2,406 matches
-
Plângând, mi-am spus să nu mai plâng- Eu aveam... Cine mai știe, și eu, ce gândeam, Altădată, în crâng ! Voi scrie un vers, când voi fi liniștit... * Pe deal De-aceea Cu un zâmbet rău Privesc această noapte... Prin râpi și văi De demult: Ileana... Povești de demult... De-aceea Încă o dată Cu zâmbet rău Privesc Înnoptata culme... * Din urmă Poezie, poezie... Galben, plumb, violet... Și strada goală... Ori așteptări târzii, Și parcuri înghețate... Poet, și solitar... Galben, plumb, violet
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ani contează? Și că nu l-au împușcat bine și a scăpat sub morți contează? Au căzut morții peste el și a scăpat. Contează? Și când a fost să-l arunce în groapă cu toți, mai pe seară, acolo, lângă râpa lu’ Jidanu, când a văzut comandantul jandarmilor unguri că mișcă a vrut să tragă în el și a sărit un alt honved, bătrân, și l-a scăpat pe tata contează? Că zicea că asta e soarta... Astea chiar nu contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Degetul său arătător trasă un drum ce ieșea din Casa Soarelui, străbătea Karl Marx, Piața Unirii și se-nfunda la gară. Și un alt drum, ce Începea din Casa Lunii, se scurgea prin Copou, o lua pe la Fundație, cobora scările Râpei Galbene și avea drept capăt vagonul unui tren rapid, ce pleca din Iași la o oră destul de matinală. Terminând de conturat această hartă, Satanovski Își frecă mâinile cu satisfacție, punând În mișcare cele două figurine, care Începură să se rotească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gară arată ca un câmp de luptă abandonat În grabă de infanteriști, cu mulți epoleți lepădați fie pe traverse, fie pe peron. Duhoarea pe care o degajă „epoleții” e atât de consistentă, Încât trece mult dincolo de perimetrul gării, ajungând la Râpa Galbenă, Piața Sfântul Spiridon, unde, Înconjurând măreața statuie a Independenței, cu steagul de bronz desfășurat În vânt, În valuri tulburi, amestecându-se cu alte izuri, urcă În Copou. Cele mai infestate linii, trebuie să mărturisim, sunt cele ce duc spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Copleșit Într-un cer de purpură în râpa înghețată un balans furibund își strecoară acordul în recunoașteri. Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi, tăinuit se-avântă în umbre și golul tot pâlpâie, revine mai greu întortochind dilemele. Suferința parcurge căi neștiute printr-un procedeu plin de ignoranță
Cople?it by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83723_a_85048]
-
pe crupă și porni în căutarea unui adăpost mai sigur. Dar abia de au străbătut două mile când un nou zgomot s-a auzit în pădure. Uitându-se în direcția de unde venea zgomotul au văzut un armăsar focos,care sărea râpele și frângea crăcile ce-i stăteu în cale, calul a apărut înaintea lor cu un bogat harnașament împodobit cu aur. Dacă trebuie să-mi cred ochilor, zise Angelica, acest cal care străbate astfel tufișurile este Bayard și, ia te uită
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
care mi-a fost răpită de un nemernic - un demon, mai bine zis, care,a coborât din văzduh, călare pe un cal înaripat, a înșfăcat-o și a dus-o țipând în vizuina sa. L-am urmărit peste stânci și râpe până ce calul nu m-a mai putut purta, iar acum nu-mi mai rămâne altceva de făcut decât să-mi curm viața. A mai adăugat, apoi, că o zadarnică încercare mai făcuseră pentru el doi cavaleri, pe care întâmplarea îi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sub acuzația de deținere de droguri? Oamenii nu sunt ARESTAȚI la petrecerile noastre, m-ai auzit? Se opri o clipă, dar reveni tare și apăsat. —Bette? Mă auzi! Trebuie să te duci la ușa aia imediat! Totul se duce de râpă și tu nu ești de găsit. Unde dracului ești? Am văzut cum Elisa Își scoase casca - cu intenția deliberată de a sabota sau pur și simplu din lipsă de energie, nu-mi dădeam seama - și se prăbuși lângă Philip, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
l-au doborât. Va căpăta aici T.B.C. pulmonar și va fi trimis iarăși la Aiud. Aici, fără tratament medical și ținut într-un regim de exterminare, fără aer, Toma Bontaș va deceda în anul 1952 și va fi aruncat în Râpa Robilor, cimitirul deținuților. Țintuit într-o celulă oblonită cu jaluzele, fără lumină, fără aer, Toma Bontaș s-a stins strop cu strop. Sufletul lui pleacă la cer dintrun corp scheletic, fără geamăt și fără blesteme. Așa au murit mii de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
fost nimic dacă mortul nu ar fi ajuns deasupra lui... După ce s-a descotorosit de greutatea lui, a stat să-și tragă sufletul. Apoi, cu ultimele puteri, l a urcat în spate și, cu chiu cu vai, a ajuns la râpa cu pricina. De fapt era o bucată de mal despicată și depărtată puțin de restul povârnișului. L-a aruncat în despicătură ca într-un hău! S-a depărtat apoi puțin și s-a așezat pe o cioată, să se odihnească
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și a pornit pe drumul pe care a venit. Când a ajuns în apropierea locului știut de el, a părăsit drumul și, pe o potecă, a intrat în pădure. A coborât din sanie, pentru a conduce caii de-a lungul râpei de pe marginea pârâului. După o bucată de vreme, i s-a părut că a ajuns unde trebuia. Din cauza ninsorii, însă, nu-și dădea seama dacă se află la locul potrivit sau nu. A lăsat caii și a pornit să cerceteze
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de vreme, i s-a părut că a ajuns unde trebuia. Din cauza ninsorii, însă, nu-și dădea seama dacă se află la locul potrivit sau nu. A lăsat caii și a pornit să cerceteze locul... „Aha! Uite crăpătura din malul râpei! Abia se cunoaște. Dacă ningea și zilele trecute, nu mai nimeream locul”. S-a întors și a tras sania chiar pe buza crăpăturii. A oprit caii cu grijă și și-a făcut cruce, murmurând: „Iartă-mă, Doamne, pentru nelegiuirea asta
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu-l voi mai vedea. Doar cine știe când și cum...” Străinul, cu vădite semne de enervare, a privit mustrător la jandar, gratulându-l: „Halal om de ordine ești!” Apoi a poruncit vizitiului: „Nu ne oprim decât în pădure, pe malul râpei unde am fost în zori... Mână!” Nu a durat prea multă vreme și se aflau deja în inima pădurii, lângă prăpastie. La câțiva pași se vedea o foaie de cort întinsă, care părea că acopere ceva... Au coborât din trăsură
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să fie prieten cu cineva. Dar mă miră că poate să fie atât de apropiat de-o femeie, atâta tot. Audrey își aprinse altă țigară. Buzz interpretă gestul ca pe o mască pentru gânduri sumbre. Sporovăiala inocentă se dusese de râpă. Atunci spuse: Îmi pare rău. N-am vrut să fiu atât de direct. Ochii lui Audrey se aprinseră. — Ba ai vrut, Meeks. Sigur că ai vrut. Buzz se ridică și făcu câțiva pași prin încăpere, întrebându-se cine alesese mobila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Stefan, probabil că dădea de Celeste. Ar fi fost primul lor contact social după ce Mal îi redesenase contururile feței. Neliniștit, achită nota de plată, apoi se urcă în mașină și ajunse pe dealurile din Pasadena, unde parcă mașina într-o râpă complet întunecată a canionului: „Cordite Alley”, locul unde generația lui de boboci LAPD se amețea cu alcool, discuta tot felul de rahaturi și trăgea la țintă, folosind tufele înalte pe post de infractori. Pe jos se vedea un strat gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
PRAN NATH ( centrat, în partea de sus a paginii) Într-o după-amiază, la trei ani de la începutul secolului, un colb roșiatic, de fapt, fostă rocă muntoasă, plutește ușor în aer. Se lasă asupra unui călăreț, care înaintează cu greu prin râpele ce brăzdează dealurile de la poalele muntelui, uscându-i gâtul, acoperindu-i îmbrăcămintea și porii tenului trandafiriu, de englez. Numele călărețului este Ronald Forrester și praful este specialitatea sa. Sau, mai precis, specialitatea sa este lupta cu colbul. În clubul europenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a deosebi ceea ce-ți place de ceea ce nu-ți place. Și marea lui problemă ar fi însuși faptul că nu prea are mare lucru de pus în balanță, ca s-o poată înclina în favoarea sa. Așa că preferă să cutreiere râpele, spații pustii în uniformă kaki, visând la copacii săi, și așteptând ceva, orice, să-i umple viața. Acel ceva se află la numai o milă depărtare de el, în linie dreaptă, deși, cu drumurile astea prăfuite și accidentate, distanța s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pârâu roșiatic curgând nestăvilit. Se freacă la ochi, se îndreaptă de spate, încearcând să-și revină, când vede cu bucurie ceva ce vine spre el: este ceva ce cunoaște. Trunchiul retezat al unui cedru de Himalaia navighează înspre el prin râpa inundată, cu ramurile-i vibrând șovăitor, ca începutul unei fraze. Copacul pare atât de încărcat de înțelepciune și dibăcie, că ar putea la fel de bine să cânte și imnul național, așa că Forrester lasă să-i scape un strigăt incoerent și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
poate să prindă porcul pe maidan, dar numai bărbatul îl poate ucide în jhow. — Fascinant! toarce Jean Loup. În interior, De Souza și femeile încearcă să-l înveselească pe prințul Firoz. Acesta este convins că totul s-a dus de râpă. Curaj, bătrâne! Ce-ai zice de puțină veselie obținută cu prafuri? Trage de câteva ori nemulțumit, ceea ce-l face mai hotărât ca oricând, da, hotărât, ca până și în situația în care blestematul său frate ar reuși să facă ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sculpturile elaborate. Moderație în totul, față de excesul de veselie. Se ascundea de Andrew, așa cum și el se ascundea de ea și, în timp ce ei se aflau în această stază, incapabili de a se elibera unul de altul, misiunea se ducea de râpă. Credincioșii se întorceau la vechile metehne sau erau absorbiți de biserici mai dinamice din suburbii, precum cea baptistă sau cea a pastorului luteran American, care se stabilise pe Grant Road. Apoi începu războiul și veni vestea că Duncan și Kenneth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
destul ca să i se facă lehamite. Nu bănuia că-i mai rămâneau trei minute. Progresul! mormăi ca o sudalmă. Și Barbara invoca progresul, deși n-o interesa decât standingul... Altă iluzie, de vreme ce te scoate din minți și te duce de râpă. Apăsă distrat pe butonul care comanda vizibilitatea carcasei. Înaintea lui se deschise priveliștea exaltantă a unei estacade brăzdate de mii de aeroglisoare, dar totul îl lăsa acum rece, ba chiar îi provoca un fel de greață. De altminteri, regulamentul circulației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
care este în Templul Lui cel sfînt! 3. Căci iată că Domnul iese din locuința Lui, Se coboară, și umblă pe înălțimile pămîntului! 4. Sub El se topesc munții, văile crapă, ca ceara înaintea focului, ca apa care curge prin rîpi. 5. Și toate acestea din pricina nelegiuirii lui Iacov, din pricina păcatelor casei lui Israel! Dar care este nelegiuirea lui Iacov? Nu este oare Samaria? Și care este păcatul lui Iuda? Nu este Ierusalimul?... 6. De aceea, voi preface Samaria întrun morman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
a cărat tot la fetele ei, acuma am auzit că ați fost acasă cu unii proști de pe-acolo, dintre care unul este Teodor care în curtea noastră nu a tăiat un lemn, el și-a primit din casa de la râpă după cum ne-ați povestit când am mai fost pe-acasă... Ori, și acest nenorocit care era cât un dop când îl știu eu, a ajuns să comande în casa în care m-am născut eu și ceilalți frați ai mei
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dînsa se rostogolea în față, mi-am dat seama că întregul sat aflase de prezența mea. Curioși, copiii zîmbeau și, plină de respect, lumea mă saluta. Printre case se revărsase un pîrîu care scurgea în gîrlă valuri tulburi. La întrulocarea rîpelor, pescari improvizați ciurubuiau apa cu crîsnicul. După cum îmi explică învățătoarea, acolo putea să cadă crapul. La participanții mai în vîrstă, acest pescuit se bucura de un anume ceremonial. Doar la deal de pîrîu femeile, copiii și cîțiva țigani cercau să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să învețe carte. Aneta Gărgăun ne trimitea să școlarizăm elevii din Humosu. Toamna era frumoasă. Departe de orice zgomot, la hotarul dintre moarte și viață, luminișurile foșneau într-o liniște de rai. De-a lungul pîrîului, cătunul deșira cîteva case; rîpa lui era plină de mormane de gunoaie; pe sub bozii, un hoit de cîine infesta aerul. Departe de neliniștile civilizației, în această mirifică pace se pătrundea pe o cărare ornată cu excremente. Chiar înainte de a intra între case, am fost precedați
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]