5,478 matches
-
un volum cu titlul Matamoros: scrisori de tinerețe din Ceuta, de Francisco Franco Bahamonde, cu prefață și note de Pemán. — E ca și făcut. Vă dăm un răspuns În două săptămîni. — Mă bizui pe cuvîntul tău și plec ca din pușcă, fiindcă mă așteaptă treizeci și două de minți În alb. Profesorul Velázquez mi-a făcut cu ochiul și a dispărut În interiorul aulei, lăsîndu-mă singur cu Bea. Nu știam Încotro să mă uit. — Ascultă, Bea, În privința insultei, Într-adevăr... — Vorbeam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
scape din incendiu, Pe toți, mai puțin pe mama băiețașului, aceasta nu se afla în ospiciu, se pierduse de fiu și a întâlnit-o din nou numai la câteva săptămâni după ce ne-am recuperat vederea, Cine a avut grijă de puști în acest timp, Noi, Soția dumneavoastră și dumneavoastră, Da, ea pentru că putea vedea, ceilalți ajutam cât de bine puteam, Vreți să spuneți că ați trăit împreună, în comunitate, având-o pe soția dumneavoastră ca ghid, Ca ghid și ca îndrumător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
până la genunchi. O fetiță de vreo cincisprezece ani, cred, împletea frunze de pandanus ca să facă o pălărie și o bătrână ședea pe vine fumând o pipă. Apoi am văzut-o pe Ata. Alăpta un sugar, iar un alt copil, gol pușcă, se juca la picioarele ei. Când m-a văzut l-a strigat pe Strickland, care a apărut în ușă. Nici el nu avea alte haine decât un pareo. Era o siluetă extraordinară, cu barba roșie și părul vâlvoi și pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu picior de lemn, se întorceau în urma lor și scuipau în pământ. Nu puteai să nu-i înțelegi. Poți să urăști pentru mai puțin de atât. Dar nu toți erau muncitori la Uzină. Țăranii care împliniseră vârsta dăduseră furca pe pușcă. Câțiva care plecau mândri ca niște cadeți încă nu știau că-și vor avea în curând numele gravate pe un monument încă neconstruit. A fost apoi o plecare memorabilă: cea a învățătorului, care se numea, să nuți crezi urechilor, Fracasse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pleca iarăși sărind și murmurând „Tâgâdâm, Tâgâdâm, Pam, Pam“. O luă razna într-o zi de bombardamente crâncene. Geamurile se zgâlțâiau la fiecare cinci secunde precum suprafața apei la un viscol puternic. Aerul era plin de mirosul de praf de pușcă și de stârvuri. Puțea până și în case. Astupam crăpăturile ferestrelor cu cârpe umede. Puștii povesteau mai târziu că Împotrivă stătuse cu capul în mîini timp de aproape o oră până ce era pe cale să explodeze, înainte de a se urca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
e sacru!“ spusese puștiul mai târziu, tare mândru, înconjurat de ceilalți în timp ce își explica gestul. Avea deja fibră de patriot. A murit trei ani mai târziu la Chemin des Dames. Tot pentru steag. Când sosi primarul, învățătorul era întins, gol pușcă, pe albastru, alb și roșu, cu părul puțin pârlit de focul pe care încercase să-l pornească. A fost luat mai târziu de către doi infirmieri, îmbrăcat cu o cămașă care-i dădea o alură de scrimer, cu un cucui vânăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să se intersecteze. De fiecare dată, îmi scoateam pălăria. Iar ea îmi răspundea la salut plecând puțin capul și zâmbind. Totuși, într-o zi am văzut ceva diferit în ochii ei, ceva tăios, ascuțit, care semăna cu o rafală de pușcă. Era într-o duminică, în frumoasele ore dinainte de lăsarea serii, în primăvara lui 1915. Aerul mirosea a flori de măr și salcâm. Știam că micuța învățătoare își făcea duminica plimbarea în care ajungea pe colină, fie că timpul era frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Caux și să aibă grijă de o femeie țintuită într-un scaun cu rotile. Era o mică bijuterie pentru doamne carabina asta cu o singură țeavă care strălucea ca o monedă bine lustruită de douăzeci de centime, iar pe patul puștii din lemn de cireș sălbatic, Gachentard gravase o propoziție în engleză: „Nu vei simți nimic“. Era ceva la adresa vânatului, dar lui Gachentard i-a fost teamă să nu se potrivească și soției lui într-o seară în care l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să i se umfle chipul adolescentin de parcă ar fi stat lângă o vâlvătaie. — Veniți repede, veniți repede, mi-a spus, Barbe m-a trimis! Veniți repede la Castel! Cunoșteam drumul spre Castel: îl las pe flăcău și plec ca din pușcă, imaginându-mi că-l voi găsi pe Destinat cu gâtul tăiat sau cu burta spintecată de cuțitul unui condamnat nemulțumit care se întorsese după 20 de ani petrecuți la ocnă, pentru a-i prezenta, pe căldura aceea, omagiul lui. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
autoritățile doreau să aducă onoruri celor morți în luptă. Bassepin și-a extins comerțul și vindea statui de soldați din fontă și cocoși galici la tonă. Toți primarii din est se băteau pe luptătorii lui încremeniți, cu steagul ridicat și pușca pregătită, care erau desenați de un pictor tuberculos medaliat la expoziții. Exista pentru fiecare un preț și un buget, un catalog cu douăzeci și trei de modele, cu opțiuni pentru socluri de marmură, litere din aur, obeliscuri și copilași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Priviți-le... Nu le remarcasem din prima. Dar, de îndată ce preotul mi le arătă cu un gest al mâinii, nu-i mai văzui decât pe ei: zeci, sute de bărbați, poate chiar mai mulți, care așteptau într-o mare liniște, cu pușca pe umăr și cu echipamentul în spate, și care păreau să ne încercuiască, aproape dispărând în noaptea care începea să înghită ziua, în picioare, cu ochii goi, fără să facă vreun gest, fără nici un cuvânt, și pe care ploaia șiroia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
burta umflată ca o gutuie gigantică susținută de o fâșie de bumbac pe care o desfăcu. Își puse de îndată hainele ude lângă cuptor și merse să se încălzească și să se usuce frecându-și mâinile deasupra lui. Astfel, gol pușcă sau aproape, fără haine, îmi păru mai tânăr decât mi-l imaginam. Fără îndoială, era un bărbat de vârsta mea, dar parcă atunci îl vedeam pentru prima dată. Probabil că bănuí la ce mă gândeam. Preoții sunt foarte abili, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
preferând uneori să crape singuri în desișuri și pădurici decât să fie sfârtecați de obuze. Se nimerise la fix. Era convenabil pentru toată lumea: pentru armată, care voia să dea un exemplu, și pentru judecător, care căuta un vinovat. Cei doi puști sunt plimbați pe străzi. Îi păzesc doi jandarmi care se umflă în pene. Oamenii ies ca să-i vadă. Doi copii, doi jandarmi. Doi zdrențăroși, hirsuți, cu uniforma în paragină, fețele nerase și ochi ce se învârt în toate părțile, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și făcu. Bieții băieți intrară în cameră, unde focul primitor le coloră din nou obrajii. Colonelul le spuse jandarmilor să-l caute pe-afară, ceea ce-l făcu să râdă pe Mierck. Cei doi complici îi priviră multă vreme pe bieții puști. Le spun puști, pentru că asta și erau, cu aproximație. Unul din ei, Maurice Rifolon, 22 de ani, născut la Melun, locuia la Paris, pe Rue Amandiers, la numărul 15, în arondismentul 20 și era muncitor tipograf. Celălalt, Yann Le Floc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
băieți intrară în cameră, unde focul primitor le coloră din nou obrajii. Colonelul le spuse jandarmilor să-l caute pe-afară, ceea ce-l făcu să râdă pe Mierck. Cei doi complici îi priviră multă vreme pe bieții puști. Le spun puști, pentru că asta și erau, cu aproximație. Unul din ei, Maurice Rifolon, 22 de ani, născut la Melun, locuia la Paris, pe Rue Amandiers, la numărul 15, în arondismentul 20 și era muncitor tipograf. Celălalt, Yann Le Floc, de 20 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
jos, sub pământ, în acea primă noapte de exil. Am plâns ca un copil. Au trecut zile, nu mai știu câte. Și nopți. Nu mai ieșeam. Oscilam. Ezitam. Luam carabina lui Gachentard, puneam un glonț în magazie, îmi băgam țeava puștii în gură. Eram beat de dimineața până seara. Casa începea să arate ca o fundătură ce mirosea a canal. Îmi trăgeam forța din sticle. Uneori urlam și loveam în pereți. I-am dat afară pe cei câțiva vecini care veniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
doi începeau să putrezească. Unii nu-și mai vorbiră. Alții ajunseră să se urască. Bassepin începu negustoria cu monumente. Unul din primele pe care le furniză fu, de altfel, pentru noi: un soldat cu steagul în mâna stângă și cu pușca în dreapta, cu tot trupul aplecat înainte, cu un genunchi îndoit și, lângă el, un cocoș galic, imens și tare mândru, surprins în clipa în care cântă, ținându-se drept pe picioarele terminate cu gheare. Primarul inaugură statuia pe 11 noiembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mereu ce-o fi făcând în acest orășel, e mai în vârstă decât tine, dar este încă tânăr. El e de partea bună, de partea lașilor. Mă privea prostește, de parcă ar fi privit o scenă interzisă. Avea în mână o pușcă, dar nu o pușcă precum a ta - bună pentru ucis oameni sau pentru a te ucide, nici o pușcă de vânătoare, cred. O pușcă ridicolă, de recuzită sau de copil. Părea un bufon dintr-o comedie. În momentul acela, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
făcând în acest orășel, e mai în vârstă decât tine, dar este încă tânăr. El e de partea bună, de partea lașilor. Mă privea prostește, de parcă ar fi privit o scenă interzisă. Avea în mână o pușcă, dar nu o pușcă precum a ta - bună pentru ucis oameni sau pentru a te ucide, nici o pușcă de vânătoare, cred. O pușcă ridicolă, de recuzită sau de copil. Părea un bufon dintr-o comedie. În momentul acela, l-am urât mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
El e de partea bună, de partea lașilor. Mă privea prostește, de parcă ar fi privit o scenă interzisă. Avea în mână o pușcă, dar nu o pușcă precum a ta - bună pentru ucis oameni sau pentru a te ucide, nici o pușcă de vânătoare, cred. O pușcă ridicolă, de recuzită sau de copil. Părea un bufon dintr-o comedie. În momentul acela, l-am urât mai mult decât orice pe lume. A bălmăjit niște cuvinte pe care nu le-am înțeles. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de partea lașilor. Mă privea prostește, de parcă ar fi privit o scenă interzisă. Avea în mână o pușcă, dar nu o pușcă precum a ta - bună pentru ucis oameni sau pentru a te ucide, nici o pușcă de vânătoare, cred. O pușcă ridicolă, de recuzită sau de copil. Părea un bufon dintr-o comedie. În momentul acela, l-am urât mai mult decât orice pe lume. A bălmăjit niște cuvinte pe care nu le-am înțeles. I-am întors spatele. Aș da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
foc, aia de-ți povestii -, și uite că am văzut scene ce aveau să fie mai târziu, de-abia în decembrie 1989, pe bulevardul Magheru, demonstrațiile miilor de oameni împotriva lui Ceaușescu, în intersecția cu Maria Rosetti așteptau polițiștii cu puști și căști pe cap, cu bastoane, mulți erau călare, aveau niște cai superbi, se luptau cu mulțimea care încerca să treacă, tineri, femei și bătrâni care aplaudau pur și simplu, nici unul nu avea armă, doar flori în mâinile lor revoltate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Wells și Platon, care posedă, aproape inconștient, un straniu conformism ascuns, neacceptând pentru ei Înșiși decât ceea ce putea fi acceptat pentru toți semenii - romantici incurabili, care, În ciuda eforturilor proprii, n-ar putea intra niciodată În labirint ca niște suflete goale pușcă. Pe de altă parte, există personalități gen vârf-de-lance, pionieri Într-un domeniu, ca Samuel Butler, Renan, Voltaire, care Înaintează mult mai lent, dar probabil mult mai departe, și nu pe linia directă, pesimistă, a filosofiei speculative, ci stăpâniți de dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mi se întâmple tocmai mie să fiu împușcat de o mână care arată ca a mea, marcată de munca grea. O mână care‑ar trebui să țină un burghiu, o pilă sau ceva de genul ăsta mai degrabă decât o pușcă și să‑și ia salariul pentru asta, nu să‑mi ia mie viața. Cel care m‑a doborât pe mine ca pe un copac nu știe că și el e deja cosit și pus deoparte de oameni pe care nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
imaginea unui falus. — Dar, În momentul cel mai important, vânătorul e capabil să renunțe la tot, la imaginea despre sine, la gesturile deprinse prin antrenament, la tot ce a Învățat că trebuie să facă. În momentul În care țintește cu pușca vânatul, În care Își Încordează arcul, În care jumulește păsările sau jupuiește pielea animalelor răpuse, Își urmează instinctul, purtat de un uragan de agresivitate de care numai un vânător e În stare. La fel și barmanii italieni sau irlandezi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]