1,102 matches
-
îmi propun că în acest articol s] rezolv și nici m]car s] examinez toate aceste dispute. Voi discuta unele dintre ele, voi trece în revist] problemele pe care le consider centrale, si m] voi axa pe ceea ce consider adev]rât. În urm]toarea secțiune voi discuta natură teoriilor, iar în cealalt] voi examina unele probleme de metod]. În secțiunea (iv) voi dezbate rolul exemplelor în producerea „intuițiilor morale” cu care lucreaz] teoriile. Secțiunea final] va fi dedicat] concluziilor. îi. Natură
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
teoriile. Secțiunea final] va fi dedicat] concluziilor. îi. Natură teoriilor morale Exist] o concepție dominant] a teoriei morale care e presupus] sau susținut] de teoreticieni din multe categorii diferite. Deși aceast] concepție este actualmente vehement criticat], ea nu este ap]rât] explicit și nici m]car articulat] foarte bine. Concepția dominant] este cunoscut] îndeosebi prin scrierile oponenților și practicile partizanilor. Voi incerca s] explic unele tr]s]turi importante ale acestei concepții. 1. Concepția dominant] În concepția dominant], teoriile morale sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
credințe sunt considerate fie autojustificate, fie că vorbind de la sine. S] lu]m mai întâi ideea potrivit c]reia anumite credințe sunt autojustificate. Credința mea c] exist] lucruri precum credințele poate fi un exemplu de credinț] autojustificat], deoarece este adev]rât] în virtutea credinței mele c] este adev]rât] (deși unii ar nega chiar și acest lucru). Totuși, este o distant] mare de la acest fel de credinț] autojustificat] la o teorie moral] interesant]. Au fost sugerate și alte credințe de acest tip
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vorbind de la sine. S] lu]m mai întâi ideea potrivit c]reia anumite credințe sunt autojustificate. Credința mea c] exist] lucruri precum credințele poate fi un exemplu de credinț] autojustificat], deoarece este adev]rât] în virtutea credinței mele c] este adev]rât] (deși unii ar nega chiar și acest lucru). Totuși, este o distant] mare de la acest fel de credinț] autojustificat] la o teorie moral] interesant]. Au fost sugerate și alte credințe de acest tip. Unii filosofi cred c] exist] credințe de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
imorale. Acesta este un exemplu de problem] permanent] a teoriilor coerentei: poate exista un num]r indefinit de serii de credințe în echilibrul reflexiv, totuși nu exist] nici un motiv de a presupune c] unele dintre acestea constituie o teorie adev]rât]. O soluție, sugerat] de Holmgren, este de a uni echilibrul reflexiv cu un angajament fâț] de adev]ruri morale obiective. Dar aceasta nu ar face decât s] ridice întrebarea cum pot fi indentificate adev]rurile morale obiective. Soluția lui Rawls
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cere în leg]tur] cu cazurile inacceptabile ar vicia pretențiile de important] f]cute în numele lor. Chiar și obiectivul fundaționaliștilor și al coerentiștilor este același: identificarea unui set de credințe morale, convingeri, dispoziții și scopuri care s] poate fi ap]rât. Uneori, elementele acestui set se numesc „intuiții”. C]utarea acestui set începe din centrul curentului. Chiar și fundaționaliștii trebuie s] admit] c] începem și încheiem cu intuiții morale. Atât fundaționaliștii, cât și coerentiștii sunt interesați de metode de identificare și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în ideea „eticii feministe”, acesta nu poate constă în recurgerea la un ț]ram probabil autonom al valorilor feminine care poate oferi o rectificare simpl] sau o alternativ] la valorile sferelor de activitate dominate de b]rbați. Totuși, este adev]rât c] o mare parte din teoria politic] și din filosofia ultimelor dou] sute de ani a f]cut o distincție între sfera „public]” și cea „privat]”, iar sfera „privat]” a fost v]zut] ca fiind apanajul femeilor. Dar ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unui imperiu sau nevoia de a crea o fort] de munc] industrial] disciplinat] și docil]. Distincția dintre sfera public] și cea privat] a ajutat, totuși, la modelarea realit]ții și la formarea experiențelor de viat] ale oamenilor. Este totuși adev]rât c], de exemplu, sarcinile de susținere psihic] și afectiv] a altor oameni revin foarte mult femeilor, care adesea au și responsabilitatea această, ca și aceea a muncii în afara c]minului. Și diferențele dintre experiență masculin] și feminin] care rezult] din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
biologic], chiar și de dragul discuției, probabil c] ele nu sunt foarte surprinz]toare. Speciile de animale a c]ror evoluție a fost schițat] vor fi animale care lucreaz] împreun], în mod sigur într-un scop biologic ultim, dar nu neap]rât pentru un câștig conștient imediat. Vor fi, măi degrab], animale care își pun forță la comun, din care își trag, apoi, seva în funcție de nevoi. Animale care consider] c] modul lor de comportament este corect și adecvat. Astfel, din unele puncte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o bâz] obiectiv] a moralei? La urma urmei, dac] lu]m o analogie la îndemân], este puțin probabil că organele noastre de simt evoluate s] ne fac] s] conștientiz]m apropierea unui tren, dac] trenul nu se apropie cu adev]rât de noi (Nozick, 1981, face aceast] obiecție). Replică adeptului eticii evoluționiste este c] morală nu se aseam]n] cu trenurile. Dac] vrem s] cooper]m mai bine prin adoptarea unei poziții opuse a ceea ce se înțelege prin moral], atunci s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
explicație și cum pot aștepta că alții s] fac] la fel dac] ei nu apeleaz] deloc la moral]? Respingerea marxist] a moralei începe totuși cu Marx însuși. Și eu voi susține c] este un punct de vedere ușor de ap]rât, o consecinț] natural], dup] cum spune Marx, a concepției materialiste asupra istoriei. Chiar dac] nu accept]m celelalte puncte de vedere ale lui Marx, atacul s]u asupra moralei ridic] probleme semnificative privind felul în care ar trebui s] percepem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ei la vreo clas] (MEW 3, p. 404; CW 5, p. 419). Cand un critic imaginar acuz]: „comunismul elimin] complet morală și religia în loc s] le formuleze altfel”, Manifestul Comunist nu r]spunde nu negând c] aceast] acuzație este adev]rât], ci observând c] la fel cum revoluția comunist] va implica o separare radical] de toate relațiile de proprietate tradiționale, ea va implica și o separare radical] de toate ideile tradiționale (MEW 4, pp. 480-481; CW 6, p. 504). În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
naturalist, aristotelian, de idei care privesc natură bun]st]rii și a împlinirii umane. Judec]ți despre ceea ce este bine pentru oameni, despre ce ceea este în interesul lor, sunt cu sigurant] „judec]ți de valoare”, dar nu sunt neap]rât judec]ți morale, deoarece chiar dac] nu îmi pas] deloc de moral], aș putea s] fiu totuși interesat de promovarea intereselor și bun]st]rii mele personale și a altora de care imi pas]. Ar fi în întregime potrivit pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Aici nu este vorba despre ignorant], eroare sau decepție psihologic] legate de psihologia individual] a acțiunilor cuiva. Cand ideologii cred c] sunt motivați de entuziasmul religios sau moral, adesea așa este - Engels nu vrea s] susțin] c] ei sunt neap]rât victime ale unui fel de decepție personal] care apare când acționez în propriul interes, dar m] am]gesc singur crezând c] acționez din datorie moral] și dragoste filantropic]. Dar întrebarea este: ce înseamn] de fapt s] acționezi pe baze morale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este totuși explicația corect]. Ei nu acționeaz] cu intenția de a promova interesele unei clase sociale că opuse altora, ci acționeaz] direct, si câteodat] numai fiindc] într-adev]r nu au o asemenea intenție. Pentru c] dac] ar știi cu adev]rât ce fac, s-ar putea s] nu mai continue. v. Ideologia că lips] de libertate Atitudinea marxist] fâț] de falsă conștiinț] reprezentat] de ideologie este considerat] o form] de lips] de libertate. La nivelul cel mai evident și mai superficial
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ce face. Aceasta nu este lipsa de libertate care determin] incapacitatea de a face ceea ce intenționez s] fac; de fapt, ea ar putea fi descris] că lipsa de libertate care determin] incapacitatea de a intenționa ceea ce fac. Sunt cu adev]rât liber în acest sens numai dac] acțiunile mele au ceea ce am putea numi „transparent]”: v]d acțiunile acestea așa cum sunt ele de fapt și le întreprind intenționat în lumina acestei cunoașteri. Cand un anumit sistem de idei îmi este disponibil
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și le întreprind intenționat în lumina acestei cunoașteri. Cand un anumit sistem de idei îmi este disponibil din punct de vedere social datorit] intereselor clasei pe care o servește și acțiunile mele sunt motivate de aceasta, atunci sunt cu adev]rât liber când întreprind aceste acțiuni și aleg aceste acțiuni în lumina acelei înțelegeri. Dar dac] sistemul de idei inhib] o asemenea înțelegere prin ascunderea sau falsificarea rolului jucat de interesele clasei, atunci el distruge transparență acțiunii celor care acționeaz] pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
clas]. Poate c] nu suntem surprinși s] îl vedem pe Marx atacând morală în felul acesta, dar putem crede c] atitudinea lui este exagerat] și inutil paradoxal], chiar dac] îi suntem recunosc]tori, de dragul argumentului, c] materialismul istoric este adev]rât. Unele percepții morale (că și respectul minim pentru viețile și interesele altora) par imposibil de influențat de c]tre clas], dar aparent aparțin unui posibil cod moral, deoarece f]r] ele nici o societate nu ar fi posibil]. Cum își poate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
forță persuasiv] pe care o au de obicei. În percepția lui Marx, numai ideologia moral] ne face s] privim propriet]țile morale, precum dreptatea, dezirabile în mod inerent sau necesar. (Odat] ce ajungem s] înțelegem ce înseamn] dreptatea cu adev]rât, vom dobândi o percepție mai sobr] despre ceea ce înseamn] dezirabil.) viii. Morală și raționalitatea Exist] câteva concepții care se definesc în esenț] de la sine, printr-o activitate care le este asociat]. Raționalitatea științific], de exemplu, nu este limitat] la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cred ins] c] dup] abolirea acestui tip de societate, indivizii vor putea relaționă doar în calitatea lor de ființe umane, ale c]ror interese pot diferi uneori, dar sunt unite în participarea lor comun] într-o ordine social] cu adev]rât uman]. Doar în societatea f]r] clase morală va putea s] realizeze ceea ce pretinde c] face. Din acest punct de vedere este ușor de înțeles c] Engels vorbește de o „moral] uman] real]” a unei viitoare societ]ți, chiar dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ridic] întreb]ri care ne ridic] probleme. Pretindem noi c] înțelegem adev]rata semnificație social] și istoric] a standardelor morale pe care le utiliz]m? Putem fi siguri c] am mai accepta aceste standarde dac] le-am înțelege cu adev]rât semnificația? În absența unei asemenea înțelegeri, cum putem presupune c] un devotament fâț] de scopurile și de principiile morale pe care le asociem îndeaproape cu simțul nostru despre ceea ce conteaz] este compatibil cu autonomia și compatibilitatea pe care vrem s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Teoriei lingvistice a Poruncii Divine ar putea s] își mențin] poziția, negând faptul c] asemenea oameni exist] într-adev]r. Am putea specula c] cei care par a fi atei p]trunși de idei morale fie nu sunt atei cu adev]rât, fie nu au concepții despre binele moral. Am putea spune, de exemplu, c] cei care cred c] exist] ordine în univers, sau cred în propria lor conștiinț] - au orice fel de concepte pe care nu le pot justifica în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ei nu cred în Dumnezeu, lucru care apare că evident din declarațiile lor sincere. Și acest al doilea sens comun este cel relevant aici; înțelegerea credinței în Dumnezeu în mod diferit ar putea determina că o teorie s] fie adev]rât] pur și simplu prin definiție, lipsit] fiind de orice conținut semnificativ. (În mod alternativ, bazându-ne pe faptul c] expresiile sinonime nu sunt reciproce salva veritate în atribuiri ale credinței, am putea pur și simplu nega faptul c] binele este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mare parte din ceea ce numim porunca lui Dumnezeu, de la practicile rituale pan] la s]rb]torirea sabatului, pare s] nu fie același lucru cu ceea ce înțelegem în mod obișnuit prin moral]. (Bineînțeles, ceea ce înțelegem în mod obișnuit nu este neap]rât și corect.) În m]sura în care este posibil s] deosebim o concepție a moralei ce caracterizeaz] doar unele dintre poruncile lui Dumnezeu, cum ar fi cele privind crimă și furtul, dar nu și de alte porunci divine, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau este bine pentru c] îl poruncește sau îl voiește El? Întrebarea poate fi înțeleas] în termeni de priorit]ți. Dac] Dumnezeu voiește binele pentru c] este bine, atunci binele este cumva prioritar în voia lui Dumnezeu (deși nu neap]rât prioritar din punct de vedere temporal). Conform acestei abord]ri, ceva este mai întâi de toate bine și, în virtutea faptului c] este bine, Dumnezeu dorește acest lucru; voia Să este într-un fel determinat] sau direcționat] de bun]tatea Să
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]