1,696 matches
-
alții îi ies în față spontan. Puterea de suportare a creștinilor era aceea care îi determina pe antagoniști să caute adevărul și să-l urmeze. Păgânii nu trebuiau să se teamă de ucenicii lui Cristos nefiind asociați în illicitae factiones, nerâvnind puterea și abținându-se de la res publica în măsura în care acestea erau legate de gloria pământească. Acesta este mesajul din Apologeticum 38, 3 unde activitatea, inclusiv cea politică, pare să fi fost percepută ca un serviciu pentru lume, înțeles ca specie umană
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
îi era însemnată fruntea cu un semn (signum), după care i se aducea pe vârful unei săbii o coroană pe care neofitul trebuia să o împingă să cadă spunând în auzul celorlalți că Mithra era singura coroană pe care o râvnea. Simbolismul din cadrul ceremonialului voia să reprezinte suferința ce anticipa apoteoza, iar lupta spirituală prefigura victoria pe care ar fi repurtat-o inițiatul încununat, ca un simbol al triumfului Soarelui asupra tenebrelor. Al treilea grad de inițiere, al soldatului, recruta neofitul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
obiecte. În contexte sociale distincte, "câștigul" poate lua forma unor diferite lexeme "bani, mâncare sau poziție socială" -, care devin "umbre de valoare" (Greimas și Fontanille [1991] 1997: 21). Suntem de părere că banii sunt obiectul prototip de valoare care este râvnit de orice persoană coruptă. Sintagma care ascunde o judecată morală, "folosire neonesta", din definiția corupției, poate fi plasată către polul negativ al scalei mijloacelor de a obține un câștig personal, conducând către o altă precondiție din nivelul tensiv foric, si
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
analiza religiozitatea în instituțiile de ocrotire a copilului ale statului român. Nu am găsit o asemenea cercetare realizată la nivel de organizație privind religiozitatea la români. Cercetarea noastră a pătruns dincolo de lucrurile generale studiate până acum cu privire la "România religioasă". Ea râvnește la statutul de cercetare generalizată despre religiozitate. Se cunosc anumite aspecte și s-au făcut interpretări legate de prezența Bisericii în spațiul public românesc, însă o cercetare a religiozității la angajații unei instituții din domeniul asistenței sociale constituie o premieră
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
un visător înțelepțit prematur, dar nu un artist), comparând pe Bizu cu Eminescu, de pildă, prozatorul subliniază fondul psihic comun, "moldovenesc", cum și "diferența specifică" dintre geniu și omul de rând, pentru a accentua că artistul rămâne un mare frustrat, râvnind cu toată ființa sa la viață ca la un paradis iremediabil pierdut. Arta, conchide naratorul lovinescian în cel mai pur spirit romantic, reprezintă totuși o formă de participare la existență (și nu de refuz), chiar dacă "nu vine din îndestulare, ci
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
un destin frământat, nu al unui om, ci al unei societăți: autobiografia se anulează dacă subiectul nu este autorul, ci protagoniștii unor întâmplări la care a asistat naratorul-martor. Valoarea de document ce poate fi cercetat este recunoscută de autoarea care râvnește punerea la zi a trecutului, deoarece este o condiție esențială a supraviețuirii. La apa Vavilonului este scris într-un stil opus normelor memorialisticii, deoarece ficțiunea intimă operează prin rememorare și interpretare a amintirilor, propunând atât o expunere biografică cât și
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Ce motiv întemeiat l-a îndârjit în așa măsură și l-a îndemnat la asemenea fapte războinice? Ce aveau ei în plus și nu împărțeau cu el? Din fire nu era nici belicos, nici pătimaș, nici invidios și nici nu râvnea la bunul altuia. Avea totuși un mobil al supărării, ce îl luase prin surprindere precum erupția vulcanului Etna pe locuitorii Pompeiului, și trebuia să se răfuiască cu cineva. În acel moment se ivise ocazia și energiile în stare latentă, ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pentru demonstrarea sau argumentarea mesajului biblic, ori pentru începerea expunerii sau a unui dialog. Exemplificăm: „Oare nu vedem cât de mulți sunt cei care își pierd bogățiile dintr-o dată și cât de mulți merg la pierzanie din cauza lor fie pentru că râvnesc să le dobândească, fie pentru că le sunt răpite atunci când sunt doborâți de alții mai lacomi de averi decât ei? Chiar dacă ele rămân de-a lungul întregii vieți împreună cu omul și nu-l părăsesc, le părăsește el prin moartea sa. Cât
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
ciudatul “ Costache Buraga. Asta pentru că ai să refuzi desigur, să te urci la întîmplare în vreo mașină ,,mică “idiferent din ce țară ar veni, spre aceiași țintă, ai să refuzi, zic, de dragul aerului pur și al mișcării atît de mult rîvnite de un orășean. Altfel nu este de loc exclus ca la poarta locuinței lui Costache Buraga - devenită publică - să găsești, și după ora ta de mers, mașina pe care ai refuzat-o, iar dincolo de gardul ei să fii martorul unui
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
eclipsa pe Bricker; Ford nu avea o astfel de aură și nici nu putea s-o aibă, după afacerea Watergate. Amendamentul Jackson-Vanik i-a dat Congresului șansa de a avea un cuvînt de spus în politica externă, șansa la care rîvneau mulți membri ai legislativului. Dar, spre deosebire de Administrație, Congresul nu avea întotdeauna acces la informațiile ce priveau securitatea națională. Congresul nu știa de rolul de mediator al României din timpul Războiului din Vietnam. Apoi, mai tîrziu, Casa Albă nu a avut
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
împărtăși împreună de bine, în Hristos Iisus Domnul nostru”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia XV, în PSB, vol. 29, p. 330) „Ci fiindcă numirea de împărăție e ceva mare și mai presus de toate cele râvnite între oameni în viață, de aceea s-a folosit de această numire pentru a da de înțeles prin ea bunătățile cele mai presus de toate. Căci dacă ar fi fost ceva mai sus între oameni decât împărăția, ar fi înaripat
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nu este nici o legătură între întuneric și lumină. Pe aceștia să-i îndepărtați deoarece, nu este nici o potrivire între Hristos și Veliar. Feriți-vă, prea iubiți frați, ca nici să (nu) scrieți acestora și nici să primiți scrisori de la ei. Râvniți și voi, prea iubiți frați și împreună liturghisitori ca fiind de față cu duhul vostru la sinod (de la Sardica) să fiți de acord cu noi și să aprobați, prin semnătura voastră ca să se păzească de către toți împreună liturghisitorii de pretutindeni
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cuvântul, acesta menit să realizeze o conversie a tuturor celorlalte limbaje. Este sigur că poetul avea în vedere mai vechile iluminări rimbaldiene, mai sigur încă îl găsim în atelierul lui Mallarmé, cel care, în căutarea absolutului, a ideii ultime hegeliene, râvnea la un cuvânt total, inexistent în dicționare, unicul în măsură să ducă spre inexprimabil. Nici o diferență între mallarméanul mot total (Divagation première) și stănescianul cuvânt-monadă unificând subiectiv, într-un legato irepetabil, elemente combinatorii profund deosebite față de punctul de plecare. "Să
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în Orașul de sub varul pereților (1994); șochează aici eforturile de penetrare, dincolo de forme și norme, în însăși esența poeticității; sare în ochi reflecția vizionară tinzând spre esențe. Arta magicianului de cuvinte se vrea mântuitoare, dar starea de bucurie spre care râvnește George Vulturescu e curată iluzie: "Mi-e frică de fiecare vers nou, mi-e teamă să-l scriu" (Nu ești singur când scrii). Dimensiunea ontologică, inclusiv opțiunile poetului se înscriu în parametrii unei Transilvanii agreste, cu impact la intelectualii școliți
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
-i față de problemele unității pe care o conduce. După această operație de cointeresare a celor de care depinde stabilitatea scaunului său, directorul s a asigurat de fonduri, de mobilier și aparatură performantă, de protecție împotriva invidioșilor și a celor care râvnesc la înalta sa calitate de lider, și începe să culeagă roadele strădaniilor sale. Declarându-se adept convins al principiului că în economia de piață nimic nu este pe gratis, înțelege că angajarea personalului auxiliar, a suplinitorilor, repartizarea orelor suplimentare, închirierea
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Dacă școala intră în reparații capitale, planificate pe durata mai multor ani, concomitent încep și lucrările de construcții la vila de vacanță a directorului, lucrări care se încheie într-un timp record. Și la școlile rurale funcția de director este râvnită de mulți pretendenți, între care se duce o aprigă luptă. La acest nivel intervine și războiul orgoliilor, mai ales al soțiilor, care își dispută calitatea de primă doamnă. A fi director la o școală în mediul rural înseamnă să fii
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Era anul când am sărbătorit prima promoție de absolvenți, când greutățile începutului se cam încheiaseră iar activitatea școlii intrase oarecum pe făgaș normal. În acel an au început șicanele și presiunile pentru aducerea la conducerea școlii a unei persoane care râvnea la o nouă dregătorie după ce, cu puțin timp în urmă pierduse alta, politică. Și de data acesta s-a confirmat justețea zicalei „Pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești". Bietul Vasile Mitrofan, inspectorul general de atunci
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
în armonie cu noi înșine și cu întregul din care, fericitor, facem parte. Marea culege apele a o mie de rîuri, pentru că se așează mai jos decît acestea, pentru că este mai modestă, iar modestia îi dă putere. Așa că cei care rîvnesc la demnități și funcții deasupra semenilor trebuie să învețe lecția umilinței. Pe aceasta ne-a predat-o și Iisus. Spiritul de conducător se naște din modestie. Un om înțelept este perceput ca superior, fără să se resimtă nici o greutate a
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cu grijă în jur. Se furișează pe sub coroana arborilor, fără a trezi foșnetul frunzelor și trosnetul crengilor. Sunt adulmecați de urși și lupi, care pândesc, răbdători. Mârtani sălbatici și râși perfizi dau târcoale cocoșilor de munte cocoțați în arbori. Jderi râvnesc la pârși care țopăie pe crengi. Din scorburi, bufnițe ochesc cu agerimea lor spre hârciogi speriați. Ferocitatea răzbate în natură din întunecimea adâncurilor. Din păduri se aude zgomotul surd și prelungit de oase zdrobite între caninii ascuțiți ai fiarelor flămânde
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Bosnia, mult spre apusul ținuturilor noastre. Sub Maria Tereza, zgripțorul a privit îndrăzneț spre est, în Galiția, dar ajuns în vecinătatea Moldovei, nu s-a năpustit decât asupra nordului acestei provincii pe care l-a luat în gheare... Viena a râvnit la toată Moldova pentru a lărgi aria de protecție a Galiției. Visa să creeze o zonă tampon în fața arcului carpatic, transformată într-un bastion împotriva oricărei amenințări din răsărit. Deși austriecii au ocupat Transilvania, teritoriul s-a dovedit anevoios de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
tristețe, ci și bucurie. Suntem niște supraviețuitori miraculoși în vremurile tulburi care au curs ca un torent necruțător pe aceste meleaguri. Sub greutatea izolării s-au prăbușit cumplite silnicii și împărății odioase. g. Roza vânturilor După cum observăm, imperiile care au râvnit la pământurile noastre, le-au vrut doar pentru a-și satisface diverse interese strategice aflate permanent într-o acerbă concurență. Deși au urmărit obiective divergente, aceste puteri au avut totuși același scop: să ne folosească meleagurile ca spațiu de tranzit
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și Est. A filtrat, mai degrabă, decât a ecranat, din teribilele amenințări care puteau să ne fie chiar letale. Am riscat să ne prăbușim sub apăsarea izolării noastre, a cărei greutate i-a fost sporită de puterile ce ne-au râvnit pământurile. Am avut de înfruntat popoare cu pretenții universaliste, clădind megaconstrucții ce se voiau indestructibile. Au dispărut însă în negura istoriei, din care mai radiază doar amintirea civilizației lor. Am fost salvați nu doar de spațiul, care a desenat un
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și-a încordat puterea ca să-și întindă stăpânirea în zona apuseană a Moldovei. A urmărit cu ardoare să mute granița la est de râul Siret. Inițiativa se derula pe fondul presiunii resimțite din partea altei puteri care creștea la răsărit și râvnea la teritoriile noastre. Austriecii voiau să o ia înaintea rușilor care tocmai ajunseseră în acel moment la Bug. Înaintarea rapidă a țarilor, care prin Tratatul de la Iași, și-au stabilit granițele pe Nistru, i-a făcut pe austrieci să renunțe
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
însuși Constantin Brâncoveanu tratase în secret, la un moment dat, și cu rușii. Impunerea sistemului fanariot în țările române a fost și consecința evoluțiilor politico militare din Europa Centrală. Linia frontului se retrăgea spre Balcani, iar acest teritoriu strategic era râvnit de la est, de Romanovi, iar dinspre vest, de Habsburgi. După eșecul asedierii Vienei și condițiile grele suportate prin Pacea de la Karlowitz, Poarta Otomană s-a trezit că are de înfruntat, pe lângă Rusia, și Austria, aflată în plină expansiune teritorială spre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ușurință cu ajutorul pașalâcurilor (Vidin, Ruse) și raialelor (Giurgiu, Brăila). Față de Moldova, prin preluarea Tighinei și a Hotinului, otomanii au obținut două poziții cheie, prin intermediul cărora controlau ambele maluri ale Nistrului. Edisanul și Podolia erau două provincii la care turcii au râvnit și pe care le-au deținut mai mult sau mai puțin timp. Inițial, au fost nevoiți să înfrunte Uniunea polono lituaniană sau chiar Hanatul Crimeii care se înstăpânise peste stepele nord pontice. Ulterior, s-au confruntat cu un rival de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]