1,208 matches
-
să zărească navele dușmane, dar se părea că oceanul - sau poate taifunul- le înghițise pentru totdeauna. Ce facem dacă nu se-ntorc? întreba Chimé din Farepíti într-o seară, pe când se află așezat lângă cei doi prieteni ai lui, la pupă catamaranului, exprimând teamă tuturor participanților la expediție. Nu mă-ncântă ideea să rămân aici pentru tot restul vieții. Bănuiesc că va veni o zi când Miti Matái o să dea ordinul de plecare, observă Vetéa Pitó. El este singurul care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se întinseră de la un capăt la altul al ambarcațiunii, din vârful catargelor până la extremitatea balansierelor, formând două triunghiuri uriașe care acopereau puntea în așa fel încât prindeau și cel mai mic suflu al brizei care le-ar fi venit dinspre pupă. —Toți la pupă! ordona din nou Miti Matái. Se supuseră imediat și de îndată provele gemene se ridicară aproape un metru deasupra apei, astfel că acum chilele în formă de „V“ ale Mararei erau cele care tăiau valurile ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un capăt la altul al ambarcațiunii, din vârful catargelor până la extremitatea balansierelor, formând două triunghiuri uriașe care acopereau puntea în așa fel încât prindeau și cel mai mic suflu al brizei care le-ar fi venit dinspre pupă. —Toți la pupă! ordona din nou Miti Matái. Se supuseră imediat și de îndată provele gemene se ridicară aproape un metru deasupra apei, astfel că acum chilele în formă de „V“ ale Mararei erau cele care tăiau valurile ca niște cuțite. Catamaranul scârțai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cedeze catargele! Erau marinari; cei mai pricepuți care existau pe fata oceanelor, iar doi dintre ei se cățărară cu agilitate pe catarge, care tremurau din cauza tensiunii fantastice a velelor, ca să întindă cele două cabluri cu care acestea erau legate de pupe. Chiar și carenele tremurau, tânguindu-se pentru efortul la care erau supuse, dar rezistau. Peștele Zburător începu, într-adevăr, să zboare. Cu fiecare metru câștiga în viteză, apropiindu-se, ca un pescăruș uriaș, care abia atinge suprafața apei, de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu greu la suprafața apei. Miti Matái dădu ordin s-o urmărească în liniște, ca să vadă dacă își menține direcția și, dacă da, care este acea direcție. În cele din urmă, ceru să fie demontata partea înaltă a plasei de la pupă, să întoarcă navă și să se apropie cu spatele, avansând fără zgomot, pana cand plasa trecu pe sub țestoasă, înainte ca aceasta să-și dea seama ce se întâmplă. Atunci strigă: —Ridicați-o! Oamenii lui se supuseră, si cand animalul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
destul de întins. Miti Matái se hotărî să aștepte sosirea zorilor pentru a găsi o intrare în laguna care se zarea pe partea cealaltă a recifului și, după ce se convinse că totul era în ordine, isi rezema capul de catargul de la pupă. Pentru prima oară de multă vreme încoace, dormi adânc și fără tresăriri, pana cand dinspre răsărit își făcură apariția primele lumini ale zorilor. Insula la care ajunseseră de această dată era un con vulcanic tipic, erodat de trecerea secolelor, si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
punct ce se mișca acolo, departe, la capătul mlaștinii. Își șterse ochelarii cu o batistă zdrențuită, își masă un pic al pleoapele și privi din nou. Nu era nici o îndoială: punctul se mișca pe apă. Un bărbat vâslea ritmic la pupa unei bărci mari. Zâmbi când putu recunoaște pieptul gol, păros, și basca părintelui Carlos. „Au trecut trei luni“, își spuse el. Trei luni fără să fi schimbat mai mult de două fraze cu un indian sălbatic. Și cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
unde începea uscatul. Pe alocuri, nuferii se îndeseau atât de mult, încât la prova caiacului nu se întindea decât un gigantic strat cu aparență compactă, deschizându-se lin la bătaia ritmică și domoală a padelei pe care o mânuia de la pupă. Vârfurile ramurilor apărând din când în când la suprafață, atingeau coca ambarcațiunii... n-o fi cumva spinarea caimanilor? Ferigi fantastice și liane atârnau de copacii înclinați, încercând să mângâie chipul bărbatului care, la rândul său, se agăța de liane, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Scoase o scurtă exclamație, de parcă ar fi simțit în mână ultima horcăitură de agonie și începu să tragă în sus de parâmă cu putere. La suprafață, apăru mânerul harponului și apoi capul caimanului mort pentru totdeauna. Prinse foarte scurt la pupă capătul frânghiei și vâsli încet spre mal, care mai mult se ghicea decât se vedea la distanță. Trase caiacul pe uscat între doi arbuști din luminiș, își apucă prada și, cu o ultimă sforțare, reuși să o târască câțiva metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în sfârșit, căzu într-o toropeală liniștită. Când sosi la coliba lui, o așeză în hamac cât timp pregătea caiacul șubred cu pături și singura lui pernă. Apoi, aproape fără să-și mai tragă răsuflarea după lungul marș, sări la pupă, apucă padela în mâini și porni din nou la drum, înainte pe canal, spre mijlocul lagunei, de-a curmezișul mlaștinii, pe afluent în jos. Nu mai exista priveliște, nici orhidee, stârci, caimani sau nuferi. Nu mai erau capibara, tapiri, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
gropiță în obraz. De unde, tovarășe director? Ei, lasă, mă preocup eu, dacă vrei... Nu vreau. Am timp. Eu totuși insist. Mîine o să rezolv eu totul. Margareta a început să plîngă. Evident că fără lacrimi. Directorul o strînge de după umeri, o pupă (părintește), o atinge pe unde poate și declară: Voi fi ca un tată pentru tine. Eu n-am copii. Ba avea, dar nu-l interesau nici cît negru pe sub unghii. În birou intră o soră și este scoasă afară într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și spuse că arăt mult mai ca mine însumi. Neștiind ce altceva să fac, am spus doar mersi. Schimbând macazul și devenind un căpitan sever, Fidorous insistă să mă ducă într-un tur al restului navei. Croindu-ne drum pe la pupa, am văzut că tăietorul de iarbă și ventilatorul de birou se transformaseră în elice propulsoare; cutia plină de hârtii era acum o imprimantă laser voluminoasă, legată în așa fel încât să atârne peste bordul din spate al ambarcațiunii, iar scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
repetat, creierul sau gura. — Bun. Fidorous se uită înspre mare, ducându-și palma streașină la ochi. Acum să vedem dacă putem să-i atragem atenția. Adu-mi aia. L-am urmat pe doctor la imprimanta laser prinsă în șuruburi la pupa. Porni aparatul, care prinse viață cu un vâjâit, aprinzându-și beculețele verzi și chihlimbarii. După ce verifică tăvița cu hârtie, Fidorous desfăcu un cablu cenușiu din spatele imprimantei. Îmi făcu semn să aduc sulița mai aproape și, când m-am conformat, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nor de fum albastru-cenușiu se ridică dinspre un eșapament, de undeva. Orpheus porni pieptiș spre valuri. Ian stătea la umbra cabinei, tolănit și adormit. Dacă ura tot restul, cel puțin îi plăcea vremea. Fidorous ședea în scaunul de pescar la pupa navei, undița și firul puternice, industriale, venind încet după noi. Găsise undeva o șapcă Park Rangers verde și și-o trăsese peste ochi, prefăcându-se că doarme. Hainele mele ude țopăiau la capătul firului său ca momeală, un ghemotoc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Primul Eric Sanderson, călătoria mea, hotelul Willows, Clio Aames, domnul Nimeni, jeepul galben, ne-spațiul, Mark Richardson, fișetul roșu, bolta din Pagini Aurii, Fidorous și samuraii și paharul cu cuvinte, Scout, multe despre Scout - pagini de hârtie luminoasă căzând peste pupa, în apele oceanului. În vreme ce Orpheus înainta hurducăit, paginile îmbibate se rostogoleau și se curbau pe valuri, iar noi le lăsam în urmă. Rămâneau plutind puțin sub suprafața oceanului, înmuindu-se, luminoase în bătaia soarelui. Dâra de hârtii se întindea dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mănânci, noi ce mai însemnăm? Fără să-și desprindă ochii de la mare, Fidorous ridică mâna într-un semn de fă liniște spre mine. — Ce e? am șoptit, întinzând gâtul. M-am ridicat încet în picioare și m-am uitat peste pupa, dar n-am văzut decât pagini albe și ude rostogolindu-se pe apă. Care-i problema? Mulineta doctorului prinse viață cu un păcănit rapid, eliberând repede firul brusc întins, care brăzdă apa ca un fir de tăiat brânza. — Ua! Fidorous
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-l aducem la suprafață. Sulița. Unde-i sulița? O lăsasem lângă laptopul lui Nimeni. — Mă duc după ea. Am traversat puntea exact când motoarele se opriră. Scout coborî scările și trecu pe lângă mine, strigându-l pe doctor pe când alerga spre pupa. — Serios, nu e rechinul pe care-l căutăm. O fi altceva mare de tot, un soi de... cum le spune? - un soi de pește-ventuză. Doar nu vrei să... Aproape că mă întorsesem cu sulița, când ea termină de vorbit. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de... cum le spune? - un soi de pește-ventuză. Doar nu vrei să... Aproape că mă întorsesem cu sulița, când ea termină de vorbit. — Ce se întâmplă? am zis, ajungând la timp ca să văd undița lui Fidorous întinsă în față peste pupa navei, cu firul atârnând lejer în apă. A scăpat? Scout se uită la mine și își dădu ochii peste cap. Ceva nu e în ordine. Ne-am întors amândoi spre doctor. Firul atârna liber în apă, netrădând nimic. Scout își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și umerii. — Eu așa zic, tu nu? Am pus sulița cu atenție pe punte și-am făcut cei câțiva pași care mă despărțeau de spatele navei. Cu o mână așezată bine pe imprimanta laser pentru echilibru, m-am aplecat peste pupa și m-am uitat în jos - doar albastrul oceanului și două pagini albe, îmbibate de apă. — Și unde e acum? am zis, uitându-mă mai departe în jos. E tot aici? Nu știu, răspunse Fidorous. Poate. — Poate? — Probabil. Eric, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu o Niște degete mă prinseră de încheietura mâinii și de antebraț și mă traseră înapoi la suprafață cu o smucitură zdravănă, eu tras în sus, dând din picioare și zgâriindu-mi spatele și coastele și șoldurile în balustrada de la pupa și prăbușindu-mă pe punte ca un animal semiînecat cu o bufnitură și împroșcând apă. Electricitatea iscând panică necontrolată în fiecare sinapsă a creierului meu și corpul tremurându-mi zumzăindu-mi zbătându-se de teamă și Scout strângându-mă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
amândoi, am dat împreună colțul cabinei, spre puntea din spate. Scout se opri și eu aproape că m-am lovit de ea. — O, fir-ar să fie, făcu ea, de unde dracu a apărut aia? Cam la douăzeci de kilometri de pupa era o insulă. Am coborât încordat cele trei trepte de pe punte în cabină. Când am intrat, Fidorous închidea o trapă de lemn din podea. — E o insulă la orizont, am spus. — Hmmm? — La orizont, e o insulă. Apoi, uitându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
salut reținut. Scout îmi răspunse la fel, dispărând jos în albastru. Următoarele cincisprezece minute nu fură decât o așteptare încremenită și încordată. Bulele de aer scoase de Scout spărgându-se la suprafață, Fidorous plimbându-se de la babord la tribord, de la pupa la prora, privind apa, Ian învârtindu-se încolo și-ncoace pe punte și vrând să stea cât mai aproape de mine posibil, din când în când câte un scârțâit al lemnului punții, catargul cronometrându-ne în sens invers timpul rămas în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scurs, insula Înaintează vitejește spre alte meridiane. Membrii comunităților de culoare Îi salută lupta pentru emancipare. Pasagerii fiecărui vapor care trece pe lângă Tit respectă tradiția de-a arunca un obiect cât de mare, care un frigider, care o bucată din pupă, așa că insula ajunge curând la Întinderea unui arhipelag. 17 iulie. Serialul Tânăr și neliniștit se termină. Panică În toată lumea. Comportamentul insulei devine arogant și obraznic, de parcă ar fi În stare de ebrietate. Se freacă lubric de Maldive, calcă pe talpa
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
focului de la bucătăria mea. A fost un drum tare ciudat. Asta se-ntâmpla când eram caporal la popotă. Rezervația indiană Încă o canoe fusese adusă la malul lacului. Cei doi indieni așteptau. Nick și cu taică-su se așezară la pupa bărcii, indienii o Împinseră În apă și unul din ei intră În ea ca să vâslească. Unchiul George stătea la pupa bărcii venite din sat. Indianul mai tânăr o Împinse și pe asta În apă și se așeză la rame. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Încă o canoe fusese adusă la malul lacului. Cei doi indieni așteptau. Nick și cu taică-su se așezară la pupa bărcii, indienii o Împinseră În apă și unul din ei intră În ea ca să vâslească. Unchiul George stătea la pupa bărcii venite din sat. Indianul mai tânăr o Împinse și pe asta În apă și se așeză la rame. Cele două bărci o porniră-n Întuneric. Nick auzea furcheții celeilalte canoe scârțâind În ceață, mult În fața lor. Indienii vâsleau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]