnită în cazurile de arierație mintală profundă (imbecili, idioți) sau în cursul fazelor terminale ale stărilor demențiale. Glischroidie: lentoare sau vâscozitate ideativă, afectivă și motorie, adesivitate cu bradipsihie specifică stărilor epileptoide. Halucinație: percepție fără obiect. Tulburare psihopatologică majoră și specifică. Heautoscopie: tulburare psihică constând în perceperea de către individ a propriului său corp în afara acestuia, ca o „dedublare” sau ca o imagine „în oglindă”. Hiperestezie: exagerarea sensibilității, a percepțiilor senzoriale în general și în special a celei tactile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acceptată de conștiință, care domină gândirea bolnavului, dar al cărui caracter patologic nu este recunoscut de acesta. Identitate: conștiința de sine, marca unei persoane care face ca aceasta să fie unică, originală și irepetibilă prin natura Eului său. Iluzie: tulburare psihopatologică constând în perceperea deformată a unui obiect, persoană etc., din realitate. Imaginea de sine: este imaginea pe care persoana și-o face despre propriul corp, totală sau segmentară, statică sau dinamică, sinteză a părților sale componente și a raporturilor acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Este opusul sadismului. Mânie: stare de afect de scurtă durată și de mare intensitate, caracterizată printr-o descărcare pulsională asupra unui obiect sau a unei persoane. Megalomanie: impresia falsă a unor bolnavi deliranți, constând în supraevaluarea calităților personale. Melancolie: tulburare psihopatologică caracterizată prin dispoziție tristă, viziune pesimistă, inactivitate, idei delirante de negație și catastrofice, durere morală, monoideism trist, izolare morbidă, pierderea inițiativei și a dorinței de a trăi, idei și acte suicidare. Menopauză: oprirea definitivă a ciclului menstrual la femeie. Vârsta
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de personalitate, rezistente la oricare alte forme terapeutice. Psihogenie: concepție etiologică ce consideră că în geneza unor boli psihice un rol determinant îl au condițiile și evenimentele vieții trăite de individ. Psihopatie: dezechilibru psihic constituțional de tip caracteriopatic. Psihoplasticitate: trăsătură psihopatologică specifică bolnavilor isterici caracterizată prin sugestibilitate și construcția de tulburări somato-psihice. Psihotraumatism: eveniment nociv, exterior, cu efect morbigenetic de regulă emoțional-afectiv, tulburând starea de echilibru psihic și somatic al unei persoane și determinând prin aceasta apariția unor boli psihice de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
alege cîteva combinații dintr-un repertoriu ideal, pasibil de a fi reconstituit. Făcînd inventarul tuturor obiceiurilor observate, a celor imaginate în mituri, evocate în jocurile de copii și de adulți, în visele celor sănătoși și ale celor bolnavi, în conduitele psihopatologice, am putea alcătui un fel de tablou periodic ca cel al elementelor chimice, unde toate obiceiurile reale sau doar posibile ar apărea grupate pe familii, și unde nu ne-ar rămîne decît să le recunoaștem pe cele practicate efectiv." Ar
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
În teritoriul studiat care este mai crescut la cei căsătoriți, În raport de 1,4/1 față de cei necăsătoriți. Acest aspect s-ar putea datora conflictelor familiale generate de probleme financiare, de consumul abuziv de alcool sau altor cauze. Implicații psihopatologice - conduite autoagresive corelate cu tulburări psihice: sub influența alcoolului În momentul trecerii la comiterea actului suicidar - 54 cazuri, dintre care doar 8 au declarat că alcoolul le tulbură gândirea și le induce trecerea la realizarea actului suicidar, restul de 46
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
-
severă, 25 cu depresie medie, 12 cu depresie ușoară, aceleași cazuri prezentând și anxietate severă - 29, anxietate moderată - 23, anxietate ușoară - 19. Se constată că doar un procent foarte mic din cazurile de conduite autoagresive sunt asociate cu alte tulburări psihopatologice decât depresia, anxietatea și alcoolismul: 3 epileptici, stare confuzională 1 și 3 cu tulburări de personalitate borderline și histrionică, afecțiuni cunoscute ca factor de risc al comportamentului suicidar.
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
-
În ultimele decenii tot mai des se vorbește despre agresivitate, nu numai În cadrul psihopatologic dar și În viața comună. Agresivitatea a devenit un fenomen obișnuit În societate: pe străzi, Comportamentul social-agresiv ca manifestare a frustrării afective 121 În familii, la serviciu. De agresivitate sunt invadate ziarele, posturile de radio și televiziune. Un portret de
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
predicția adaptării cu unele variabile; să realizăm și investigăm fenomenele și formele de inadaptare precum și factorii ce le generează; să putem preciza metodele pozitive care facilitează adaptarea. Nu uităm însă în ce constă specificitatea deficienței mintale din punct de vedere psihopatologic, fapt care ne determină să analizăm în continuare factorii adaptării. II. Factorii adaptării deficientului mintal la mediul socio-profesional 1. Factori psihologici Numeroși cercetători și autori ai problemelor deficienței mintale atestă că specificitatea acestui deficit ar consta în decelarea unor particularități
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
nu constituie categorii exclusive, ci există numeroase suprapuneri între psihologia clinică și psihiatrie cu privire la aportul lor în psihopatologie. Schneider K. (1955) susține că psihopatologia are ca scop studiul anormalității psihice prin referire la cazuri clinice care conduc la cunoașterea simptomelor psihopatologice și la diagnostic. (Tudose și colab., 2002)8. Lanteri L. G., citat de Prelipceanu D. (1989 apud Tudose 2002), stabilește criteriile de clasificare a teoriilor psihopatologiei: concepția psihiatrică inițială, care diferențiază teoriile intrinseci domeniului psihiatric (ca organismul, orgadinamismul, psihanaliza, antipsihiatria
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
antipsihiatria) de cele extrinseci acestui domeniu (psihologice, ca behaviorismul sau sociologice, ca teoriile sociogenetice); extensiunea domeniului psihiatric a avut în vedere teorii care pretind că studiază totalitatea psihismului sau numai un sector patologic al acestuia. Acest criteriu permite validarea teoriilor psihopatologice în funcție de sectoarele de patologie psihică efectiv studiate; criteriul sincronic sau diacronic al abordării explicativ psihiatrice (Tudose și colab., 2002). Obiectul psihopatologiei îl constituie persoana umană organizată pe mai multe nivele și anume: • personalitatea: corpul plus psihismul (soma plus psyche); • ființa
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
clinice deoarece orice abordare sau referire la psihologia clinică nu se poate rezuma doar la o prezentare succintă a elementelor de semiologie psihiatrică. Acest fapt se explică deoarece nu se poate vorbi de tulburări fără să se dea un conținut psihopatologic acestor tulburări. Cu atât mai mult cu cât pentru medici psihiatria a fost considerată doar o dexteritate, iar pentru psihologi psihopatologia rămâne un țărm prea îndepărtat, considerat adesea al altora. În plus, necesitatea acestei prezentări este legată de circumstanțele diverse
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
boală mintală dintr-o perspectivă funcțională, ca o încercare de rezolvare a unor probleme care nu au putut fi rezolvate într-un alt mod mai bun. Psihopatologia socială are două obiecte de studiu principale: * rolul factorilor sociali în etiologia manifestărilor psihopatologice; * repercursiunile bolii mintale asupra relațiilor pacientului cu mediul său social. Preocupările psihologiei sociale au fost orientate spre două teme de cercetare: > Prima vizează relația dintre apariția tulburărilor mintale și apartenența la o clasă socială. Datele obținute din cercetarea lui Goldberg
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
perioada pre și perinatală, copilăria, adolescența, perioada adultă. Se vor nota conflictele, factorii de stres, suferințe etc. și probleme specifice fiecărei vârste. Astfel pot fi menționate informații despre părinții și alți membri ai familiei, antecedente heredocolaterale de ordin somatic și psihopatologic, experiențe și evenimente deosebite referitoare la dezvoltarea infantilă, sexualitatea, evoluția școlară și profesională, experiențele sociale, militare și legale importante. f) Examinarea statusului mental se realizează pe mai multe niveluri și anume: descrierea generală: impresia generală, comportament și activități psiho- motorii
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
boală. Între ele există numeroase și variate nuanțe de care trebuie să țină seamă. Un factor important ce poate determina sensul vieții sau destinul unei persoane îl reprezintă frustrările, conflictele și stările complexuale. Boala psihică nu înseamnă, în spiritul antropologiei psihopatologice, numai o stare de alteritate a persoanei, ci și un mod de viață, un tip de existență particulară, nevrotică, psihotică etc. Observația este acțiunea de a privi cu atenție ființele, lucrurile, evenimentele, fenomenele pentru a le studia, supraveghea și a
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
segment corporal care lipsește. Se întâlnește la bolnavi care au suferit amputații ale unor membre (frecvent membrul inferior). Unii psihiatrii îl consideră drept "halucinație corporală". Tulburările de percepție, îndeosebi halucinațiile, reprezintă în psihiatrie simptome importante, care atestă existența unor procese psihopatologice serioase și sunt un criteriu semnificativ în elaborarea diagnosticului. De cele mai multe ori ele se combină și se intercondiționează cu tulburările de gândire (cu delirul) și uneori cu tulburările de conștiință și cele afective (Tudose, 2002)64. 4.1.2. Atenția
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Dismnezii cantitative 1) Hipermneziile sunt evocări rapide, involuntare și multiple ale unor situații ce îndepărtează subiectul de prezent pentru scurt timp. Pot apărea la persoanele sănătoase în momente de reușită, de mari bucurii sau de eșecuri. Din punct de vedere psihopatologic, ele se întâlnesc în manii și în sindroamele paranoide. Hipermnezia are un caracter selectiv, urmărind cu precădere datele ce au legătură cu preocupările delirante ale pacienților. Mentismul este o formă particulară de hipermnezie și constă într-o invazie involuntară de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
experiență îndelungată. Diversitatea situațiilor, numărul mare de persoane care intervin în jurul pacientului, apariția inevitabilă a neprevăzutului, sunt factori ce explică dificultatea realizării interviului. Reperarea conduitelor de suferință, analizarea originii lor exacte (la copil, părinți, frați) evaluarea rolului lor în organizarea psihopatologică a individului și în sistemul său de interacțiuni din grupul familial, precizarea nivelului lor în raport cu dezvoltarea genetică, recunoașterea sensului lor în raport cu istoria copilului și a părinților săi: iată rezumatul efortului concentrat al clinicianului. Există două aspecte delicate în dimensiunea interviului
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
tulburări bazate pe etiologie: tulburarea afectivă datorată unei condiții medicale generale și tulburarea afectivă indusă de o substanță. În categoria tulburărilor depresive includem: * Tulburarea depresivă majoră * Tulburarea distimică * Tulburarea depresivă fără altă specificație În cazul tulburărilor depresive, există câteva sindroame psihopatologice care se mai numesc și episoade afective, acestea fiind prezentate în prima parte în cadrul secțiunii tulburărilor afective în DSM IV: * Episodul depresiv major * Episodul maniacal * Episodul mixt * Episodul hipomaniacal Tulburările bipolare (psihoza maniaco-depresivă sau depresie bipolară) includ: * Tulburarea bipolară I
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]