2,212 matches
-
noi victime de stimulat pentru Împănarea catalogului lui Isis Dezvăluită, Îl consulta acum pentru orice decizie, cu siguranță că-i dădea o retribuție lunară. Gudrun, care făcea explorări periodice În fundul coridorului, dincolo de ușa cu geam ce ducea În Împărăția de puf a lui Manuzio, ne spunea din când În când pe un ton Îngrijorat că Agliè Își mutase practic sediul În biroul doamnei Grazia, Îi dicta scrisori, Îi conducea pe noii vizitatori În biroul lui Garamond, În fine - și aici ranchiuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
20 pachete Carpati fără. Pe Gheba nu i l-am găsit. Brezeanu seamănă cu un unchi de-al meu. Cu douăzeci de ani în urmă și el mi-a pus eterna problemă de matematică, ce e mai greu, kilogramul de puf sau kilogramul de fier. Cum ar trebui să încep? Dom’le, de mic copil am rămas orfan de mamă, de la vârsta de un an de zile. Am rămas cu patru frați, iar tata s-a recăsătorit, la trei, patru, cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și să se bată satisfăcut pe pîntece, atunci - la Moși! Vom deschide porțile unei panorame sub corturi, vom colinda orașul anunțînd în sunet de surle și tobe noua religie ce va lua naștere pe pae și între scînduri, căci pe puf și mătăsuri se naște doar rasa obosită, crescută cu biberonul și făina lactată”. Altfel spus: „Vrem teatrul de pură emotivitate, teatrul ca existență nouă, desbărată de clișeiele șterse ale vieții burgheze, de obsesia înțelesurilor și orientărilor” („Manifest activist către tinerime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cum arată! E un palat! Dan ridică doar din umeri, mai obișnuit cu un asemenea lux decît mine, căci, deși nu e genul de viață pe care o ducem În prezent, sînt conștientă că soțul meu a fost crescut În puf. Știu, de asemenea, știu că, În rarele ocazii În care mergem la cele mai elegante hoteluri și cele mai sofisticate restaurante, Dan se simte În largul lui Într-un fel care mie Îmi va fi mereu necunoscut. El poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
care era țelul adevărat al călătoriei mele. Sufletul meu s-a întunecat, și m-am gândit să mă-ntorc de grabă, când am auzit un glas: „Tată!“. Ansoald era și mai firav ca de obicei, dar pe față avea un puf des, se înălțase cel puțin cu o șchioapă și glasul i se îngroșase. Căldura cu care m-a îmbrățișat m-a mirat, ca și faptul de a-i vedea ochii înroșiți de plâns. Răutatea pe care n-am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să iasă pe nici unul dintre punctele vamale. În Vama Veche a luat-o pe jos până când a ajuns într-un punct în care i s-a tăiat respirația: mai întâi a fost împins cu brutalitate, apoi aspirat înapoi, ca un puf de păpădie. După alte câteva încercări, și-a dat seama că se află prins în terenul de execuție. Era o legătură mai fermă acum, nu doar cu oamenii unei geografii delimitate, ci cu Giulia însăși, prinsă și ea în miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
păr luxuriant, deși din părul ei adevărat rămăseseră doar câteva șuvițe cărunte. Rebeca n-a observat că mă uitam fix la ea. Bunica nu avea ochi decât pentru fiul pe care nu-l mai văzuse de când era un băiat cu puf pe obraji, iar acum se făcuse bărbat, avea fii mari și era chiar bunic. N-a lăsat să se vadă nici o emoție când Iacob și-a prezentat copiii, nevestele și darurile. Doar dădea din cap, primea totul și nu zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Fără Îndoială. O inflamație a nervului. Foarte supărătoare și dureroasă. Adeseori se Întinde la nervii spinali și cranieni. Am mai văzut asemenea cazuri. Cuvintele lui mi‑au readus În minte imaginea lui Ravelstein. Îl vedeam zăcând tăcut sub plapuma de puf. Ochii Întunecați Îi erau Înfundați În orbite. Capul Îi era Îngropat În perne. Atitudinea lui Îți sugera că s‑ar odihni. Dar nu se odihnea. - Asta i‑a trecut, nu? a stăruit Battle. Dar n‑a mai dat peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că n‑a putut. Muțenia aparatului video și Ravelstein, tăcut și contemplând poate În gând, dintr‑un unghi nefamiliar, aspectele bolii și ale morții, l‑au urmat pe Nikki afară din cameră. L‑am culcat În patul cu saltea de puf și cuverturi de mătase. Când și‑a lăsat capul pe pernă, l‑am Învelit cu toate pledurile moi. Apartamentul s‑a golit curând. Când mai soseau musafiri Întârziați, Nikki apăsa pe buton ca să țină ușa liftului deschisă și le spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lobul urechii lui PARASCHIV): Așa, așa... Ești tare murdar prin urechi... PARASCHIV (Visând.): La Göteborg mă spălam în fiecare zi... MACABEUS: Zău? PARASCHIV (Obosit, epuizat, hipnotizat.): Aveam baie... cu smalț... MACABEUS: Și mai ce? PARASCHIV: Aveam un prosop galben, cu puf... Care mă sâcâia... Îmi intra în gură și în nări... MACABEUS: Am cunoscut și eu o dată o putoare... Care mi se băga prin gură... PARASCHIV (Pare că se trezește.): Ce? MACABEUS (Violent, adormindu-l la loc): Stai, stai... N-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a luat-o după evenimente Cangurașuu și a renovat-o și a făcut salon cu aparate de joci cu maneta și câștigi dacă ai noroc, da eu nu simțeam așa ceva cu criza, că Macatist mă ținea numai în perine și puf ca și pă nevastă-sa, cât era ea de somnambulistă. Era și chestia că mai dădeam garsoniera când avea vreo necesitate maiorul Goncea, a venit la mine mulți ani cu cine mai avea și el de-un divertisment de amor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dat cu ruj. O singură deschidere se întrevedea la întâlnirea lor: o crevasă rotundă, fină, prin care se ghiceau niște dinți mărunți. Saliva începu să curgă prin canalele create de crâmpoțirea continuă ca în așteptarea unui sărut, în timp ce un minuscul puf auriu se răspândi de sub buza inferioară spre bărbie și de acolo spre maxilarul ce se crea tot acum. Urechile se născură odată cu părul castaniu, care le acoperi imediat și nu lăsă vederii decât niște pavilioane albe gata străpunse pentru purtarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
era? Văzusem un schelet de porumbel pe terasa dintre etaje, la un metru de nasul meu, o imagine care să-ți înghețe sângele în vine, nu alta, un cioc deschis, ascuțit și încremenit de care se lipiseră bucăți tremurătoare de puf, apoi oasele aripii răsfirate elegant, delicat și totuși convulsiv... Cristina nu s-a aruncat, am spus. Nu e nimic jos, numai tufe pitice și un porumbel mort pe terasă. Directorul a răsuflat atât de zgomotos, că parcă a eliberat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în ciuda pudrei de pe față. Avea o față drăguță foc, rotunjoară, de secol optsprezece, cu obraji bucălați și brize în formă de arc al lui Cupidon. Avea părul blond și pufos și pielea asemenea catifelei albe și scumpe purtate până devine puful cel mai moale. Întotdeauna mi-o imaginam într-un portret în ramă aurită, lungită pe un șezlong, făcându-și vânt cu evantaiul, îmbrăcată în mătase albastră și mâncând brioșe. Chiar și fusta de latex pe care o purta în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fapt, Hugo se născuse și crescuse într-o casă cu terasă în Surbiton 1, dar din cauza înălțimii și a nasului, ca să nu mai vorbim de emfaza cu care pronunța cuvintele, crea puternica impresie de tânăr de bani gata, crescut în puf, pe care el se distra s-o întrețină. —N-ai uitat de rendez-vous-ul nostru din seara asta, nu, iubirea mea? zise el, întorcându-se către mine. Apropo, nu era nevoie să te îmbraci așa frumos, adăugă el, aruncând o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
iureșul alb Pescăruși și ciori zburând prin fulgii de nea fluviul lenevind După ninsoare eternitatea în alb - cruci fără nume Parcul albit de nea - trandafirii doar obrajii iubitei Strada patinoar - sub streșini vântul cântă-n orga țurțurilor De pe ramuri doar puful alb alunecând - singurul zbor Țurțuri sub streșini - mușcând din mărul roșu zâmbesc unui gând Țipătul ciorii - printre ramuri lunecâd cascada de nea Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă cioara Urme de vrăbii filigran pe zăpadă - drumurile noastre Trosnesc arinii zborul
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
După sărbători se spulberă chiciura tulburând tăcerea Încă un an sfârșit în bradul aruncat doar flori de chiciură Iarăși ninsoare - ce verde-i căciula de lână cu flori roz Zarva ciorilor - în colivia din geam canarul tăcut De pe ramuri doar puful alb alunecând - singurul zbor Departe-i vara - în lemnul saunei doar mirosul de brad Ninge și plouă - prin cenușiul zorilor cântec de cocoș Valuri clipocind - cum duce apa-n vale tot cerul senin Și în vitrine culoarea noroiului - model de
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
La cules de melci bătrânul și nepotul - zâmbete știrbe De Înviere - șiroaie de ploaie frâng firele ierbii Alt tril de mierlă - femeia-n negru privind teiul înflorit Prin ramuri mierle-n joc de-a v-ați-ascunselea pisoi nemișcat Plopii troieniți - spre puful căzând doi pui își cască ciocul Clipa prezentă - ciripit nesfârșit din florile de tei Mireasmă de tei - țestoasa scoate capul din carapace Zborul săgetând cerul dimineții de mai - oloaga privește Pe obraz pictat zâmbetul mov până-n urechi - vremea dudelor Copii
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
și nu mai știu cum? — Da. —Amanda mi-a spus la ultima ședință de înfrumusețare că ai să devii un bărbat casnic. Am râs o grămadă închipuindu-ni-te gol, numai cu un șorțulet cu volănaș, ștergând praful cu un puf. —Chiar așa? a zis Hugo înțepat. Își imagina foarte bine scena. Cea de la centrul de înfrumusețare, adică. La cealaltă prefera să nu se gândească. A, da. Laura i-a dat un ghiont sugestiv în coaste. —Te și vedeam aspirând gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cum totul fusese spulberat de sufletul de gheață al mormântului. În genunchi lângă mormânt, își înălța ochii spre Cer, așteptând, parcă, de acolo mântuirea. Soarele scăpătă spre amiază... Pe cer sus, sus de tot, pluteau norii ca niște grămezi de puf alb. Vântul de vară mângâia ierburile și frunzele copacilor, ca un cântec abia șoptit... parcă ar fi spus: "Dormiți în pace... Dormiți în pace...!” Mai privi o dată, în urmă, spre mormânt murmurând cu glas sugrumat... "Sărmana mea Fată... sărmana mea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și nu doar - cu așa ceva, tocmai era un mare scandal. Cu Juan se vedea pentru ultima oară; era destul, nimic nu trebuia să umbrească Întîlnirea lor. Alunița de sub buza de jos; nu departe, un coș, cîteva fire de mustață, un puf, ochii, da, ochii, În lumina asfințitului, nici albaștri, nici verzi, nuanța lor fusese hotărîtă de cei ai mamei, căprui, după cîte Își amintea Thomas, o privise și pe ea atent, seara trecută, atît cît se putuse, În acel scurt răstimp
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și tu, hoarcă Chiose. Dar numai de-ți îndeși, pe grisine, ghetele ortopedice ale tușei Raclița și treci așa, cu palma ridicată, cât mai ridicată, pe sub crengile alea. Și atunci poate ai să le atingi fundurile, moi, gâdilicioase, căcălău de puf... Și dacă, mai ales, heruvimea și-a încheiat normele pe ziua aia s-a tolănit cu toții, și care cum i-a venit, prin frunzișuri, boscheți, cornișe, râgâind și gata să-și mai înmoaie urechile în siropul cântecelor regișorului ăsta. Al
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în acea ședință de către câțiva dintre cei mai simandicoși conducători de pe aici... Au expediat după mine letica imperială... Am fost tratat ca un prinț. În sala împăraților Persiei am fost primit cu cea mai aleasă pompă, am fost poftit în puful lojilor pentru invitații cei mai de vază, am fost examinat în tăcere. Au șoșotit între ei... O puturoșenie de spirit, cu manșetele veșmintelor tivite cu vapori de pucioasă, cu sceptru de trestie și coroană împletită din gheare de pasăre, m-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
altă simțire fierbinte a sufletului ori vreo taină nu simțea. Își mai întindea un braț, făcea cu degetul turul nării, pocnea cu grație nesfârșită cartilagiile unui picior. Pe la ora 12 după-amiaza, joia, vinerea și sâmbăta, surghiunitul își sălta pernele din puf de gâscă pe tăblia de căpătâi a patului, își potrivea peste ele trunchiul corconit, până la piept, în plapumă și începea să se zgâiască, în lungul străzii, după prichindeii claselor I-IV - hoarde pârjolitoare și insolente, care, pe la ceasul acesta, îl
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cailor. Ucenicului iar i se făcu somn... Timpul se înăsprise. Corcodușii avau o povară de frunze, rară și foșnitoare. Tot câmpul Dudeștiului pălise. Pământul se întărise. Către 62 București treceau căruțe pline cu pepeni, minate de țărani. În grădini, cădea puful de pe gutui. Soarele mai mult lumina decât încălzea. Cocîrță umblase pe la primărie, într-o comună apropiată, dăduse șpagă oamenilor lui și se înființase cu acte în regulă pentru iepele furate. Mîfțoagele se puseseră pe picioare, nu le mai^cunoșteai. Pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]