1,110 matches
-
sexual, ca fiind bacon, ceea ce înseamnă carne lipsită de prospețime, îmbătrânită și uscată, în timp ce anatomia ei feminină poate fi identificată drept belle chose, un lucru frumos, atrăgător. Toată pledoaria nu face decât să dezvăluie dezinvoltură, libertate în exprimare, lipsă de pudoare, eliberare de tabu uri. Propriul trup se convertește într-un text pe marginea căruia femeia glosează. Organul sexual feminin devine, metonimic, o imagine a corpului femeii, generatorul sau sursa autorității experienței feminine.354 „Limbajul este un mediu al erosului pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
decât o virgulă, o mică derivație a ițelor într-un adaos armonios al formelor. El nu este „uitat pe nedrept” cum nu fără reacție constată dl. Al. Husar ci oarecum din neglijență de către istoricii psihologiei ca știință, și desigur din pudoarea față de mit de către eminescologie; puținătatea operei și prea stricta ei încorsetare în epocă vine să îngroașe stratul uitării. De valoare sau non-valoare nu poate fi vorba în această singură carte de literatură a sa, atât de subțirică în fond, făcută
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
atestă: "Nici soțul, nici fratele vălul l-am ales cu toatele",,Școala îmi e calea vălul e alegerea". A le interzice acestor fete opțiunea proprie este un semn evident de intoleranță. Dealtfel, multe fete consideră că vălul este un semn de pudoare, o apărare împotriva poftelor bărbaților, în timp ce pe stradă este peste tot afișată imaginea femeii goale, iar fetele vin la școală în ținute provocatoare. 4. Trebuie să îi dăm crezare lui Montesquieu: moravurile creează cetățeni mai buni decât o fac legile
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
fapt care implică următoarele elemente: a) un factor moral legat de responsabilitatea profesională, de concepția morală și atitudinea moral-umanistă a examinatorului față de omul aflat în suferință; b) discreție, legată de aspectul deontologic al secretului medical; c) delicatețe și respect față de pudoarea, anxietatea, necunoscutul și neprevăzutul cu care este confruntat bolnavul supus examenului medical; d) tact și măiestrie în conducerea examinării medicale a bolnavului; e) cunoștințe profesionale temeinice; f) o logică riguroasă în interpretarea clinico-psihiatrică a bolnavului examinat; g) folosirea datelor culese
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stări reacționate care răspund unor situații pur psihice, intim legate de conținutul gândirii, asociații mnezice, evocări reprezentative etc.; - sunt motivate, durabile ca durată în timp. Sentimentele cuprind o gamă extrem de variată de stări afective cum ar fi: orgoliul, triumful, gelozia, pudoarea, timiditatea, simpatia, ura, mila, invidia, admirația, respectul. 4) Dispoziția afectivă este rezultanta reacțiilor afective elementare, orientarea acestora, atmosfera interioară și atitudinea individului. Ea reprezintă „tonul afectiv” sau „umoarea” unei persoane într-un anumit moment și se poate manifesta prin următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
diferite. 7) Psihopații explozivi Aceștia sunt indivizii care explodează din orice, la orice motiv anodin. Sunt susceptibili, iritabili și irascibili. Reacțiile acestei categorii de indivizi au un caracter primitiv. 8) Psihopații reci În această grupă sunt incluși oamenii cărora compasiunea, pudoarea, onoarea, responsabilitatea, conștiința morală, le lipsesc complet. Ei sunt sobri, reci, insensibili, brutali, cruzi. Sunt persoane needucabile și incurabile. Din rândul acestora se recrutează delicvenții și criminalii. Unii dintre aceștia pot avea o inteligență superioară. 9) Psihopații abulici Sunt persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt conduite și comportamente elaborate de Eu pentru a lupta, sau mai exact, pentru „a se opune” unor pulsiuni ale inconștientului care caută să i se substituie, cum ar fi de exemplu: - dezgustul, ca reacție împotriva tendințelor canibalice sau coprofage, - pudoarea, ca o funcție reacțională contra exhibiționismului. K. Schneider definește reacția ca fiind răspunsul afectiv al unui individ la evenimentele vieții trăite. K. Jaspers stabilește următoarele criterii-regulă care caracterizează orice fel de reacție. Acestea sunt următoarele: 1) orice reacție are la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
grai înmiresmat”). Poate cea mai exactă caracterizare a lui I. și a creației sale i se datorează lui Ștefan Aug. Doinaș: „Gheorghe Istrate este un poet incomensurabil mai mare decât ecoul poeziei sale. Ce surprinzător e să constați cu câtă pudoare, cu câtă perseverență, cu câtă variată pasiune și cu ce admirabile rezultate acest poet lipsit de ostentație și-a alcătuit, și-a cultivat, și-a desăvârșit un mit al său, prin simpla dar sugestiva potențare a unei perspective tradiționale.” Pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
vorbea și povestea neobosit, de parcă nu trecuse cu noi prin ziua lungă pe care nu dorea s-o lase să se sfârșească. Quattro Canti e la doi pași de piața Pretoria, numită de italieni piaza di vergonia 36, cu o pudoare răsărită de nu știu unde pentru statuile nude, zei din Olimp ori râuri din Palermo, ce străjuiesc fântâna din centrul pieței. Ori altul o fi motivul, atâta vreme cât, vreun secol, fântâna a fost simbol pentru municipalitatea coruptă. Via Maqueda și Corso Vittorio Emanuele
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
nici nu vă puteți imagina cât de util este, din punct de vedere sanitar, că ne aflăm de cealaltă parte a ecranului televizoruului, neașteptat protector împotriva balelor, veninului, a izurilor fetide și a jeturilor inconitente de necurățenie pe care, fără pudoare, le aruncă asupră-ne o clasă politică dezbumbată la pamperși. Mă stăpânesc cu greu, ca brav (și simbolic!) urmaș al vechi-lor conspiratori ieșeni împotriva stăpânirii valahe, etern adăpostiți între zidurile Palatului Roznovanu, să nu spun public, fără perdea, ce cred
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mai putea contempla scheletul negru al unei construcții dinadins proiectată ca o ruină: Împlinesc În curând cincizeci de ani. Ce am realizat? O operă fără viitor; dar m-am bucurat mult de singurătate, de femei și de zei. Prea multă pudoare, discreție, dispreț, lene: și apoi, nu presimt decât amărăciune pentru bieții noștri francezi. Iată de ce aș fi suferit să mor, dacă n-aș fi avut vreo altă preocupare, decât să trăiesc În mijlocul unui popor care nu iubește și nu Înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
destinate publicării Își pierd atributul fundamental, riscând să intre În categoria confesiunii jurnalistice, a mărturisirii ori a simplelor dări de seamă. Cel puțin pentru o vreme, jurnalul e obligat să-și apere secretele, stabilind o regulă a jocului În care pudoarea, secretul, rezistența la tentațiile dezvăluirii alcătuiesc un sistem de minime reciprocități care ajută la fluidizarea Înțepenitelor mecanisme ale mărturisirii. Altfel spus, scriitorul e obligat să scrie cu gândul că rândurile sale vor rămâne În perpetuitate adresate unui singur destinatar - autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sedus de punctul de vedere al scriitorului, măcar unul binevoitor. Însă tocmai prezența presimțită a cititorului Îl va obliga pe autorul de jurnal să pună o surdină fantasmelor sale debordante. Intră În acest sentiment complex și teama de ridicol, și pudoarea, și acel dram de luciditate (Béatrice Didier Îl numește „pesimism”) iscate de solitudinea permanentă, sau de scurtă durată, În care autorul de jurnale intime se plasează de bunăvoie. Construindu-și autoportretul, scriitorul va avea grijă să ofere măcar senzația obiectivității
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care au fost interziși timp de două decenii, pe muchie, și nu-și exploatează interdicția. De ce nu s-au înghesuit la TV? Nu s-au bătut în piept cu anii lor de închisoare și de Bărăgan? Foarte simplu: din discreție, pudoare, bun simț și, în ultimul rând, dintr-o rezervă extremă față de vedetismul literar dezlănțuit, în treacăt fie spus, de ambe sexe. Orice s-ar spune, nouă luni de arest la domiciliu, în unele cazuri, este una, douăzeci de ani, mulți
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
admonestări, voturi de blam și alte asemenea sancțiuni tipice ordinii culturale comunisto ceaușiste. Cel ce refuza cultul personalității, chiar dacă o făcea în mod tacit, nedeclarat, dovedea totuși un început de conștiință politică sau cel puțin un minimum de decență și pudoare. Cunoaștem o serie de astfel de cazuri. Să rămânem deocamdată numai la schema generală. După cum avem cunoștință și de cazuri de scriitori (salariați, membri de partid, unii și cu funcții etc.) care, aflați într-o astfel de situație, au cedat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în esență, o definiție destul de simplă a noțiunii, mai restrânse, de rezistență literară. Trebuie recunoscut deschis: această rezistență n-a avut la noi mare dezvoltare și va trebui explicat, pe larg, de ce ea n-a fost posibilă. Fără inhibiții, false pudori și, mai ales, false eroisme. Noțiunea se încadrează în categoria mai largă a disidenței. în termenii reluați și de Vladimir Tismăneanu: După VÆclav Havel, criteriile de definire ale unei subculturi disidente includ: vizibilitatea sa, independența de infiltrațiile oficiale, aderența ideilor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
G. Călinescu etc. Evident. Dar toți sunt vinovați, într-o măsură oarecare, de analizat individual. Iar faptele tuturor rămân fapte și ele se numesc texte. Pe acestea unii le-ar dori în cazurile celebre amintite uitate, ignorate, chiar inexistente, din pudoare și dintr-un respect pur afectiv pentru marile personalități culturale. Numai că în discuție intervine criteriul civic etic (responsabilitate sau oportunism?), ideologic (libertate sau totalitarism?) și politic (democrație sau dictatură?). Iar toate numele mari care se invocă au fost în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
civilizații, precum și asupra formidabilei libertăți pe care navigarea spre partea "evazată" a pîlniei lingvistice, cea care comunică cu și face să se amestece toate limbile celorlalți, o oferă creatorului bilingv (sau plurilingv). Limba mea maternă își impune limitele, o anume pudoare. Există acolo multe tabuuri. Limba mea adoptivă reflectă libertatea pe care o căutam în scriitură pentru această temă. Limba persană este foarte specială, pentru că ne exprimă identitatea, reflectă spasmele spiritului nostru. De exemplu, folosim mult timpul trecut, dar foarte puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o călătorie lungă, atît lingvistică, cît și culturală. O călătorie inițiatică pentru Atiq Rahimi, venit pe lume într-o limbă, persana, care i-a transmis toate tabuurile, inter dicțiile și limitele sale, impunîndu-i astfel un gen de autocenzură involuntară, o pudoare în manipularea cuvintelor, căci nu există doar un imaginar al limbilor, ci și un inconștient al fiecărei limbi. În schimb, în limba sa adoptivă, franceza, cum e vorba de o alegere conștientă, lanțurile cad și cuvîntul multicultural se eliberează către
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
au marcat amîndouă ne-a găsit, cumva, sub forma unor particule spulberate, devenite astfel prin fracționări succesive multiple, determinate de un individualism bolnav, pe fond de bunăstare și timp liber obligatoriu, particule ce nu mai știm, sau nu mai putem pudoare și deriziune postmoderne! să iubim pentru totdeauna. E deja mare lucru dacă reușim s-o facem mult timp, longtemps. Dar pentru a ajunge acolo, trebuie să forțăm mîna utopiilor, să eliberăm viața, moartea, ființa de lanțurile social"libertare". Paradoxal, șocant
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mod curios, și el le omoară pe eroinele romanului său; această constanță sadică le răpește pe Christiane și Annabelle chiar în momentul în care bărbații vieții lor încep "să întrezărească posibilitatea practică a fericirii". E ca și cum, într-un exces de pudoare sufletească sau de groază subită, am alunga perspectiva împlinirii. Chestionat în acest sens, Houellebecq dă un răspuns deconcertant și evaziv, disimulîndu-se în spatele măștii scriitorului manipulat de creația sa: " Pentru că nu știu ce altceva să fac cu personajele simpatice decît să le ucid
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lligentsia franceză, volumul se rotunjește ca o meditație complexă asupra iubirii și a multiplelor forme de atașament pe care le implică. O carte tristă ca un mausoleu, dar în același timp, proaspătă și reconfortantă ca un vînticel de primăvară. Fără pudoare, fără indiscreție, fără mască, fără excese... o sumă de declarații de iubire asumate și înțelese cu maturitate și gratitudine. Între cele două locuințe, între cele două familii, se țes mii de fire iubitoare, dar acceptarea homosexualității fiului face ca intimitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și pe cea a tărîmului făgăduinței, unde iluziile se risipesc adesea, iar reușitele presupun nu o dată compromisuri și umi lințe greu de dus. Necazurile îndurate în viața "dinainte", cea a stu denției protagoniștilor, Andi și Carmen, sunt însă schițate cu pudoare și cu înțelepciunea autentică a celui care știe că, pentru generațiile ce au urmat, curiozitatea legată de traiul cotidian pe vremea părin ților și a bunicilor e limitată, inconstantă, vremelnică, și orice insis tență suplimentară, orice notă melodramatică riscă mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
i-au traversat efemer existența și despre care, după moartea sa, a început să filtreze cîte ceva. Ce mai rămîne intim dintr-un jurnal din care ai alungat orice urmă de viață afectivă ? Drept e că, într-un gest de pudoare, probabil, pe mai multe din coperțile celor 34 de caiete găsite de Simone, apare mențiunea "à détruire" ("a fi distrus"), îndelung subliniată... Desigur, nu ar fi primul paradox ciora nian. Din clipa în care începi să scrii, prezența unui destinatar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
niciodată vindecată. "Celălalt nu există" (LS), afirmă peremptoriu autorul, oferindu-ne explicit lectura dificultății acceptării alterității, și dîndu-ne de înțeles că aceasta este o mască, în sensul nietzschean al termenului, de diferență, de opoziție ca deghizare pe care o îmbracă pudoarea unui zeu. Am mai pomenit și cu alte ocazii de rolul important al portăresei, personaj cheie pentru Cioran, un fel de model al alterității triumfătoare, de Big Brother familiar și constrîngător, totodată cerber și gardă de corp, un concentrat de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]