1,929 matches
-
grasă, „cureaua băr bierului“, fleica mustoasă „de unde suge ursul“, dulci, dar recal citrante cu foalele prea debile; spina de vacă și de purcel cu gustul lor catifelat, rinichii de vițel Îmbrăcați În grăsimea lor tandră și suavă, sau cel de purcel, mirosind ușor a pipi, pe care le dibăceam și alegeam cu ochii și cu unghia la Mura, În uli cioara Sf. Niculae din șelari; acum și antricoatele „cu floare“ de la grătarul „șpaniol“ al lui șmilovici din Udricani, cu mură turile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu concepe un prânz care să se cheme cu adevărat prânz fără rinoglucide pentru gust și miros. Totuși, sâmbăta și duminica, adică în zilele în care se adună în jurul mesei toată familia, iar tanti Mărioara prepară tocănița ei preferată, din purcel randamentizat cu excremente de pui de la avicolele ecologizate cu făină de pește, copiii fac cele mai multe nazuri. „Eh, copiii din ziua de azi - zice bunica -, nu știi ce bunătăți să le mai dai și ei strâmbă din nas. Să fi avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mare parte din leșurile cărate cu traista aia mare ce îndeplinea funcția de car mortuar sau dric erau o sursă permanentă de alimentație pentru această colcăială de suflete pervertite, viețuind la limita și în exteriorul comunității omenești. Cadavre de porci, purcei, vaci, viței, orătănii de tot felul, absolut totul era trecut fără nicio discriminare în meniul acestor suflete rătăcite. La biserică? Nici vorbă! Acești dezmoșteniți făcând parte din clasa cea mai de jos a indienilor paria -, abia-abia aveau acces la cooperativă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
rufelor la mașinile de la subsol are un preț destul de mare, iar zvântatul lor e și mai scump, în ciuda prețului curentului electric, aproape gratuit. Plus mirosul specific de cămin studențesc de masculi tineri, dulceag, invadant, la fel ca o "maternitate de purcei de lapte", după cum spunea tatăl meu pe vremuri, când veneam acasă de la Galați la sfârșit de săptămână, ca tânăr student. Anii petrecuți la Geneva, între octombrie 2000 și iulie 2004, îmi apar acum teribil de îndepărtați și ireali. Anii unei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
părinteasca, până în anul 1939, au fost raiul în care am cunoscut fericirea: m-au iubit și m-au protejat părinții, bunicii, vecinii, copiii și toate vietățile din gospodărie. Jucăriile mele dar și “frații” mei erau: puișorii, pisoii, cățeii, mieii, vițeii, purceii și, în consecință părinții acestor ființe erau și “părinții” mei; ce ma iubeau și-mi tolerau, cu “înțelegere”, toate greșelile. Mi-am dat seama de acest lucru când din grămadă de purcei, ce dormeau lângă scroafa, am luat, să mă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
frații” mei erau: puișorii, pisoii, cățeii, mieii, vițeii, purceii și, în consecință părinții acestor ființe erau și “părinții” mei; ce ma iubeau și-mi tolerau, cu “înțelegere”, toate greșelile. Mi-am dat seama de acest lucru când din grămadă de purcei, ce dormeau lângă scroafa, am luat, să mă joc, un purcel. Purcelul s-a uitat la mine, eu l-am mângâiat și el a adormit la mine în brațe. Scroafa, ne-a mirosit și apoi s-a întins la soare
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
consecință părinții acestor ființe erau și “părinții” mei; ce ma iubeau și-mi tolerau, cu “înțelegere”, toate greșelile. Mi-am dat seama de acest lucru când din grămadă de purcei, ce dormeau lângă scroafa, am luat, să mă joc, un purcel. Purcelul s-a uitat la mine, eu l-am mângâiat și el a adormit la mine în brațe. Scroafa, ne-a mirosit și apoi s-a întins la soare lângă noi. Dar cand din aceeași grămadă un vecin a luat
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
părinții acestor ființe erau și “părinții” mei; ce ma iubeau și-mi tolerau, cu “înțelegere”, toate greșelile. Mi-am dat seama de acest lucru când din grămadă de purcei, ce dormeau lângă scroafa, am luat, să mă joc, un purcel. Purcelul s-a uitat la mine, eu l-am mângâiat și el a adormit la mine în brațe. Scroafa, ne-a mirosit și apoi s-a întins la soare lângă noi. Dar cand din aceeași grămadă un vecin a luat un
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
s-a uitat la mine, eu l-am mângâiat și el a adormit la mine în brațe. Scroafa, ne-a mirosit și apoi s-a întins la soare lângă noi. Dar cand din aceeași grămadă un vecin a luat un purcel, acesta a guițat, scroafa a sărit și îl rupea dacă vecinul nu lasă purcelul și nu sarea repede peste gard. În anul 1939 am inceput școală. Dar la 23 august 1939 a început și marea nenorocire: satana a împărțit Europa
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
mine în brațe. Scroafa, ne-a mirosit și apoi s-a întins la soare lângă noi. Dar cand din aceeași grămadă un vecin a luat un purcel, acesta a guițat, scroafa a sărit și îl rupea dacă vecinul nu lasă purcelul și nu sarea repede peste gard. În anul 1939 am inceput școală. Dar la 23 august 1939 a început și marea nenorocire: satana a împărțit Europa la cei doi emisari ai săi: Hitler și Stalin. Începând de la această dată evenimentele
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
reavarsat în sat. Cand au intrat în ograda, au împușcat câinele ce ii lătra și cu davai! au golit podul de ceriale, curtea de păsări, grajdul de vite și sura de fan. Scroafa s-a opus să i se ia purceii și a fost împușcată. Asfel, din zecile de animale (păsări, oi, porci, căi și vite) ne-au lăsat o vacă cu vițel, trei găini și pisica. Neomenia rușilor s-a concretizat prin faptul că, după ce au inpuscat 9 oameni și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
pot pregăti în aceeași măsură o mâncărică cu legume, ca și o tocăniță sau o ciorbiță bine dreasă cu ou și cu smântână și cu sare de lămâie, după cum foarte bine se poate pregăti ca garnitură la un escalop de purcel. Buretele șerpesc (Lepiota procera), din frumoasa lui pălărie se poate pregăti cel mai delicios șnițel, alternativ tăvălit prin pesmet și prin ou, și prăjit apoi în ulei de măsline sau de floarea soarelui. Creasta cocoșului sau Brânca (Clavariu flava), poate
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
-l caute, dar când ajunge la locul răstignirii „o jidancă cu doi copii” se ascund de frica ei sub o covată. „Dacă ești tu, precum spui,/ Maica Domnului - Îi zic evreii -/ Ghici sub covata aceasta ce-i ?” „O scroafă cu purcei”, le răspunde Sfânta Maria și evreii fac haz de greșeala ei, Însă când ridică albia văd, Într-adevăr, o scroafă cu doi purcei. Caracterul etiologic al legendei este explicit : „Și de atunci nu mănâncă jidanii carne de porc !” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tu, precum spui,/ Maica Domnului - Îi zic evreii -/ Ghici sub covata aceasta ce-i ?” „O scroafă cu purcei”, le răspunde Sfânta Maria și evreii fac haz de greșeala ei, Însă când ridică albia văd, Într-adevăr, o scroafă cu doi purcei. Caracterul etiologic al legendei este explicit : „Și de atunci nu mănâncă jidanii carne de porc !” <endnote id="(22, pp. 220-221 ; 10, pp. 40-42)"/>. „Frica de canibalism” ar fi, după unii comentatori <endnote id="(4, p. 103 ; 107, p. 124 ; 422
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
slavonă - a circulat În Țările Române Încă de la sfârșitul secolului al XIV-lea <endnote id="(24, pp. 55-60 ; 25, pp. 62-63)"/>. Conform acestui text apocrif <endnote id=" (106)"/>, copilul Isus, și nu Sfânta Maria, este cel care a transformat În purcei câțiva copii evrei ce se ascundeau de el <endnote id="(26, p. 220)"/>. Probabil că această faptă miraculoasă a fost ulterior trecută În contul Sfintei Marii. Astfel de Împrumuturi de la Evanghelia copilăriei lui Isus la Minunile Maicii Domnului nu erau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreului” sunt două clișee care s-au suprapus, generând proverbe populare rusești de genul : „De ar ști evreul că purceaua a Înghițit o jumătate de copeică, el ar mânca-o” sau „Dă-i evreului o rublă, că-ți mănâncă un purcel Întreg” <endnote id="(3, p. 68)"/>. De asemenea, disprețul evreului față de carnea de porc s-a suprapus cu imaginea evreului cârciumar, dând naștere - În folclorul românilor din Bucovina - unei rețete populare de vindecare a năravului beției : „Se ia o bucată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
întregi. Drept urmare, autobuzele sunt complet echipate cu toaletă, scaune reclinabile și uneori servesc până și masa în timpul mersului. Există, în mare, trei categorii de autobuz: normal, cel mai ieftin, fără toaletă, unde merg toți claie peste grămadă, cu cățel și purcel; semipat, unde locurile pot reclina la vreo 60 de grade, cu toaletă și masă servită; pat, unde locurile se întind aproape complet, sunt mai largi, și biletul este, în consecință, mult mai scump. În marea majoritate călătoriile mele au fost
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
al râului ne apropiem de mal de unde se vede o căsuță frumoasă de lemn și barcagiul îmi spune că am ajuns. Văd o fată de vreo 16 ani studiindu-ne curioasă și pornind către noi, acompaniată de un fel de purcel negru asemănător mai degrabă cu un mistreț decât cu un porc de casă (pecari! Îmi amintesc creatura de la un joc de cărți cu animale din copilărie). Cobor în mâl și merg către fata mirată în timp ce pecari-ul se repede spre
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cunostință rețin mai mult că sunt rude de ale lui Guillermo, numele îmi scapă de cum le aud. Ne așezăm lângă foc, la sfat cu părinții lui Guillermo și niște verișori. Sunt, doar prin prezență, o atracție chiar mai mare decât purcelul, mai ales pentru copiii care mă studiază intrigați, fără îndoială, de culoarea deschisă a pielii și a părului. În jurul focului, un tablou pitoresc: conceptul de pudoare în El Oriente este departe de cel vestic și, aș spune, chiar din ceea ce
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în poartă și o voce cunoscută întrebă: − Cumnată Marie, ești acasă? Maria era prin ogradă, tocmai curăța ceaunul în care fiersese lături pe care le golise în troaca porcilor. Pusese la îngrășat o scroafă care fătase mai multe rânduri de purcei și spera s-o facă de vreo 200-250 de kilograme. − Da, sunt acasă, da’ cine mă strigă? − Eu, Marie, Ileana lui Alexandru de la vale. Hai, vino și descuie portița, că am să -ți spun ceva; − îndată, Ileană, numai să dau
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ajuns la înțelegere, să-i dea costumul lui Mihai pe cele cinci găini și în acest fel Toader a rămas cu banii în buzunar, să cumpere altele trebuincioase în gospodărie. Toader Axinte s-a descurcat și el cu scroafa și purceii ce-i adusese la vânzare, a vândut șapte purcei cu bucata iar scroafa plus cei cinci purcei care mai rămăseseră s-au vândut unui gospodar de la Dumbrăveni, care se gândea să-i crească în continuare, spunând că are bucate suficiente
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe cele cinci găini și în acest fel Toader a rămas cu banii în buzunar, să cumpere altele trebuincioase în gospodărie. Toader Axinte s-a descurcat și el cu scroafa și purceii ce-i adusese la vânzare, a vândut șapte purcei cu bucata iar scroafa plus cei cinci purcei care mai rămăseseră s-au vândut unui gospodar de la Dumbrăveni, care se gândea să-i crească în continuare, spunând că are bucate suficiente din recolta anului. în târg mai erau și alte
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Toader a rămas cu banii în buzunar, să cumpere altele trebuincioase în gospodărie. Toader Axinte s-a descurcat și el cu scroafa și purceii ce-i adusese la vânzare, a vândut șapte purcei cu bucata iar scroafa plus cei cinci purcei care mai rămăseseră s-au vândut unui gospodar de la Dumbrăveni, care se gândea să-i crească în continuare, spunând că are bucate suficiente din recolta anului. în târg mai erau și alte neamuri ale lui Tinca și Ileana precum și din partea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
doua zi au împușcat scroafa pe care o țineau ai noștri la casa cea nelocuită și aceasta fiind mare și grea au chemat încă vreo cinci ostași să-i ajute, s-o care pe o foaie de cort. Au rămas purceii ce abia aveau două săptămâni, fără hrană, pe care i-am hrănit noi, dându-le lapte de vacă, cu biberonul de i-am scos la liman. Pentru păsările și animalele luate nu au dat nici un ban despăgubire, așa cum făceau nemții
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
spectaculos, duceam și vaca la păscut, conform zicalei "unde merge mia, merge și suta", iar Joiana neridicându-mi mari probleme logistice, fiind, ca mai toate semenele ei, docilă. Paharul avea să se umple când șeptelului i s-a adăugat un purcel, proprietate a cumnatei. Acesta, porc din fire și născare, mă alerga pe câmp toată ziua, smulgându-și priponul și neavând astâmpăr nici un moment. Așa că, după câteva zile de "maraton" în urmărirea "bestiei", mi-am prezentat "demisia", gândind că dacă breasla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]