1,643 matches
-
legat de această presupunere. Lipsa unor pietre sau alte elemente durabile pentru a fi folosite ca semne de mormânt ne permite să credem că acestea, dacă existau, erau realizate din materiale perisabile, eventual din lemn, care, după un anumit timp, putrezeau. Din punct de vedere al orientării mormintelor de înhumație, putem spune că și aceasta diferă de la un mormânt la altul. Majoritatea sunt orientate cu capul spre NNV și picioarele SSE - 28 morminte (1, 5, 8, 26, 32, 37, 41, 42
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
romanului (dialogul imaginar autor-personaj). Prima "viziune" e prilejuită de contemplarea unui cadavru, a cărui descompunere iminentă angrenează, în imaginația lui Bizu, spectacolul dezagregării universale: "Privind cu spaimă la bietul Truțu, el se gândea că peste câteva zile va începe să putrezească, pe când popa va continua să mugească peste Tana lui. [...] îi era greață; nu mai fusese niciodată la mort. În raclă, printre zambile, i se năzări că Truțu și pornise să intre în descompunere; carnea i se topea, și de sub scufiță
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de sub scufiță, pe tâmple, curgea parcă materie lichidă; luându-și, îngrozit, ochii de la cadavru, văzu cu spaimă că hainele de aur ale popii îi căzuseră în țoale, și că trupul lui gros și buhav începuse a musti de viermi; toți putrezeau în jurul lui, și dascălul și mama și fata. Simți apoi cum începe să se topească și dânsul și să-i foșnească viermii prin ochi, prin gură, dar mai ales prin nas". Spaima animalică trezită de terifianta "condițiune materială" a omului
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fel de urme, exact ca frunza asta, nu am auzit decât foșnetul ei ca un țipăt imediat potolit, ca apoi să dispară privirilor noastre, amestecată cu lutul de pe talpă, ca să fie până la urmă lepădată undeva în noroiul greu al drumurilor, putrezind neștiută, îngroșând pământul acesta nesimțitor la asemenea lucruri, de parcă menirea lui este aceea de a aștepta mereu și mereu o altă primăvară, o altă înnoire a frunzelor. Oftă șuierător de parcă povara dealului care începea la vreo câțiva zeci de metri
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de perechi, deasupra căruia atârna un balcon cu grilaj din fier forjat ce da într-un fel de mansardă asemănătoare cu un pod de grajd părăsit, deoarece ușa și ferestrele semi ovale, bătute în cuie, acoperite cu scânduri de brad putrezite de vreme ce dovedeau că în ultimele decenii nimeni nu s-a mai atins de ele, adăpostea tot felul de stafii și personaje mistice, născocite de fantezia creatoare a copiilor și bătrânilor din cartier. O vilă aproape nouă, construită în anii interbelici
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
blândei primăveri (M. Eminescu); În șirul vieții noastre întreg, se face seară. (T. Arghezi); amâni și nici nu știi ce mai amâni / și înnoptează sângele în noi. (H. Bădescu); I am spus Daimonului: tu nu știi că / vorba arde, / verbul putrezește / iar cuvântul / nu se întrupează ci se destrupează? (N. Stănescu) metafora adjectivală este echivalată cu epitetul metaforic: Toamnă de suflet (T. Arghezi); și mă dezmierzi cu frunzați jucăușă (L. Blaga). Printrun proces de maximă ambiguizare a relației dintre cuvântul metaforic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ne arată învierea; noaptea adoarme, ziua înviază; ziua pleacă, noaptea vine. Să luăm fructele! Cum și în ce chip crește sămânța? A ieșit semănătorul și a aruncat în pământ pe fiecare din semințe; acestea, căzând în pământ, uscate și goale, putrezesc; apoi măreția purtării de grijă a Stăpânului le înviază din stricăciune; și dintr-o sămânță cresc mai multe și fac rod. Să vedem semnul minunat, care se petrece în ținuturile din răsărit, adică în acelea din Arabia. Este acolo o
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în mitra femeii puțină sămânță fără formă? Deci de unde și cum se face acolo înlăuntru o astfel de închegare și alcătuire deplină a omului? Dar cu grâul ce se petrece? Oare nu se aruncă în pământ grăuntele gol? Oare nu putrezește după ce a fost aruncat în pământ? Deci de unde spicul, paiul și celelalte toate? Oare nu se vede de multe ori cum o mică sămânță de smochină căzută pe pământ, în scurt timp a făcut rădăcină și ramuri și a dat
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pot fi acestea vrednice de iertare?” (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XVII, p. 174-176) „Nici n-ar fi făcut Dumnezeu atâtea, dacă ar fi fost ca să nu mai înviem noi, ci să putrezim și să pierim cu totul; nu ar mai fi făcut cerul acesta ce se întinde deasupra noastră, nu ar fi așternut pământul sub picioarele noastre, și nici celelalte toate nu le-ar mai fi făcut numai pentru viața aceasta atât
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Ospitalierul cultivă "levănțică" și așteaptă "diligența poștală o dată la cinci săptămâni / s-aducă scrisori". Urmează lunecarea în paradox și derizoriu: în patul Ospitalierului "nu au dormit decât struguri și boi diafani"; leneșilor melci, el le adresează o invitație ciudată: "Veniți, / Putreziți în fotolii, umblați pe oglinzi, intrați-mi în gură"; toamna, iepuri de angora îi "ronțăie cărțile-n tufele adânci de mărar". Realul, sursă de noutăți, e totodată obiect de de-construcție și irealism. Amorurile lui Julien Ospitalierul, orientate spre "o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
privim cu atenție spre societatea de consum care este asociată globalizării. Și nu, neapărat, spre produsele modificate genetic și pline de conservanți care ne vor umple cimitirele cu sfinți falși. Niște cadavre ordinare despre care vom crede că nu au putrezit pentru că s-a înfăptuit vreun miracol. Să ne uităm cu îngrijorare spre tendința relativizării totale pe care o induce societatea de consum. Asistăm la un proces în care, fie conștient, fie inconștient, se dorește evacuarea absolutului pentru a face loc
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
absolută (cu mai puțin de o sută de dolari pe an), iar jumătate din acestea nu au absolut nimic, trăind în condiții mizerabile sau murind de foame. La fiecare 24 de secunde, un copil moare de inaniție, în timp ce altora le putrezește mîncarea în cămară... Cum de nu vedem acest masacru, cum de toate acestea nu ne dau de gîndit? Dacă l-am recunoaște pe Dumnezeu în aproapele nostru, s-ar mai întîmpla astfel de orori? Nu poate exista pace fără o
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
termeni religioși: «toate trec, numai noi să fim răbdători, înțelegători, să spunem ce avem pe inimă, că părintele nu ne va părăsi, peste tot sunt necazuri, amărăciuni și întristări». Trupul nu este spiritual, el va intra în pământ și va putrezi, sufletul va merge în cer.Vorbește în continuare despre înviere și înălțarea la cer. Toate păcatele care sunt spovedite sunt iertate de Dumnezeu. O sfătuiește să se roage lui Dumnezeu, care o va asculta și-i va da binecuvântare și
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
Oreste. Un alt ilustru cadavru absent din scenă, dar omniprezent în acțiune este cel al lui Polinice din Antigona lui Sofocle. Ca și Teucros în cazul lui Aiax, Antigona refuză moartea înjositoare, batjocorirea trupului neînsuflețit al fratelui ei, lăsat să putrezească neîngropat din porunca lui Creon, Antigona care se trage totuși, așa cum îi reamintește Ismena chiar la începutul tragediei, dintr-un neam blestemat să piară de moarte violentă (de esemplu, automutilarea lui Oedip ori sinuciderea Iocastei). Gata să se sacrifice pentru
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
proaspăt. Pregătindu-se să simuleze moartea, Julieta trăiește experiența morții reale, trăiește groaza de a se afla în curând într-un sumbru lăcaș: Sub bolta căruia de veacuri zac Străbune oseminte îngropate Și trupu-nsângerat al lui Tybalt, Abia-nhumat, în giulgiu putrezește, Pe unde cică stafii se arată La miezul nopții...1 Este spațiul întâlnirii cu Gorgo și cu fantomele, spațiul în care oricine își poate pierde ușor mințile. În finalul scenei, Julietei i se pare că vede fantoma (ghost) lui Tybalt
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
listă, dar termenul de plată a fost foarte lung. Pentru oameni, asta a însemnat așteptare, suspiciune, degradarea profundă a imobilului - pentru că primăria a spus că vom obține finanțare și nu ne-a mai dat bani - și au căzut tavanele, au putrezit podelele, efectiv, au rămas doar pereții și noi a trebuit să refacem tot... Au fost suspiciuni că au fost bani intrați și nu au ajuns la cămin. Ei nu știu cum se fac licitațiile; noi am discutat mereu cu ei, dar a
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
moale; mult; multe; muzică; nașpa; neașteptat; neînfricat; neobișnuit; neobrăzare; nerușinat; nerușinos; nesimțit; noroc; nu; obijdui; a obliga; a fi obraznic; obrăznicie; ochi mari; om; oportunitate; opus; orice; pas; părere; permanent; personalitate; pervers; poker; priceput; primi; profita; prostie; provocare; provocator; pumn; putrezi; răzbătător; reacție; rebel; recuceri; reuși; risc; rugăciune; rușinos; sabie; a nu se sfii; soare; sper; a spera; să spui; stimă; stimul; studenți; succes; șoapta; ști; a ști ce vrea; tare; teamă; timp; a trece; cu triplu; tot; tupeism; a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
partea de sus; * Atenție mare la comercianții de prăjitoare electrice; am vrut eu odată să schimb un asemenea aparat: îl luasem de vreo trei luni și deja scotea fum ca un autobuz vechi; căpătase și un miros înfiorător, parcă-i putreziseră toate piesele; nesimțitul de la magazin n-a vrut nici în ruptul capului să-mi dea altul, zicea că defectele de natură olfactivă nu sunt acoperite de garanție; l-am și reclamat la managerul lui (un băiat frumușel, înalt și plinuț
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
nu există. Un salt în himeră, adică în neant, pecetluind niște sărmane vieți care, pierzîndu-și înțelesurile, și-au prăpădit și rostul. Florin Faifer Drama de a nu fi Mi-amintesc de o frumoasă vorbă a lui Gorki: "Sînt oameni care putrezesc și oameni care ard". Lumea se împarte în cei care realizează plenar sensul umanului și cei care îl ruinează prin neputința funciară de a fi, a se clădi prin existență. Nu numai "eroii" există, ci și oamenii obișnuiți care se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
stropiți fața cu vin, / Că mă duc la loc străin / Și-napoi n-am să mai vin./ Și-mi stropiți fața cu bere, / Că mai mult nu mi-ți vedere;/ Că nu mă duc să-nfloresc, / Ci mă duc să putrezesc./ Duce-m-oi și-oi putrezi / Și-napoi n-oi mai veni / Oare cine m-o boci? / Sora mea cu maica mea / Mai ales ibovnica!" 247 Mijlocind integrarea în Marele Timp, ca simultaneizare a lumilor posibile, universaliile ontologice creează și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Vrabia s-a apucat rămășag cu stejarul, că ea are să se scalde în colbul lui, are să trăiască mai mult decât dânsul. Și așa e, că stejarul 100 de ani crește, 100 de ani stă pe loc și 100 de ani putrezește, și când e stejarul putred, ea merge de se scaldă în colbul lui."281 Una dintre păsările cele mai iubite este cucul care face pact cu timpul, cântând între echinocțiul de primăvară și solstițiul de vară, între Blagoviștenie și Sânziene
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de răscoale, în toate zonele țării, „spontan și în proporție de masă”, după zicerile lui Lenin. Sate întregi au fost asediate de tunurile armatei și s-a tras la întâmplare în oameni. Uneori trupurile morților nevinovați au fost lăsate să putrezească în mijlocul drumurilor, pentru a înfricoșa țăranii care au înfruntat cu mâinile goale miliția și armata celui mai opresiv regim politic al istoriei. In anul 1962 s-a încheiat colectivizarea agriculturii, realizându-se așa-zisa „victorie socialistă a încheierii colectivizării agriculturii
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
ucid. Sicriele se înmulțesc halucinant, astfel că nu mai distingi cine este mort și cine este viu. Universul este în dezagregare, nici răul nu mai poate triumfa, pentru că cetățile sunt obosite, neamurile sufocate, memoria va rătăci în beznă, fluierele vor putrezi, capete negre, umplute de molii, tumefiate, semințele sunt false și cadavrele fiind în vid, nu vor avea niciodată morminte. Poetul încearcă un sentiment ciudat de neîncredere în valorile lumii, în criteriile de stabilire a acestora: "Tuturor celor ce n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vid, vid, vid -/ prea mult vid în istorie/ și toate nu mor decât să te-nvețe/ supunerea oarbă și spaima./ Nici alcoolul, nici stelele/ nu mă înșală./ Produșii hazardului, împăraților/ fără coroană, vai, vai,/ Robii sunt morți/ și cadavrele lor/ putrezesc în galere." Într-un "Psalm negru" cere cu umilință să i se schimbe soarta: "Doamne, istoria... Doamne, ia de la mine/ destinul acesta și dacă nu-mi poți hărăzi altă soartă,/ dă-mi o moarte înaltă." Există și o parte perisabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
din om, dorită de cealaltă "ce se duce după ea". Tonul elegiac este alimentat de un straniu sentiment al morții ce traversează mai toate baladele. Moartea se impune ca un imperativ al cunoașterii sau al înfrângerii; grădinarul ("Trandafirul negru") va putrezi în mlaștini, Craiul de Ghindă este un mesager al morții dragostea lui este similară extincției: "Ucide copiii ce-mi seamănă mie/ să nu mai cadă spița prin timp". Fecioarele își pierd frumusețea prin moarte sau, dimpotrivă, ea le purifică (ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]