2,010 matches
-
cu pasul și privindu-i rotulele bolovănoase ale genunchilor, femurul nesfârșit, șira spinării ca de reptilă antediluviană, coastele ca de corabie, unite prin osul triunghiular și dantelat al sternului. Dincolo de clavicule și omoplați, după cele șapte vertebre ale gâtului, craniul rânjea cu aerul celui care râde la urmă. Fiecare măsea era mare cât pumnii noștri. Bolta craniană avea vreun metru și jumătate în diametru, poate mai mult, și se vedeau foarte bine pe suprafața ei fildeșie suturile zigzagate. Scheletul măsura din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în pălăria unui orb și un contabil cu mânecuțe răzuind cu lama o cifră dintr-un registru. Am văzut un preot mângâind șoldul unei enoriașe, o coțofană pe marginea căruciorului, privind un sugar, o femeie rujîndu-se. Am văzut un jude rânjind acuzatului și-un felcer scoțând dintele unui cal cu un clește de cuie. Am văzut un alambic întins pe kilometri întregi, o pădure de țevi din care pica un strop de rachiu. Am văzut un stăvilar fisurîndu-se în zig-zag și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ea: "Ești mică, ești o aschimodie, nu meriți să mai trăiești!" Ada i-a vorbit alunecos, și perfid: Nu știi să scrii și să citești. Nu știi să socotești. Abia dacă știi cum te cheamă. La moarte!" Carmina i-a rînjit: "Ești plină de tărâțe și lână. Rușine să-ți fie! Să terminăm odată cu ea!" Puia, de pe locul ei, pierdută în acea visare rece din care nu se trezea niciodată, șopti: "Ești urâtă. Ești îmbrăcată șleampăt. Cine o să te ia de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bărbați, unul înnebunit de emoție, celălalt cu o mutră de înmormîntare, cărară orga la parter și o sprijiniră de caroseria crem a Daciei 1300. Instalarea dură mai mult de trei ore, dar în sfârșit, pe la cinci și ceva, vecinii care rânjeau pe la ferestre și balcoane putură să audă primele note cacofonice scoase de orgă sub apăsarea degetelor stângace ale arhitectului. Din fericire, fiind amplificat de o stație care costase și ea o grămadă de bani, volumul sunetului putea fi reglat după
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ridică ușor capul s-o privească), Geurtie continuă, pare-se foarte bine dispusă: ― Haide, nu te mai preface! Trebuie s-o întrebi și pe ea înainte de a te muta la mr. Seri, Nu e așa? ― Fără îndoială, încuviință, încercînd să rânjească, inginerul. Maitreyi o privea cu o adevărată mirare, apoi își pironi privirile în ochii tatălui. ― Ți-am adus ceva de citit, Allan, vorbi inginerul repede, ca să curme scena. Fiica mea a ales Out of the East a lui Lafcadio Hearn
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
până va fi din nou a mea... Mă trezesc aiurind. Încep să plâng, stupid, apoi simt că totul se învîrtește în jurul meu și îi spun: ― Dacă aș putea-o iubi, dacă aș putea!... Dar nu o iubesc. Khokha mă privește rânjind. ― Aș vrea s-o iubesc, urlu, aș vrea să fiu în stare s-o iubesc... Vine d-na Ribeiro, uimită, și mă întreabă ce am. ― Aș vrea să iubesc pe Maitreyi, îi spun, cu lacrimi. De ce nu pot s-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
e și el printre noi. Din Bărăgan face o oră și jumă tate cu trenul pînă În București, așa că el e fericit, jubilează, a intrat iar Într-un fel de vrie. Mă cheamă la patul lui. Vrea să ne Împrietenim, rînjește pe sub mustața rară. Aștept În picioare pe intervalul dintre paturi. Stă tolănit În patul de jos, În timp ce În patul de sus stă sprijinit În cot și rîde Gărăgău, un țigan cu care s-a Întovărășit. Gărăgău are toate caracteristicile fizionomice
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
munte. Și toată treaba asta se Întîmplă Într-un bloc din periferia unui cartier standard comunist, la mijlocul anilor ’70. Stă mărturie această poză: la 4 ani, așezați unul lîngă altul În același fotoliu, obraz În obraz, lîngă pomul de Crăciun, rînjind către aparatul care vă vorbește despre un anume Moș Gerilă, un fel de Moș Crăciun cu carnet de partid (pentru că regimul avea altă părere despre tradițiile și Sărbătorile clasice). Ea, nepoata lui Gheorghe, mai devreme menționat. Tu, nepotul (după mamă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
despre altceva. Uite, astea două din prima zi de școală. Cum ar veni... prima zi de școală din viața unui om... Prima zi de școală, clasa Întîi... mai știi?...cu Monica, În curtea școlii, atîrnați de ghiozdanele cît toate zilele, rînjind ca niște ticăloși mici... Ia uite, ce dracu’ ne-au făcut ăștia? uniformele alea caraghioase vraiște pe noi, ne stînjeneau, dar eram și mîndri, deși parcă nu știam cum să stăm În ele. Nu știu de ce, pantalonii negri Îmi sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cît lucrurile nu devin violente, povestea se poate tolera. Dar lucrurile iau o Întorsătură violentă, chiar lîngă mine, la locul de fumat. Și, așa cum par să se Întîmple toate În seara asta, se declanșează fără nici o logică. Vine spre noi rînjind un veteran pe care l-am tot văzut că s-a lipit de Box În ultima vreme. E atît de evident că e doar un lingău care se ține aproape de pelican ca să culeagă ce-i cade din cioc, Încît nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
semne prietenoase cu mîinile. Stăm așezați, cu ciocurile căscate, televizorul zbiară Îngrozitor, ca să se audă pînă În spate. Nimeni nu suflă, Gărăgău Își roade pe furiș o unghie. Își dă seama că mă uit la el, se Întoarce și Își rînjește dinții albi, apoi mimează serva de handicapat de la ping-pong, ascuns după spinarea soldatului din fața lui. Încerc să nu rîd. Portocală mătură Încăperea cu o privire cîinoasă, ridicîndu-se pe jumătate În picioare, apoi se așază la loc, după ce-l pocnește peste
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se cațără pe ramele metalice și se vîră Între mine, care stau cocoțat Într-unul din paturile de sus și nu pot să mă mișc de emoție, și ecranul televizorului. Chipul Întunecat de urmaș al veneratorilor lui Kali se suprapune rînjind vesel peste figura cheală, de Nosferatu miniatural, a lui Sal Solo. — E bine așa? Arde-o! — Never Again, Îngîn eu melodia. — Cum, cum? țipă el rîzÎnd. Partea proastă e că a doua zi dimineața Portocală ne-a „băgat În priză
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-ți imaginezi că o să mai ai ocazia să mergi cu mașina comandantului, Îmi zice șoferul cînd ieșim din zona comandamentului, spre capătul pistei. Cum o fi asta să duc eu, ditamai caporalul, un răcan căcăcios cu limuzina unui colonel? Îmi rînjește și se Întinde brusc să deschidă ușa, călcînd ușor frîna. — Soldatul merge pe jos de aici. Sar din mers, fără să comentez, ținîndu-mă după valiză. Ajung În baterie cînd se dă adunarea pentru gustarea de ora 12. Nu stă nimeni
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să vadă de unde a aterizat răcanul cel nou. Unul dintre ei Îmi cere o țigară și, În timp ce privește cerul, Îmi zice că aici răcanii au viață grea. Ține să-mi spună că pe el Îl cheamă Nițu, după care Își rînjește o măsea de alpaca, ca un ticălos de mahala dintr-un film pentru copii. Așa cum se vede din fundul magaziei de muniție, care se află la rîndul ei pe fundul unei tranșee ce traversează o biută de pămînt, profilul caporalului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de penicilină din cabinetul asistentelor. Taci bă, n-are decît un chist, nu-i chiar așa de nasol, dacă vrei și tu, te trimit la fix, Îți spun cum o cheamă, dar nu știu dacă meriți, mi-a zis el rînjind cu măselele. Ei bine, cuvintele lui Moise au rămas Înfipte ca un cuțit În inima mea tînără, mă rog, poate că nu chiar În inimă, poate că prin alte părți anatomice, cert e că noi doi, Împreună cu Claudiu, Începînd cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
descoperit unele inconveniente: ciorba de fasole cu afumătură. Asta pentru că după un astfel de festin, seara, În micuțul dormitor din pavilionul de vară, am cunoscut clipe de oroare. Mațele lui Jordache ne-au vorbit limba morții. Lunganul slăbănog din Constanța rînjea tăcut, urmărind ușor amuzat cum faptele curului său otrăvit ne stîrneau o panică oribilă. S-a ales cu o serie de porecle care să reflecte această calitate pe care s-a dovedit că o are: Dr. Mengele, Asasinul tăcut, Îngerul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
țin de capul meu. — Oricum, încă nu-i momentul. De ce mi-ai vorbit acum despre excursie? Și n-ar fi timpul să renunțăm la povestea asta? Știi, n-o să-ți iertăm niciodată că ai vândut Maryville, spuse George, continuând să rânjească. — Mă rog... Și ce mai face prietenul tău, profesorul Rozanov? „Ah, deci asta e, își spuse Alex. A venit ca să afle... Aș vrea și eu să aflu...“ O cuprinse o adâncă mâhnire. — Nu știu. Mi-a cerut atunci să vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
abia conturat pe fondul uniform lăptos al pânzei. Doar buzele strânse și vag țuguiate a mirare erau de un roz palid, iar irisul ochilor apărea de un bleu foarte pal în albul lor marmoreu. Brian, stând în spatele lui Gabriel și rânjind cu colții lui de lup, își spuse că fata arăta ca un șoricel înecat. Și totuși, se gândi el, în doi-trei ani ar putea ieși o femeie frumoasă din ea. Gabriel pleda de zor: — Dacă ai nevoie de ceva, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e George. Și asta-i o monstruozitate. Cred că ar trebui să-l scoți cu totul din viața ta, să-i scrii anunțându-l că dorești să divorțezi și apoi să ți-l imaginezi cum înjură la început, pe urmă rânjește, pe urmă sare-n sus de bucurie. Încearcă să poți concepe că el ar fi mai fericit fără tine. Ar fi singura cale ca să scapi și tu de povara ta copleșitoare. De acord, sunt obsedată de mine însămi. Dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
primul Arhiepiscop de Canterbury, promotor al Reformei în Anglia, ars pe rug ca eretic sub domnia Mariei Tudor. Perlă, rubin, diamant (engl.). Un fel de a vorbi (fr.). Drept și păcătos în același timp (lat.). Referire la pisica proverbială care rînjește, personaj din Alice în Țara Minunilor de Lewis Carroll. A nu găsi nimic vrednic de admirat (lat.). Rîs nebun (fr.). 1 Un fals om rău (fr.). 1 „Privește-i și treci mai departe” - Dante, Infernul, c. III, v.51. 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
concentrată asupra prăzii, ca și cum n-ar fi făcut nimic rău, înfuleca de zor din brânzoaica lui. Dar Nestor n-a încetat să urle și atunci stăpâna casei, prietena mamei, a pus mâna pe pliciul de muște. Pisica a înălțat capul, rânjind cu dinții înfipți în brânzoaica de două ori mai mare decât capul ei, cu disperare în ochi s-a uitat iute în dreapta și-n stânga să vadă pe unde s-o tulească, dar în cele din urmă a ales calea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vizibile pentru trăgători. Regula era că atunci când o țintă era lovită trebuia imediat retrasă pentru ca lucrul ăsta să se observe de către cei ce notau rezultatele tragerii. Cineva a întrebat: De unde știm când o țintă e lovită? Ofițerul i-a răspuns rânjind: Simți în mână o scuturătură, ce dracu'! Și a adăugat ironic: Dar nu fiți și voi prea pretențioși. Mai coborâți din când în când nenorocitele alea de ținte chiar dacă nu simțiți nimica. Infanteristul, nu-i așa, e umanist. Îl doare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care ar fi trebuit să fie de față, dar nu fuseseră. Arsura din ureche n-avea să mai treacă niciodată! Repetentul după ușă Bate toba la păpușă... Adevăratul vinovat?... Horia Victor fugea înaintea lui, îndepărtându-se și, aruncând priviri înapoi, rânjea neascunzându-și satisfacția. Era de felul său agil, la fel de agil ca o sălbăticiune, și nu putea fi prins. Și trebuia să ai și multă energie ca să-l ajungi din urmă. Daniel nu mai avea energie. Satisfacție și un soi de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
larg. Precauții inutile, căci profesorul pășește grăbit și obosit fără să se uite nici în dreapta, nici în stânga. De după un trunchi Mazilu face către Chițu un gest întrebător și ridică din sprâncene a mirare. Cu alte cuvinte: unde se duce? Chițu rânjește de după alt trunchi și îi răspunde tot printr-un gest că: sigur se duce să ia ceva la bord. Domnul Panciu își cară ca întotdeauna după el servieta mare și ponosită. Nimeni n-a priceput vreodată la ce-i trebuie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
stomacul pe dos. De aceea nu l-am lăsat să-mi citească în palmă decât o singură dată. Mi-a fost de-ajuns. În schimb nu l-am putut împiedica să-mi observe mâna de la distanță. Ești timid! îmi arunca rânjind. Știi după ce se vede? După unghia de la degetul mic. Ia uite-te la ea. Mult prea mică față de celelalte unghii. Și adăuga: N-ai de ce să fii îngrijorat, am atâta discreție să nu dau detalii despre viața ta sexuală. Ha
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]