1,817 matches
-
poziție inferioară din punct de vedere ierarhic a elementului vizual față de elementul lingvistic, o concepție care afectează de multă vreme studiul artei. * * * Ce anume mă face pe mine, ca și pe mulți alți critici, să consider filmul lui Spielberg Culoarea purpurei un eșec ideologic și artistic, în ciuda atracției evidente pe care o are asupra publicului larg? Consider că acest eșec se datorează faptului că filmul nu a reușit să reprezinte fundamentul iconografic al poziției ideologice combative propuse de romanul lui Walker
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
duceau spre Arabia, India, Mesopotamia și China. Datorită comerțului de tranzit, aici sau ridicat orașe înfloritoare precum Damasc și Palmyra. Din Syria se exporta produse agricole și fructe. Orașele de pe litoral, Tyrul, Sydonul, Byblos, Laodicea erau vestite prin țesăturile din purpură, mătase și parfumuri. Egiptul avea un statut special. Conducerea acestei țări era încredințată principelui. Era guvernat de un prefect ales dintre cavaleri. La începutul Principatului, în Egipt staționau trei legiuni, iar în jurul anului 9 d. Hr.. Erau două legiuni, 9
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
măsură, ci s-a mulțumit să adauge, că ar fi mai bine ca aceștia să fie aduși pe calea cea bună, prin măsuri luate în particular, decât să fie supuși oprobriului pubic. Mulți bărbați înstăriți continuau să poarte veșminte de purpură, în ciuda faptului că nu aveau voie. Tiberius nu i-a mustrat și nici nu i-a pedepsit. Dar într-o zi când o ploaie s-a ivit din senin în timpul unor jocuri festive, el s-a acoperit cu o manta
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
secretul până spre sfârșitul jurnalului în privința adevăratei sale identități; printr-o măiastră lovitură de teatru aflăm că el este adevăratul basileu din dinastia Angheliziloir și moștenitor al tronului, uzurpat încă de predecesorul actualului împărat Constantin, Manuil. "Născut cu încălțări de purpură", Jean Ange se întorsese să moară pentru orașul său. Oricum, era prea târziu pentru el; în fața Porții Sfântului Roman îi apare dublura spectrală sau Îngerul Morții ce-i dăduse mereu întâlnire în cele mai grele clipe ale vieții. Grav rănit
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un important antioxidant) [Pîrvulescu, 2004]. Vitaminele P S-a observat că permeabilitatea deosebită a capilarelor în scorbut (avitaminoză C) nu poate fi complet și eficient remediată prin administrare de acid ascorbic. Aceste fenomene sau tulburările capilare din anumite tipuri de purpură la om se pot reduce prin administrarea unor pigmenți vegetali ce se găsesc în preparatele de vitamină C naturală (din suc de lămâie ori ardei roșu). Având o anumită acțiune vitaminică, au fost denumite vitamine P (vitaminele permeabilității). Bogate în
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
din răscumpărarea care i se cuvenea, apoi îl ia el însuși în brațe și îl întinde în carul lui Priam. După aceea îl ospătează pe bătrânul istovit de suferință și pune să i se aștearnă un pat cu perne de purpură și cu pături groase. Și, înainte de a se despărți, ca să doarmă, îi făgăduiește, nerugat și fără poruncă de la zei, un armistițiu. Era chiar necesar, pentru că aheii, nerăbdători să exploateze dispariția lui Hector, se pregăteau să atace Troia chiar în zorii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a mahalalelor, a cârciumelor, a bolgiei Arnotenilor. Povestitorul parcurge calvarul acestei lumi labirintice, ca spațialitate și temporalitate deopotrivă, spre o biruință decisivă a visului: cei trei Crai, însoțiți de măscăriciul Pirgu, slujesc „vecernia de pe urmă“, pentru a dispărea apoi „în purpura asfințitului“. Imaginea Bucureștilor stăpâniți de craii de Curtea-Veche ia naștere, ca și imaginea Berlinului copilăriei lui Benjamin, în momentul pierderii ei iremediabile. Matei Călinescu observă că, în cazul Crailor de Curtea-Veche, relectura nu este accidentală, după cum ea nu su plinește
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
restul teritoriilor sale fiind pierdute anterior; dar orașul rămăsese ca un simbol al romanității și bastion împotriva năvălitorilor turci. Orașul a fost prădat vreme de trei zile, iar locuitorii masacrați. Ultimul împărat, Constantin al IX-lea Porfirogenetul („cel născut în purpură”) a murit apărând zidurile. Mulți învățați greci s-au răspândit în Europa, declanșând fenomenul cultural numit Renaștere. Călugăreni (1595) - în sudul acestei localități, pe râul Neajlov, Mihai Viteazul (vezi Mihai Viteazul) a obținut o bătălie istorică asupra armatei otomane care
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
în care figurau texte de Emil Cioran, Martin Heidegger și Mircea Eliade; va deveni redactor-șef adjunct ulterior (1969-1971). Debutează în 1966 la „Ateneu” cu proză, unde între 1971 și 1973 este redactor, și editorial în 1974 cu volumul Despre purpură. Publică intermitent poezie în „Tribuna” și în „Steaua”, fiind redactor al acesteia din 1973 până în 1990. În decembrie 1989 întemeiază la Cluj-Napoca cotidianul „Adevărul în libertate”, pe care îl va conduce numai câteva zile. Între 1990 și 1993 este redactor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
În 2003 este desemnat director al postului Radio România Cultural și secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Mierea (1978) și pentru 1784. Vreme în schimbare (1984), roman recompensat și cu Premiul Academiei Române. Despre purpură și Antonia. O poveste de dragoste (1978) sunt singurele cărți de povestiri scurte și nuvele ale lui U., celelalte fiind romane. Despre purpură adună șase proze fantastice, mitice și parabolice, din care se conturează un univers specific creației sale viitoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
pentru Mierea (1978) și pentru 1784. Vreme în schimbare (1984), roman recompensat și cu Premiul Academiei Române. Despre purpură și Antonia. O poveste de dragoste (1978) sunt singurele cărți de povestiri scurte și nuvele ale lui U., celelalte fiind romane. Despre purpură adună șase proze fantastice, mitice și parabolice, din care se conturează un univers specific creației sale viitoare, cu un reper - tărâmul imaginar Vladia - articulat mai târziu din aceste „bucăți de puzzle” în romanul cu titlul omonim (1982). În volumul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
cu ușurință. Particularizarea lor istorică (într-un halou de ambiguitate ce le sporește valența de metafore narative ale destinului) le dă, în mod paradoxal, nu valoare „documentară” (fie și în sensul romanțării faptelor), ci concretețe ficțională. MARIAN PAPAHAGI SCRIERI: Despre purpură, Cluj-Napoca, 1974; Rug și flacără, Cluj-Napoca, 1977; ed. (Stele călătoare), București, 1998; Antonia. O poveste de dragoste, București, 1978; Mierea, București, 1978; Așteptându-i pe învingători, București, 1981; ed. (Așteptându-i pe barbari), București, 1999; Vladia, București, 1982; ed. pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
Maria Dinescu); Curzio Malaparte, Kaputt, pref. trad., București, 1999, Pielea, postfața trad., București, 2000; Carlo Collodi, Pinocchio, București, 2003; Italo Calvino, Castelul destinelor încrucișate, postfața trad., Iași, 2003. Repere bibliografice: Ion Pop, Eugen Uricaru, ECH, 1971, 5; Nicolae Manolescu, „Despre purpură”, RL, 1975, 2; Ion Vartic, Vladia. Trei comentarii, ST, 1975, 7; Ulici, Prima verba, I, 37-40; Mihai Ungheanu, „Rug și flacără”, LCF, 1977, 17; Nicolae Manolescu, Romane istorice, RL, 1977, 18; Mircea Zaciu, Un roman antipatetic, ST, 1977, 7; Dan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
digestiv pot să apară colite de iradiere, tumori maligne sau benigne pe esofag, stomac și duoden, pancreatite, colite și enterocolite infecțioase, hernie gastrică transhiatală și traumatisme abdominale. Nu pot fi neglijate efectele produse de unele boli ale sângelui (leucemie, hemofilie, purpură) care duc, În mod frecvent la pierderi de sânge prin gură. Accidental acționează și unele intoxicații (cu sodă caustică, acizi minerali tari, sublimat coroziv, fosfor). Este posibil ca pacientul să facă greșeli În regimul alimentar, sărac În proteine (carne) și
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
determinat și confesiunea în proză Pietate, 1930) acutizează și mai mult stările negre ale poetului, torturat de amintirea iubitei, generând în volumele Cenușă sfântă (1930; Premiul Societății Scriitorilor Români), Elegii (1933; Premiul Societății Scriitorilor Români și Premiul Academiei Române), Zăpezi și purpură (1936) tânguioase evocări și invocări, lamentații despre „sterpul meu infern”, în care „se cuibărește ca o epavă-n port”, „înțepenit și mut”, deopotrivă înfricoșat și doritor de moarte. Existența devine „groapa mea de umbră”, e bântuită de „fantomele singurătății”, ceea ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
la poezie. SCRIERI: Poezii (1915-1919), pref. I.A. Bassarabescu, Ploiești, 1920; Primăveri scuturate, București, 1924; Cântece pentru madona mică, Craiova, 1926; Opinii literare, București, 1927; Priveliști, București, 1928; Cenușă sfântă, București, 1930; Pietate, București, 1930; Elegii, București, 1933; Zăpezi și purpură, București, 1936; Poezia lui Cerna, București, 1939; Amiază, București, 1942; Zvon și joacă de copii, București, 1955; Ce mai faceți, florilor?, București, 1957; Glasuri limpezi, București, 1961; Frăgezimi, București, 1964; Poeme, pref. Al. Piru, București, 1965; Cireș amar, București, 1967
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
Ritmul vremii”, 1928, 12; I.M. Rașcu, Convingeri literare, București, 1937, 79-80; Al. Bădăuță, „Cenușă sfântă”, „Duminica Universului”, 1931, 6; Ionescu, Război, I, 161-162; G. Murnu, „Elegii”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, 1933-1934, 124-125; Boz, Cartea, 181-184; Cicerone Theodorescu, „Zăpezi și purpură”, „Floarea de foc”, 1936, 14; Sebastian, Eseuri, 248-249; Streinu, Pagini, V, 77-78; Octav Șuluțiu, „Zăpezi și purpură”, F, 1936, 5; G. Călinescu, „Zăpezi și purpură”, ALA, 1936, 830; Papadima, Scriitorii, 268-270; N. Mihăescu, Oameni și idei, București, 1937, 159-163; Călinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
1931, 6; Ionescu, Război, I, 161-162; G. Murnu, „Elegii”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, 1933-1934, 124-125; Boz, Cartea, 181-184; Cicerone Theodorescu, „Zăpezi și purpură”, „Floarea de foc”, 1936, 14; Sebastian, Eseuri, 248-249; Streinu, Pagini, V, 77-78; Octav Șuluțiu, „Zăpezi și purpură”, F, 1936, 5; G. Călinescu, „Zăpezi și purpură”, ALA, 1936, 830; Papadima, Scriitorii, 268-270; N. Mihăescu, Oameni și idei, București, 1937, 159-163; Călinescu, Ist. lit. (1982), 855; Alexandru C. Ionescu, Poezia lirică română contemporană, București, 1941, 159-167; N. Roșu, „Amiază
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
Elegii”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, 1933-1934, 124-125; Boz, Cartea, 181-184; Cicerone Theodorescu, „Zăpezi și purpură”, „Floarea de foc”, 1936, 14; Sebastian, Eseuri, 248-249; Streinu, Pagini, V, 77-78; Octav Șuluțiu, „Zăpezi și purpură”, F, 1936, 5; G. Călinescu, „Zăpezi și purpură”, ALA, 1936, 830; Papadima, Scriitorii, 268-270; N. Mihăescu, Oameni și idei, București, 1937, 159-163; Călinescu, Ist. lit. (1982), 855; Alexandru C. Ionescu, Poezia lirică română contemporană, București, 1941, 159-167; N. Roșu, „Amiază”, G, 1943, 3; Florin Manolescu, „Călător fără vâlvă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
poeții de azi Leonid Dimov are, probabil, vocabularul cel mai bogat. Indiferent despre ce scrie, poemul devine o procesiune de obiecte. Nimicurile, mizeriile lumii capătă astfel splendori incalculabile. Banalitatea cea mai descurajantă pentru spirit este înfășurată, prin acest meșteșug, în purpuri regale și, vorba lui Ion Barbu (modelul autoritar), se căftănește. EUGEN SIMION Trezind în toată breasla cheful de a le comenta, ingenioasele și rafinatele poeme („proze”) ale lui Dimov au dus critica în ispita unui fel de beție a splendorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
s-ar fi zis că emanau fierbințeala acumulată peste zi, care tremura în văzduh. Aveau o înfățișare solemnă, aproape rituală. Petele de alge galben-întunecate care-i împestrițau semănau cu niște hieroglife. Dincolo de celălalt braț al golfului, marea părea împroșcată cu purpură. Picioarele mele întinse aproape că atingeau apa care se bomba pântecoasă și apoi se dezumfla, scuipând peste stâncile galbene o salivă înspumată ce se usca pe loc. Simțeam că mă comportasem prostește în ultima scenă și eram mâhnit că reușisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
deja cunoaștem Întreaga planetă -, ci În interiorul aceluiași laborator chimic. Exemplul tipic? Indigoul, colorantul extras din indiana Indigofera tinctoria putea fi copiat de sintetica fucsină care a făcut furori - deh! moda - la curtea lui Napoleon al III-lea. Și tot așa, purpura imperială romană - imperială doar din pricina prețului exorbitant - a devenit un banal colorant pentru bluzele fetelor plebee ale secolelor XX și XXI... Dar formula chimică a vechii purpure, ca și a indigoului, nu mai era aceeași ca a fucsinei... identică era
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
furori - deh! moda - la curtea lui Napoleon al III-lea. Și tot așa, purpura imperială romană - imperială doar din pricina prețului exorbitant - a devenit un banal colorant pentru bluzele fetelor plebee ale secolelor XX și XXI... Dar formula chimică a vechii purpure, ca și a indigoului, nu mai era aceeași ca a fucsinei... identică era doar impresia provocată ochiului. S’a inventat, carevasăzică, surogatul. Până la a băga surogatul chiar și În mâncare nu mai era decât un pas. Care a fost făcut
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
imnul primei ediții a Jocurilor Olimpice din 1896, care a rămas în continuare imnul oficial al Jocurilor Olimpice. 7. JURĂMÂNTUL OLIMPIC Mă jur Pe Altarul sacru al Tău - O, Zeus - Stăpâne De față cu Senatul Puterii Tutelar Pe laurul cel sacru și purpura ce-o are Consiliul hellanodic - Loial că voi rămâne ! În fața miilor de sportivi și antrenori prezenți pe stadionul olimpic, din cele peste o sută de țări ale lumii, un sportiv reprezentativ al țării gazdă, așteaptă pe iarba proaspătă a stadionului
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
în acest mausoleu fiind găsită o mumie o moartă tânără, perfect conservată, o femeie albă, cu aspect europoid, de o evidentă frumusețe și cu un corp delicat ("o balerină", s-a crezut inițial), înveșmântată în rochie de aur, argint și purpură, cu bijuterii exorbitant de prețioase și de un stil de o impresionantă eleganță. Femeia era înconjurată de zeci de mesaje, pe pergament, închise în scoici (scoica era însemnul medieval pentru protecția somnului), toate fiind respectuoase omagii din partea unui număr mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]