1,686 matches
-
puișor. N-o să se Întâmple niciodată. Eu voi fi bătrână ca vrăjitoarele, iar tu ai să mă duci În brațe, așa cum te car eu acum pe tine. Fără să se fi liniștit de tot, Kevin se cuibări În eșarfa ei pufoasă și Începu să deseneze cu degețelul pe geamul prăfuit, cu un zâmbet bucuros În colțul buzelor. Valentina Închise ochii, căci ceva din intimitatea blândă dintre mama și Kevin o rănea. Clătină din cap - surâse o clipă. Emma fu străbătută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe o stradă pustie, unde părea că nu locuiește nimeni. Pe placa albă a semnalizatorului stradal se putea citi: strada Mangili. Era o tăcere profundă, doar câteva ciori fățarnice se strigau de la o creangă la alta. Polenul plutea În norișori pufoși ca vata de zahăr. Parcă nici nu erai În Roma. De o parte și de alta a străzii, În spatele porților Închise, dincolo de cedrii misterioși, se zăreau vile vechi, cu câte două-trei etaje, Înconjurate de grădini parfumate. Vilele acelea nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bine de jumătate de oră, hipnotizat, În fața geamului de la salonul nou-născuților, contemplând gogoșile acelea cu căpușoare asemenea unor portocale, aliniate pe șiruri de pătuțuri, ca Într-un supermarket. Îi păreau toți la fel, dar una dintre acele gogoși, cu creștetul pufos și ciudat de lunguieț, era o nou-născută - și, oricât i-ar fi părut de absurd, acea nou-născută era sora lui. Elio avea părul răvășit, era entuziasmat și guraliv. Și plângea fără a se putea abține. Nu-i minunată? repeta - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
capriciosul fir de apă al dușului. Mama locuia În trupul ei fericită ca un vierme Într-un măr. Nu-i era nici jenă, nici greu. Cred și eu, era un fel de statuie - moale și cu pielea de culoarea piersicilor pufoase. Ea, Însă, ar fi vrut să se acopere ca o călugăriță și se rușina când - din păcate, cel puțin o dată pe trimestru, ca să nu pară o mamă neatentă - Emma venea la școală să stea de vorbă cu profesorii și urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și înregistra cu nepăsare lumea de dedesubtul său. Erau toate cum le știa și din toate acestea se simțea exclus. Îl văzuse pe Talpă înlemnit, iar în adâncul lacului vedea un somn uriaș adormit la adăpostul unei pietre, în mâlul pufos. Îl vedea apoi pe Hrisofan, mutul, alergând cu pași mărunței spre chilia părintelui Damaschin, apoi, împreună cu acesta, fugind spre poarta mare. Din urma lor veneau alți doi călugări mai tineri, cu un felinar cu feștilă și ceară. Unul dintre călugării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de pe nivelul al doilea al jocului. Îi văzuse poza în vitrina Librăriei Sadoveanu și i se păruse că-l cunoaște. Era ceva familiar în atitudinea lui, o promisiune liniștitoare, de parcă i-ar fi spus că alături de el totul va fi pufos și sigur ca într-un pat cald. Apoi îl văzuse în carne și oase și se îndrăgostise fulgerător. Dar ultima lor întâlnire îl pusese în alt rând, unde arăta rău și agresiv. Voia din tot sufletul să-l uite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu mobilier puțin. Din sufragerie, de pe fotoliul în care Giulia își bea nesul, se vedea pe sub o arcadă un pat de fier, acoperit cu un pled alb, de bumbac subțire. Bobo a ieșit de sub duș, înfășurat în halatul azuriu și pufos, ca într-o reclamă. - Să nu-mi faci avansuri acum, că ar trebui să fac și eu un duș și n-am chef. - OK. Data viitoare. Bobo o luase în serios. Ei i-ar fi plăcut să insiste, dar, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
printre grădini parfumate. Se plimbă senin, oprindu-se din când în când pentru a mirosi florile. La un moment dat, pășește cu un picior în mijlocul unui rond de clopoței albi, dar piciorul este supt ca de o gură, în pământul pufos. Îi cresc rădăcini și se transformă într-un trunchi lucios de salcie. Eroul este prins între două lumi, cu un picior vegetal și altul uman. Ar putea să-și accepte condiția de plantă, dar el mai are, încă, un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
moțul împodobit, fără să se fâstâcească, era evident că intrase într-un fel de rutină, apoi se oprise brusc și-și rulase Durexul din două mișcări. Prima lor noapte de iubire a fost, pentru Zogru, ca o rostogolire în văi pufoase și parfumate. Bobo a trecut-o printre partidele normale de sex, iar Giulia s-a trezit cu un cumplit sentiment de vinovăție. Îi plăcea Bobo, dar continua să-l iubească pe Andrei Ionescu. 33. Și-a petrecut noaptea printre visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
El mereu mă miaună Să-i plătesc vreo daună. Cățeii nu îl latră Că stă-ntins colo, pe vatră. Eu grijă mare am de el Că micuțul motănel, E pisoiul ce-l dorești Pentru că e din povești. Pufoșilă Pufoșilă e pufos Și este cățel gelos Pe pisica ce stătea Pe patul din camera mea El mereu îmi repeta Hei, domniță nu uita Că eu exist în casa ta Și nu mă mai neglija! Pisica tot mieuna Și parcă-n ciudă îi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Teofana-Lavinia Căpșuna Ce aș vrea eu o căpșună S-o mănânc, că-i tare bună Și cu zahăr e gustos Fructul nostru cel frumos. Roșie, la cap verzuie Nu seamănă c-o gutuie Este mică și frumoasă, Dar gutuia e pufoasă. Are niște mici gropițe Unde sunt și sâmburei. Îi găsești într-o căpșună Și-n dulceața lui Matei. În pădurea mea Toamna-i în pădurea mea, Totul mă uimește Și de-aici nu pot pleca. Vino și privește! Frunzele cad
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am schimbat Cu ghiozdanul am plecat. La școală am învățat Profesorii i-am apreciat Colegii i-am cunoscut Și mi-a plăcut foarte mult. Iarna A venit iarna geroasă C-o zăpad-atât de groasă Pe drumul de lângă casă Zăpada cea pufoasă. A venit cu bucurie Cu Crăciunul ce-o să vie A venit cu Moș Crăciun Ca s-aducă-un an mai bun. Moș Crăciun cu daruri multe A sosit cu bucurie La fetițe și băieți Printre munți, printre nămeți. Moș Nicolae mai harnic
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lume minunată cu zmei, zâne, feți-frumoși, plină de taine și mistere, de necunoscut și cu întrebări ce așteaptă răspunsuri corespunzătoare, în care se naște curiozitatea și nerăbdarea de a o exploata. Amintirile despre copilărie se așează lin asemeni fulgilor albi, pufoși și gingași peste viața noastră. Copilăria începe din prima clipă a vieții, cu primul scâncet, primul gângurit, prima jucărie. Este un tărâm magic care începe brusc și fără să ne dăm seama și tot așa se și termină. Este singura
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
munții Pițamus și Suncoși și am mâncat, în vârf, din munte câte o lazania. În alta zi am ieșit la plimbare și am văzut că cineva se ascundea în tufiș. Era un iepuraș cu un picior rupt. Era slab și pufos. I-am dat o felie de lazania. Se simțea mult mai bine. I-am bandajat piciorul. El a spus: Mulțumesc, că m-ai ajutat! Cu plăcere! Cum te cheamă? a întrebat Garfield. Urechilă! Dar pe voi cum vă cheamă? Întreabă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai rămas doar pete de culori. Adusă ntr-o cameră cu mobilă îngrămădită, pădurea mea nebună e-o simplă imagine fără viață. Mă ridic cu greu în pat, apuc tabloul și-l cobor. Locul lui nu e aici. Pășesc pe covorul pufos nici rece, nici proaspăt, deloc asemănător mușchiului din pădurea mea nebună. Ajung cu pași înceți la geam, îl deschid și răcoarea dimineții îmi înfioară trupul încă încălzit. Tremur. Mi-e rece, dar parcă încep să trăiesc. Din bucătărie, răzbate aceeași
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
era distracția favorită a fetelor lui. Pot și acum să spun pe dinafară meniul din ziua aceea. Miel marinat în lapte acru de capră, asezonat cu coriandru și sos de rodie. Două feluri de pâine: pită de orz și pâine pufoasă de grâu. Compot de gutui, smochine fierte cu dude, curmale proaspete. Măsline, se înțelege. Și de băut, vin îndulcit, trei feluri de bere și apă de orz. Iacob era așa de obosit, că aproape a ratat masa pregătită cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
munca câmpului, pentru că parcela de grâu s-a mărit. Iacob l-a convins pe Laban să sacrifice doi miei grași și un ied în cinstea zeului tatălui său, ca mulțumire pentru bunăstarea ce pogorâse asupra lor. Lea a copt turte pufoase din grâul păstrat special pentru ofrande. Sacrificiile s-au făcut după indicațiile lui Iacob care, așa cum învățase de la tatăl său, arunca în foc pâinea întreagă și hălci mari de carne în loc de câteva bucățele. Femeile bombăneau nemulțumite de atâta risipă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Au cântat: Cine strălucește asemeni lui Anath Cine e mai frumoasă decât Astarte? Astarte face acum din tine parte, Ai puterea lui Elath. Femeile i-au cântat toate imnurile, în timp ce Rahela mânca smochine cu miere și prăjituri fine din grâu pufos, tăiate în trei colțuri, după forma sexului feminin. A băut vin îndulcit până n-a mai putut. Ada i-a masat mâinile și picioarele, spatele și burta cu uleiuri aromate până când aproape a adormit. Când a venit vremea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o bucată de cărbune și va desena un chip pe prepuțul lui Ruben, așa încât lui Iacob să-i cadă cuțitul de mirare când va umbla acolo. Femeile se adunau pe rogojini, își adunau poalele fustelor și râdeau de acoperământul cel pufos pe care-l aveau bărbații între picioare. Dar după câteva zile au încetat cu glumele și Lea a plâns atât de mult peste bebelușul pe care-l ținea la sân, încât cârlionții întunecați pe care-i purta pe cap i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o vreme felia din farfurie, frișca albă din mijlocul cremei de castane, și cred că m-am gândit la tata, apoi am luat o înghițitură și era delicioasă, întocmai cum mi-o aminteam sau poate și mai delicioasă, dulce și pufoasă, și când am luat a doua înghițitură, de-abia atunci m-am uitat în farfuria lui Marius, el tocmai mesteca ultima bucată și s-a uitat la mama și a zis că așa o bunătate n-a mâncat în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de amestecat și am uitat să-mi cumpăr, așa că folosesc un lighenaș de plastic pe care l-am primit într-un set de aromaterapie. După o oră de amestecat și de copt, am făcut o prăjitură. Trei straturi de blat pufos de vanilie, între care am pus cremă de unt ; deasupra am acoperit-o cu glazură de lămâie ornată cu flori de zahăr. Mă uit la ea câteva clipe, cu un sentiment de satisfacție. E a cincea prăjitură pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de pâine tocmai când fra-su Cangurașu a dat bairam, era pâine de-asta de vatră, comandă specială, făcută la Brutăria ce-o deschisese popa Ioachim pe Afinului, la unsprezece, pă unde-a fost Direcția Sanitară de pe vremea comuniștilor, o pâine pufoasă, crescută, parcă o văd și acum, cum mușca din ea Macatist, îi plăcea coaja pâinii, după eveniment popa Ioachim a trebuit să vândă brutăria, o ceruse Cangurașu, nu vrusese la-nceput părintele să dea Brutăria, dar după trei incendii, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Acum o să înțeleagă, spuse una din fete. Ce era de înțeles? Erau niște poze vechi în alb și negru, sau mai degrabă în maroniu și alb, înfățișând o fetiță de două-trei luni în pielea goală, lăfăindu-se pe un prosop pufos. Am dat pagina. Fetița era fotografiată după un an. Era îmbrăcată cu o salopetă și stătea în fund pe o pernă. Fiecare pagină o prezenta într-o altă perioadă de dezvoltare. - Cine e? - Bunica ta, mi-a răspuns Z. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Perdelele fuseseră trase pe jumătate, așa că înăuntru abia pătrundea lumina orașului în sărbătoare. La miezul nopții, străluciri fantomatice se proiectară pe mobile și pe fețele celor două fete. Ioana adormise pe canapea, Elena - pe jos, cufundându-și nasul în carpeta pufoasă. Nici nu tresăriră când ușa apartamentului se descuie și intrară părinții Ioanei, împreună cu Filip, fratele ei mai mic. Excursia la Călimănești părea să fi fost un fiasco. Aveau fețele obosite, ochii roșii, iar Filip arăta cam bolnav. Maică-sa îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
toată povestea idiotului care scrie catalogul. Pentru Dumnezeu, nu! Janey păli, în ciuda pudrei de pe față. Avea o față drăguță foc, rotunjoară, de secol optsprezece, cu obraji bucălați și brize în formă de arc al lui Cupidon. Avea părul blond și pufos și pielea asemenea catifelei albe și scumpe purtate până devine puful cel mai moale. Întotdeauna mi-o imaginam într-un portret în ramă aurită, lungită pe un șezlong, făcându-și vânt cu evantaiul, îmbrăcată în mătase albastră și mâncând brioșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]