1,576 matches
-
aerian, nu plafonul. Nava deveni luminiscentă. O vagă radiație verzuie, atât de palidă încât, prin comparație, un clar de lună terestru ar fi părut lumina soarelui, o învălui în întregime conturându-i fiecare centimetru pătrat al structurii. Imaginea începu să pulseze și, dintr-odată, simți că-l dor ochii. Gosseyn își aminti că distorsorul îi provoca aceleași efecte. Gândi: "Nava! A fost acordată pe altă destinație, vreo altă bază planetară sau stelară; nici n-are nevoie de plafon glisant..." Pe cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
parveni acest ordin mintal. Firida era la trei pași de el... la un pas... din spate tună ca un muget vocea lui Thorson: ― Ieși afară din firidă! Ce naiba încerci să faci?!... Anulează vibratorul". Se strădui s-o facă. Trupul său pulsa de energie silențioasă în timp ce se sincroniza cu vibratorul. O clipă vederea i se voală, apoi deveni din nou clară în timp ce scânteia incandescentă a unui fulger artificial săgeta sfârâind în direcția lui Thorson. Uriașul se prăbuși cu capul aproape în întregime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
victime, înșirate pe coridoare. De două ori dădură peste niște oameni treji. Unul îi privi cu un aer absent și nu se dădu la o parte din calea lor. Celălalt scoase un țipăt, își apucă arma și trase. Raza ucigașă pulsă, lovindu-se de perete, chiar lângă Grosvenor. Acesta reuși totuși să-l dezarmeze pe agresor, doborându-l cu un pumn. Omul - un partizan al lui Kent - îi aruncă o privire rea, mârâind: - Spion afurisit! O să-ți arătăm noi ție! Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
stau așa până diseară. N-am știut dacă să-mi mai fac baia, dar până la urmă am făcut-o. N-am știut dacă să-mi spăl dinții. Până la urmă i-am spălat, dar cu grijă la măseaua care mai mult pulsa decât mă durea. M-am îmbrăcat în rochia gris souris. Șase unghii fuseseră deja tăiate și stăteau grămăjoară pe măsuța de toaletă, iar patru mai erau, cu arcul lor subțire și alb, pe mâna dreaptă a celei care scrie aceste
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a suta, a mia oară când se întreba asta și, deodată, înțelesese că n-o mai durea. Iubirea lui Sebas topise junghiul care îi rupea inima pe din două. Peste rană crescuse o punte neagră de carne care nu mai pulsa... Sebas era un nufăr răsărit din cenușă. În schimb, bunică-sa ajunsese o moartă care clipea și mânca cu lingura, la o masă, în trei. Omul pe care îl iubise mai presus de orice însămânțase o alta, căreia îi creștea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ASUPRA MECANISMULUI VIBRATOR \ ȘI PĂȘI PE TRANSPORTOR. Nu mai pierdu vreme să cerceteze încăperea în care se trezi, căci îi era binecunoscută. Se afla într-o pivniță la 4 000 de kilometri depărtare de orașul imperial, plină de mașini care pulsau încet și de instrumente strălucitoare. Mîna i se strînse pe un întrerupător din perete. Se auzi un șuier de energie în timp ce-l împinse pînă la capăt. Și apoi în minte i se formă fulgerător imaginea tuturor inelelor și mecanismelor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
l-a dăruit lui Cush, într-una din întâlnirile lor. Prin Cush, saga lui Koinski se deschide către poarta unei religii a sângelui și a răzbunării. Între Cush și arma pe care o mânuiește, unitatea este dată de intelectul ce pulsează în ritmul fanatismului ce vine din adâncul secolelor. Din acest vortex al Africii și al eresurilor se ivește și una dintre acele femei prin a căror invenție ficțională Pratt își reconfimă apartenența la realismul magic.Ghula , misteriosul ghid din țara
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
parte a mitului argentinian, în aceeași măsură în care muzica tangoului se suprapune peste un nivel de sensi bilitate identitar. Și dacă în Tango, episodul din seria lui Corto Maltese, Pratt revizita Argentina anilor nebuni și a latifundiilor, Argentina care pulsează în jurul acelui oraș-miracol care este Buenos Aires, El gaucho este versantul imagologic legat de începutul acestui nou spațiu. El gaucho este un text despre paradoxul și misterul unei istorii care se situează în ultimii ani ai intervalului colonial, cu puțin înainte de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
va voi să mă mențină apt de a ne întâlni. În final doresc să ai parte numai de bine, împreună cu familia. Sărutări de mâini Doamnei, tovarășa de viață, iar pe mata te strâng cu căldură la piept, unde încă mai pulsează o inimă care dorește ca în toată lumea să fie pace generală, armonie socială - în aceste vremuri de neliniști, de noi semne majore de întrebare. Cu dragoste colegială și părintească, Al. Mânăstireanu După ce am definitivat recenzia „în moara mea”, mi-am
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dând cu șutul într-o minge și bârfind. Nu își trădau bucuria: prea mulți dintre profesorii lor erau baathiști, susținători ai regimului, ca să riște așa ceva. Chiar și așa, Salam simți o anumită energie nervoasă, o încărcătură electrică ce părea să pulseze înăuntrul lor. Era un sentiment nou, pe care nici unul din ei n-ar fi fost în stare să-l exprime. Dacă ar găsi cuvintele și dacă s-ar putea elibera de teama care crescuse în ei, ar spune că, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Se așeză pe o bancă și privi în gol. Când Miller îi spusese că era liberă să plece, că ajunsese la concluzia că nu mai știa nimic, se simțise ușurată, dar nu și bucuroasă. Nu era doar durerea care încă pulsa înăuntrul ei; nici umilința că fusese expusă privirilor tuturor, chiar și părțile ei cele mai intime, ca o carcasă de animal; nici măcar ceea ce îi dezvăluise Miller nu era adevărata esență a misiunii ei în Ierusalim. Nu, ce simțea Maggie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
camerele, printr-un sistem de orificii și tuburi, fără zgomot, cu brizele reconstituite și filtrate ale Golfului Mexic și eliminând bioxidul de carbon produs de membrii familiei, fumul de țigară și plictiseala. Mașinăria centrală a marii instalații dătătoare de viață pulsa undeva în măruntaiele izolate acustic ale casei, ca un instructor de la Crucea Roșie ținând cadența la niște cursuri de respirație artificială: „Inspirați aer bun, expirați aer rău, Inspirați aer bun...“ Casa era la fel de confortabilă pentru simțuri cum se presupune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu ți-ar strica probabil nici la valvă sau la alte chestii. Pleacă, cel puțin o oră pe zi, din casa aceea ca un uter. Du-te și te plimbă, Ignatius. Privește copacii și păsările. Dă-ți seama că viața pulsează în jurul tău. Valva ți se închide deoarece are impresia că se află într-un organism mort. Deschide-ți inima, Ignatius, și ți se va deschide și valva. Dacă ai fantezii sexuale, descrie-le amănunțit în scrisoarea ta următoare. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
atât de violentă și rapidă, încât omul, prea surprins, nu acționase până atunci. — Lăsați-mă să mă uit eu la el, spuse tare, aplecându-se și ascultând inima lui Ignatius. O bătaie ca de tobă îl înștiință că viața mai pulsa încă sub metrajul halatului alb. Îi apucă încheietura mâinii. Ceasul cu Mickey Mouse era turtit. N-are nimic. Și-a pierdut doar cunoștința. Omul își drese glasul și ordonă fără vlagă: Dați-vă înapoi! Are nevoie de aer. Strada era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dacă acestea se vor menține și dacă nu vom interveni cu modificări semnificative ale stilului de viață, ale folosirii energiei și dependenței noastre de combustibilii fosili. Pag.158 CRĂCIUNUL LA NEW YORK: IANUARIE 2035 Totul părea că radiază de lumină, pulsând de căldura captată și disperată să caute o cale de scăpare. Clădirile înalte din mijlocul orașului erau prinse în capcana aerului încins la 46 o C. Mergând în josul Străzii 59, am văzut un val încins de căldură care se învolbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
asta, Julio? — Doar una. De tipul de care ți-am vorbit. — Muy bien. Merseră pe plajă în tăcere. Dar nu trebuiră să meargă prea departe, poate cam o sută de metri, când Julio văzu sclipirea purpurie slabă, jos, în nisip, pulsând slab. — Asta e? — Asta e, spuse Manuel. Era o femelă cam de o sută de kilograme, și de un metru și un sfert lungime. Avea plăcile carapacei normale, cam cât o palmă de om. Maronie, cu dungi negre. Era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Labirinturi, În timp ce privea fâșiile de ceață ridicându-se la orizont. Și Armanoush avea un alt eu, unul pe care Îl păstra la distanță oriunde se ducea. Îi plăcea să se afle În orașul ăsta de cărui forță și vitalitate Îi pulsau În trup. Încă din copilărie Îi plăcea să vină aici și să stea cu tatăl ei și cu bunica Shushan. Spre deosebire de maică-sa, tatăl ei nu se mai recăsătorise. Armanoush știa că avusese câteva prietene În trecut, Însă nici una nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
păstra pentru dușmani. Era un afacerist care răzbise prin propriile puteri, la Început cazangiu, meșteșugar și apoi un Întreprinzător destul de Înțelept ca să intre În afacerea confecționării de steaguri la momentul și la locul potrivit. În timpul anilor 1920 noua Republică Turcă pulsa Încă de zel și lucrul manual, deși venerat sistematic În propaganda guvernamentală, aducea puțini bani. Noul regim avea nevoie de profesori ca să scoată turci patrioți din elevii săi, de finanțatori care să-l ajute să creeze o burghezie națională și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
calendar cu fotografia câte unui obiectiv și cultural natural al Turciei diferit pentru fiecare lună; o amuletă Împotriva deochiului; și un portret al lui Atatürk În frac, agitându-și fedora spre o mulțime care nu Încăpea În cadru. Întreaga Încăpere pulsa de amintiri și nuanțe vii - albastru, maro, verde marin, tucoaz - și strălucea cu asemenea luminozitate, Încât aveai impresia că undeva era o lumină În plus, diferită de cea răspândită de lămpi. Armanoush s-a uitat apoi la felurile de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-se și venind înspre el. În cele din urmă, auzi o ușă închizându-se la etaj. Trecu ceva timp înainte ca Tolkachenko să facă vreo mișcare. Îndoi ziarul cu grijă și îl puse fără zgomot pe podea. Își auzea imina pulsând în cap. Genuhnchii trosniră în timp ce se ridica de pe fotoliu, iar castraveți murați, digerați pe jumătate, i se răsculau în stomac. Se încruntă ca și cum aceste sunete interioare puteau să se facă auzite în apartamentul de deasupra și astfel să-l pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
instaurații și secretul Însuși al Noii Atlantide, el a numit-o Gottlieb’s, parodiind limba sacră a Manifestelor atribuite lui Andreae... Ah! exclam eu (s’écria-t-il), de-acum cu conștiința lucidă, dar prea târziu și În van, În timp ce inima Îmi pulsează vizibil sub dantelele corsetului: iată de ce m-a prădat de trompetă, de amuletă, de talisman, de legătura cosmică ce putea porunci demonilor. Oare ce-o fi punând la cale În Casa aceea a lui de Solomon? E târziu, Îmi repet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Neva flutură mîna În semn de bun rămas. Ea și Sherill rămîn În casă „ca să pună la punct niște amănunte“. În timp ce microbuzul Îi duce Înapoi În parcare, ea Îi ia mîna și i-o pune Între coapse. Animăluțul culcușit acolo pulsează. Își pune picioarele În poala lui. El i le Încălzește cu mîna liberă. O pereche frumoasă, Într-adevăr. Ei, n-ar fi murit Diavolul de rîs dacă Wakefield ar fi ales Casa Viitorului drept cuibușor pentru viața lui „autentică“? Evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
unui bebeluș. I se tăie respirația și se întinse ca să vadă mai bine. Era aproape de neconceput că acele forme alcătuiau un făt și că acesta trăia și creștea înăuntrul ei. — Acolo bate inima fătului. Fata arătă spre o formă care pulsa regulat. — Bate mult mai repede când este în pântecele mamei. Spre stânjeneala ei nemăsurată, ochii lui Fran se umplură de lacrimi. Cât de ușor era să creezi o altă ființă umană, o simplă neglijență, o pastilă pe care uitai s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pletele-i violente ce-și flutură nemărginit amenințarea de incendiu?” Pamfletul gazetăresc trece aici în proză alegorică pe un traseu deja cunoscut: descriere persiflantă, antropomorfizare grotescă, deformare caricaturală a trăsăturilor. Ov.S. Crohmălniceanu remarcă vădita notă expresionistă a textului: „Și viața pulsează analogă și aproape simultană: în cîmpuri au ieșit plugurile de lemn din Rusia și autotractoarele gigantice din America. Fumul șantierelor din Nagasaki, al turnătoriilor din Essen și al uzinelor de la Bilbao. Edițiile speciale, escadrele, pavilioanele consulatelor, soneria cinematografelor, erupția sondelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fost cea care mi-a dat curaj. Am scos mânios brațul pe geam și am întors mâna spre figura albă. A înaintat spre mine, calmă și nesigură. Pe măsură ce se apropia, inima îmi izbea tot mai crâncen coșul pieptului, sângele îmi pulsa în urechi, și picioarele îmi tremurau. A ajuns la mai puțin de un pas de mine, și am scrâșnit din dinți ca să nu-mi trag mâna înapoi. Când lumina palidă din spatele meu l-a focalizat, i-am deslușit fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]