1,494 matches
-
visat pentru tine glorie, avere, îți căutam cu gândul mai târziu o fată drăguță, blândă. Nu m-am gândit că mă vei iubi pe mine, eu sunt o zăpăcită, nu știu ce vreau, eu sunt pentru oamenii blazați, care au nevoie de râsetele tinereții, ca Pascalopol. Felix se simți vexat. - Îl iubești pe Pascalopol, el e bogat, firește. Otilia răspunse fără maliție, visătoare, continuând să-l mîngîie: - O, nu, bietul Pascalopol e și el un fel de victimă a mea,cum ar zice
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de un protector. Otilia pleda cu atâta tărie cauza lui Pascalopol, încît Felix se îndupleca pentru o zi și se lăsa convins că moșierul vine numai să ocrotească dragostea dintre el și Otilia. Când însă Pascalopol sosea seara, întîmpinat de râsetele vioaie ale fetei, omagiat cu furtuni de execuții la pianoforte, mângâiat, răsplătit cu bucurii naive pentru cel mai mic dar, Felix se întuneca din nou de gelozie și-i ura moșierului o moarte repede. Într-o după-amiază, Otilia și Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
idee de stiluri arhitectonice și valori sociale G. Călinescu și intră în curte fără bănuieli, lătrat de doi mari dulăi. Sohațchi îl primi cu exclamații groase de veselie și-l păzi până ce-și scoase șoșonii în săliță. Dinăuntru se auzeau râsete puternice, convorbiri zgomotoase. Prins bine de braț de către Sohațchi, Titi intră într-o odaie scundă și lungă, unde, așezați în șir pe o canapea înaltă ca un pat, câțiva bărbați ședeau la o masă apropiată de aceasta. Era o odaie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se petrecură întocmai. Lipsurile de acasă ale fiului ei, motivate în felurite moduri, nu alarmară pe Aglae, care credea orbește în cumințenia lui Titi. Acesta deveni mire și, ca să nu deștepte bănuieli, fu adus de întreaga lui familie, nu fără râsete, până în poarta casei. (Sohațchi privi chiar în casă, pe fereastră.) Titi, puțin amețit, spuse că a petrecut cu niște prieteni, și dormi tun prima lui noapte de soț. Nevasta și restul nuntașilor chefuiră fără mire și făcură glume pe care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și a-și câștiga prin ei timpul pierdut în ariditate. Astfel într-o după-amiază, pe când Felix era închis în odaie și citea, se trezi cu Stănică: - Vino-ncoace, domnule, ți-au venit musafiri. Felix auzi, într-adevăr, un amestec de râsete feminine și masculine, jos în curte, și fu cuprins de oarecare silă. Întrebă cine este. - Haide, domnule, nu fi sălbatic, mai tânăr sunt eu decîtdumneata. Au venit colegii să te vadă. E Weissmann, mai sunt niște domnișoare, ai să vezi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din bucata lui Corelli, care se începea cu un adagio, apoi, renunțând, cădea în Cât te-am iubit, cântat cu un singur deget. Pe pianul Otiliei, asta i se păru lui Felix o profanare. În cele din urmă, coborî. Auzi râsete în odaia pianului, unde fuseseră toți poftiți, și distinse chiar glasul răgușit al lui moș Costache. Puse mâna pe clanță, cu îndoială în suflet. - Uite-l, domnule, trâmbiță Stănică, "vărul" meu sălbatic! Îmi pare rău! Felix aruncă o privire și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
împinge să iasă din ele însele pentru a da răspunsuri pline de sens existenței lor. Mai mult, a patra considerație, fericirea este un drum ce a fost presărat mereu cu probleme, nu este o fericire făcută numai din zâmbete și râsete aparente. Din păcate persoanele se încredințează de prea multe ori idealurilor iluzorii și motivațiilor iluzorii care însă nu au efectul scontat în realitatea profundă a ființei umane. Cu câtva timp în urmă a existat o congregație religioasă care era foarte
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
cu totul, poate mă loveam! Înfuriată profesoara l-a dat afară însă el asta și urmărea. Dar urma o lecție care-i plăcea și după ce și-a recuperat pierderea a apărut victorios în ușa clasei cu prețiosul trofeu și în râsetele colegilor. Plictisită de insistențele lui, Martinova l-a lăsat la oră. Episod pe care nu-l mai ținea minte bine și Marian mereu îi amintea de el, probabil evenimentele neplăcute nu le cataloga în memorie când fusese atât de înspăimântat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
spital? Nu prea este mulțumit de răspunsurile lor, dar nu-i slăbește, atrage întreaga cameră cu întrebările lui ciudate: - Am auzit că nu poți lipsi de la laboratoarele de matematică, fiindcă au eprubete cu cercetări asupra calculelor diferențiale! Au izbucnit în râsete de ignoranța lui. Iar vrea să pună o întrebare ușchită, însă intervine Florin cu accentul lui inconfundabil de brăilean, să-și scoată din ridicol colegii care prea luau în serios bobocul: - Ce tot vorbiți acolo? Nu vedeți că ăsta face
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mustățile meșterilor gîdilînd-o. Brutarul făcea ocolul nevestelor cu o pernă în mână, jucând după măsurile cântecului și, în cele din urmă, îngenunche în fața miresei. Fata se aplecă și-i întinse obrazul. - Nu, se scutură nașul, dă-mi gura! Împrejur răsunau râsetele mesenilor. Ea strânse dinții, și el o mușcă de buze, cu poftă. Mirosea a mâncare și a rachiu. Lina luă perna de jos și, uluită, căută cu ochii un loc pe unde să scape din hora sălbatică. Aglaia îi făcu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în mijloc, doi câte doi, săltând vesel din umeri și ocolindu-se cu grijă. Un fum des ieșea prin ferestre și pe o ușă mare de lemn alb. O dată s-a schimbat Didina. Parcă zgomotul acela de farfurii ciocnite, de râsete înfundate amestecate cu cântecul orchestrei o întărîtase. Paraschiv i-a văzut nările încordate, tremurând de poftă, și a înțeles că aici îi plăcea ibovnicei mai mult să trăiască. Cu asta o ținea Bozoncea în ghearele lui, cu puterea și cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de mărimea câtorva stadioane de fotbal. Între mine și clădirea de beton În care se afla și clasa mea nu erau decât câțiva deținuți care culegeau gunoaiele de pe jos. Totuși, traversând curtea, m-am speriat de un cor de fluierături, râsete batjocoritoare și „invitații” din partea deținuților plictisiți, aflați În clădirile din jur. Toate Închipuirile pe care le aveam mai devreme În legătură cu Îmbunătățirea sistemului penal dispăreau cu repeziciune. În primăvara petrecută În Kentucky am Învățat multe despre motivație. Atunci când am fost rugat
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
va fi modificat conform rearanjărilor solicitate de ei. Cu toții păreau entuziaști față de schimbările ce aveau să urmeze. Câțiva s-au oferit chiar să vină În weekend și să ajute la mutări. Luni, noul aranjament a fost primit cu zâmbete și râsete de bucurie. Noua imagine părea să inspire entuziasm și energie În tot departamentul, iar productivitatea a crescut pe dată. Unul dintre reprezentanții noștri de la vânzări, sunând la birou pentru a verifica o comandă, a remarcat cât de veseli păreau cu toții
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Mackoff, autoarea cărții What Mona Lisa Knew, spune că munca n-a fost nicicând mai serioasă. „De aceea”, scrie ea, „suntem datori să venim din plăcere la serviciu”. Ne distrăm sau nu? Distracția la locul de muncă nu Înseamnă numai râsete și surprize. Conform celor mai multe studii despre condițiile necesare pentru ca munca să Însemne și distracție, cel mai important factor menționat este lucrul În echipă. Grupurile care se constituie ca o adevărată echipă În vederea atingerii unor obiective comune se distrează mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de a conduce un grup pe care Îl consider cel mai bun exemplu al modului În care se poate defini o echipă. Camaraderia, efortul și atenția acestui grup erau nemaipomenite. Mai mult, din treburile de zi cu zi nu lipseau râsetele și distracția. O astfel de bună dispoziție se simțea și la telefon. Nu puțini clienți au sesizat prietenia și entuziasmul personalului. Și toate acestea În ciuda faptului că munca acestor oameni implica mult stres și oboseală. El a readus distracția Atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
din Ulise, ca suită de variațiuni reverberînd În jurul aceluiași obiect: „Și mă gîndesc la plecări. Sunt plecările din casa săracă a chiriașului izgonit, pentru o altă casă tot atît de dureroasă. Sunt plecările Într-o dimineață ca un cristal de rîsete spre mătușa de la Calafat, cînd știi că te așteaptă pe peron, lîngă unchiul cu mustățile de pîndar, stofa caldă din lătratul prietenos al dulăului. Între șlepurile gemînd de grîne Dunărea lucește ca un păstrăv de aluminiu. Sunt plecările spre marile
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
procesare a textelor, mai mulți asistenți transcriau conversațiile cuvânt cu cuvânt. Secțiunile neinteligibile le erau arătate intervievatoarelor, în vederea lămuririi lor. Asistenților li s-a spus să transcrie tot ceea ce auzeau, inclusiv repetițiile, sunetele neinteligibile, propozițiile incomplete, pauzele și expresiile afective (râsete, oftaturi, suspine etc.). Un aspect important în selectarea și pregătirea asistenților a fost să ne asigurăm că aceștia au înțeles natura personală a interviurilor și că se vor abține să discute cu alții despre conținutul lor. Pentru garantarea acurateței, materialul
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
dacă vrei să-ți cumperi o stație/mergi de la Lizeanu o stație/și ajungi la magazinul Bucur Obor./ acolo găsești măturici și muzicuțe cu schimbător,/acolo sunt raioane speciale/cu giuvaieruri și diamanticale/de plastic/și te servesc vânzătoare cu râset encomiastic/și cu ocheade vâlvoi...”. Chiar și în Georgicele, poezii cu tematică „rurală”, asemănătoare întrucâtva Liliecilor lui Marin Sorescu, dimensiunea metatranzitivă rămâne de natura evidenței. Semnificativ este în acest sens și faptul că titlul ciclului din care face parte poezia
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o spadă lungă. Alții poartă o bâtă, ăștia sunt baza, căci neputând ei să străpungă o armură de fier cu spada sau cu pistolul, se reped asupra vrăjmașului cu bâta asta, precum Ahile asupra lebedei, și-l doboară la pământ. Râsetelor lor le țineau hangul și cele ale doamnei Baronese și ale fiicei. Fra' Tommaso, ce părere ai despre opera lui Boetius 20? E mai ceva decât cea a lui Anselmo d'Aosta 21 sau Pieraccio Tedaldi 22? Sunt autori foarte
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
De-aia nu obosește vreodată. Maca împinse ușa, să se poată uita în cârciumă, unde larma era în toi. Vorbeau atât de tare, încât, dacă ai fi aruncat deasupra lor un obiect plutitor, cum ar fi o eșarfă, zarva și râsetele groase ar fi putut-o ține în aer. Erau îmbrăcați la nimereală, care cu salopetele de la muncă și caschetele în cap, care cu haine desperecheate și îndeajuns de folosite ca să-și permită, fără stânjeneală, să-și șteargă pe ele degetele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o putea pune într-o astfel de împrejurare i se rupsese în mână. De unde repulsia complicată împotriva casei Saferian Manigomian. A doua zi, Gaittany lămuri societății că Ioanide nu poate veni "luna asta", fiindcă îl supără apusul soarelui. Răsunară felurite râsete și chiote, numai Saferian, întins pe sofa, zâmbi cu împăciuire din buzele lui groase, clătinând din cap neîncrezător. Se aflau în salon, așezați pe mari scaune încrustate cu sidef, într-un cerc în jurul sofalei, Angela Valsamaky, Panait Suflețel, Dan Bogdan
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
momentele convorbirii cu semne de cel mai mare interes, făcute mai ales cu mâna. O actriță franceză - se povestește - avea mari succese chiar când rolul său era nul, redus la ascultare. Ea plasa atunci "efecte", adică mirări, bătăi din palmă, râsete, schime ale feței, creând replici mimate. La fel proceda Gaittany. Când voia să indice excelența unei fapte sau a unui om despre care se vorbea, făcea cu mâna o spirală ascensivă. O spirală întoarsă, descensivă, însemna discreditare. Dacă cineva cânta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de instrumente ne exercitam, cum ziceți dumneavoastră. În materie de armament, cu pușcă de lemn, făcută foarte sumar, în așa chip încît neputând să-i punem nici un fel de glonț făceam din gură: poc! (Aci jurnalul favorabil constată în sală râsete homerice, biciuind întrebările lipsite de gust ale președintelui. Gazeta defavorabilă vorbește, dimpotrivă, de cinismul cu care acuzatul mărturisește "instinctul incoercibil" de a declanșa pocnetul unei arme.) Cât despre instituția amenințată cu explozibile (niște capse inofensive), vă asigur că era doar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
s-a părut. . - E un dobitoc! bombăni Ioanide când fu pe trotuar. Tot Smărăndache nara anecdota, încît sunt de admis unele înfloriri. Esențialul este că se răspândi fulgerător vestea că Sultana a descoperit un "Alfredo veritabil". Anecdota se debita cu râsete și în salonul Pomponeascăi, care se simți indirect atinsă de parodie, întrucît avea și ea "un veritabil Salvator Rosa". Sultana se verifică și geloasă. Demirgian, dată fiind poziția intolerantă a soției sale, socoti că-i îngăduit a căuta distracții extraconjugale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu reușise a crea cuvântul de ordine al renunțării la superfluu, și asta era de rău augur. Ioanide, plictisit, deși mereu indiferent, macheta pentru el fiind o faptă suficientă, se-ntîlni iar cu Gulimănescu. . - Ce mai faci? Întrebă acesta, plin de râsete în ochi. . - Cu sănătatea bine. N-am bani! - Cum asta? De la biserică și primărie trebuie să scoți o sumă enormă! . - Nici gând. E o încurcătură cu subvenția. . - Serios? Gulimănescu spuse acest cuvânt cu un ton de surpriză și bruscă desconsiderare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]