1,313 matches
-
de pe bănci și țopăiau, aplaudau prostește fiecare fază mai deosebită a meciului... Lulu, liderul galeriei din Cantemir, era mereu în picioare, pitic cu umeri prea lați, cu o față de păsăroi, cu ochii holbați și injectați sub sprâncenele îmbinate, mereu transpirat, răcnind până nu mai avea voce, într-un fel de transă ca a cocoșilor de munte. El dădea tonul tuturor cântecelor și ovațiilor, el le schimba, după un ritm pe care-l simțea numai el. Juca mereu un personaj bufonesc, numai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și pasa, arunca la coș, totul cu o trăire pe care eu n-aș fi fost în stare s-o am pentru nimic pe lume. Fugea ca un posedat dintr-o parte în alta a panoului, cu piciorușele lui curbe, răcnea: "Hai, mă! acum! mi-ai pasat!", prindea mingea, pivota, cu apa curgând pe el ca de pe un câine ieșit din râu, aruncând în sfârșit la coș și punctând. Nu avea nici un complex față de lunganii printre care mișuna. După fiecare coș
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pace! Atacatorul era un băiețel în pantaloni scurți și jerseu marinăresc. Mi-a luat numai o secundă până să-mi dau seama că-i puștiul violatorului - semănau ca două picături de apă. Băiețelul mă prinse de curea și continuă să răcnească: — Lasă-l în pace pe tata! Iar tatăl tot răcnea să-i las un pic de timp să-și ia rămas-bun și să găsească o bonă. Am continuat să urc scările și am traversat Polar Palace cu pistolul în ceafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
marinăresc. Mi-a luat numai o secundă până să-mi dau seama că-i puștiul violatorului - semănau ca două picături de apă. Băiețelul mă prinse de curea și continuă să răcnească: — Lasă-l în pace pe tata! Iar tatăl tot răcnea să-i las un pic de timp să-și ia rămas-bun și să găsească o bonă. Am continuat să urc scările și am traversat Polar Palace cu pistolul în ceafa violatorului, împingându-l cu cealaltă mână, și cu puștiul agățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cum... Ușa batantă de la capătul holului se deschise În lături, izbindu-se de perete și se Închise la loc. Inspectorul Insch se năpusti Înăuntru, Într-un vârtej de auriu și stacojiu, iar cizmele cu vârf Întors scârțâiră pe podea. — McRae! răcni el cu o mutră furioasă sub stratul gros de machiaj. Purta o barbă ca de țap lipită, completată de o mustață ca un mâner. Când și le smulse, o urmă roz i se contură În jurul gurii. O urmă albă arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gunoi. Mi se face rău când mă gândesc, am strigat în timp ce ieșeam nervos din bucătărie. M-am dus în camera de zi și am dat drumul la televizor. Fețe cenușii rânjeau la mine. Guri se deschideau și se închideau. Voci răcneau. M-am ridicat și am dat volumul mai încet. Acum puteam să le aud din bucătărie. Madeleine dădea tonul în timp ce suspinele fiicelor mele îi țineau isonul. Tati nu a vrut. Mami a spus niște lucruri stupide, atâta tot. Mami ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fi politicoase și nejignitoare. —A! Excelență! Herr Major General von Nisan! Direct din tranșee! Ar trebui să-ți dăm o medalie! Fima spuse timid: —Am Întârziat puțin. Îmi pare rău. Am alunecat la intrare. Cu ploaia asta de-afară... Wahrhaftig răcni: A, da! Din nou Întârzierea asta fatală! Din nou această force majeure! Și pentru a suta oară Îi spuse lui Fima gluma despre mortul care Întârziase la propria sa Înmormântare. Era un bărbat scund și Îndesat, cu o constituție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
transfuzia ai avut perfectă dreptate. Eitan răspunse: —Mare lucru. Era cât se poate de clar de la Început. Iar Wahrhaftig spuse: —Dumnezeu ți-a dăruit degete Înțelepte, Gad. Fima Îi Întrerupse cu simpatie: —Beți cafeaua. Se răcește. Excelența sa Herr von Nisan! răcni Wahrhaftig. Unde a dispărut Înălțimea Sa toate zilele astea? Desigur a reușit să compună pentru noi un nou Faust! Sau un Kohlhaas! Iar noi aici aproape c-am uitat cum arată chipul său strălucitor! Și se apucă să povestească „o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
brânza. Și dintr-odată, umflându-se de furie simulată, ca și cum ar fi fost decis să joace rolul tiranului Înfricoșător, bătrânul doctor se Înroși, chipul său de bețivan Începu să tremure, vasele de sânge păreau că stau gata să plesnească și răcni politicos: —Gata! Ajunge cu cotcodăceala! Marș la lucru cu toții! Aici la mine nu e parlament! Aproape fără să deschidă crăpătura buzelor, Gad Eitan sâsâi pe sub mustața sa blondă: —Ba exact asta este. Un parlament senil. Alfred, vino În biroul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
putea fi depășită. Eu, în pantofii mei cu tălpi de cauciuc, stăteam deoparte, rezemat de un tei și priveam la băieții care se dădeau pe gheață cu gurile căscate, cu fularele înfășurate în jurul gâtului. Cei mai vajnici și mai puternici răcneau ca să li se elibereze pârtia; țâșneau ca din pușcă, ținând genunchii ușor îndoiți, peste suprafața strălucitoare și stârneau admirația colegilor când la capătul limbii de gheață se împiedicau și, chiar dacă uneori cădeau, reușeau cu un salt să se redreseze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
față de certurile care lăsau urme ca și vizitele la bunicul, mă simțeam apărat chiar și de mediul acela atât de repede schimbător. Dar abia atingea lumea mea secretă prezentul, că se și repezea asupră-mi un chip roșu de furie, răcnind, în timp ce caietul cădea cu un plesnet pe bancă, să fac bine să le comunic părinților să nu mai profite, cu asemenea tertipuri de-a dreptul imbecile, de înțelegerea lui pentru dificultățile mele lingvistice, că doar nu e așa de idiot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
profundă înainte de a tropăi în sus pe scări până la baie. M-am întrebat dacă ar fi potrivit să merg cu ei și să le cânt un cântecel despre spălatul pe dinți ca să-i îmbărbătez. Dar Tally se descurca și singură răcnind la ei. Câteva minute mai târziu, au coborât cu toții. Copiii arătau aproape prezentabil, dar Tally se transformase în, ei bine, în ea însăși. M-am uitat la ceas. În mai puțin de cinci minute, simultan luptându-se cu trei creaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
drumurilor desfundate de ploaia măruntă ce cădea într-una, am cuprins de departe, la o cotitură, incendiul galben și prelins în pâlpâiri, din geamurile salonului de primire. Și, înțelegând, în sfârșit, cruntul adevăr, fiara turbată din mine a început să răcnească. Tăcerea cumplită a tatei mi-a răscolit tot mai mult de atunci încoace o suferință crâncenă, cu neputință de a mai fi tămăduit. L-am iubit, fără să-mi dau seama în care ascunziș de suflet mi-a zăcut de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
odată, cu lămpile de gaz aerian. Limbile de flăcări albăstrii se întindeau șerpuitoare spre ghirlandele de hârtie colorată. Abia atunci, „Domnul Nae”, patronul localului, în mână cu un ciomag de vișin, se apropia să-l domolească pe Marcu. - Eu plătesc! răcni Marcu, aruncându-i banii de argint și de nichel, munciți o săptămână întreagă. Fă-mi socoteala! Țiganca scâncea, spălându-i rănile cu un prosop și străduindu-se să-i oprească năvala sângelui. Consumatorii localului fugiseră fără să plătească și lăutarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
atunci pe burtă în mocirla de la marginea drumului, cu coatele proptite în noroi, cu obrajii sprijiniți în podurile palmelor murdărite de balega cojită de soare,chipul mamei, blând și adorat, mă ferea de nebunie. Fiindcă îmi venea să urlu, să răcnesc, să-mi arunc căciula grea de oaie de pe capul tuns chilug și să-mi sfâșii mantaua prea grea și prea mare, pătată peste tot de zeama răsturnată din gamelă, în clipele de panică. De atunci păstrez amintirea rictusului sublocotenentului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pământul între cizme, când caii, cu picioarele din față retezate, clătinau capetele ca urșii, cerșindu-ne sfârșitul chinurilor, cu privirea lor deșteaptă! Atunci maiorul nostru era bun și blând. Ridica umerii neputincios și telefona la Divizie că lupta e inegalăă Răcnea numai înainte și după atac, atunci când distanța dintre noi și zona de foc era destul de apreciabilă. În ziua aceea de groază și nebunie, când tărgile veneau și plecau cu carne însângerată de om, un băiat cu două trese, frumos ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
piticul dinlăuntrul meu, între două miorlăituri de plâns isteric. Dințișorii lui de știucă mi se înfipseră în colțul inimii, de astă dată mai îndelung ca în alte rânduri și durerea ascuțită a splendidei mele izolări reveni după declupare. - Latră! Am răcnit către femeia cu carnea dulce tolănită pe covor, în timp ce-mi prindeam bretelele de pantaloni. Înspăimântată de punctele de plumb scăpărător din ochii mei deschiși peste măsură, dânsa făcu: „Ham! Ham!” ocolind în patru labe, încăperea. Becul sângeriu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
grabă. „Aaaa...” făcui căscând gura ca o știucă trasă pe uscat, și fără să mă solicite cineva, spusei dintr-odată „abece”. Problema era dezlegată. Se vede treaba, că ochii îmi erau prea sticloși și dădeau de bănuit, căci maica mea, răcnind ca o leoaică lângă puiul nimerit în plin, mi-a descleștat fălcile cu toate cele zece degete ca să mi se uite în gură. „Ai băut otravă?” plânse mama, în vreme ce Gloria nu știa cum să-mi intre în voie. Ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fiindcă nu am descoperit între strămoșii mei, nici un pensionar al ocnei. Crapă-ți capul singură, ca să pot citit în creierii tăi risipiți, cruntul adevăr pe care mi-l ascunzi de atâta vreme”. „Să vezi cum a fost”, scâncea Gloria. Atunci răcneam să tacă. Nu vreau să știu la ce se gândește femeia mea, atunci când își freacă buza maxilarului inferior, trecând de-a lungul ei degetul arătător pe toată suprafața lui laterală. Nu mai doream nici de astă dată să știu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în sufrageria comună, unde se improvizau de obicei spectacole variate și de multe ori interesante. Ida Wüst, pe atunci actriță de periferie, fără angajament, își înspăimânta copilul, un băiețaș de șapte ani, cu țipătul patetic din „Elga” lui Gerhard Hauptmann. Răcnea cu chipul descompus, cu ochii bulbucați, gata parcă-i să-i scape din orbite. Copilul nu se putea împăca ușor cu asemenea spectacole. Vladimir Beral cânta la pian faimosul menuet de Paderewsky. Eva îl fredona cu buzele strânse, în timp ce doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
așeză recunoscător. — Ce-ați zice de o cafea? Întrebă Barnes, Îndreptându-se către o cafetieră din spatele biroului său. Deodată luminile se stinseră. Camera se cufundă În Întuneric, cu excepția luminii care mai pătrundea printr-un hublou lateral. Fir-ar să fie! răcni Barnes. Iarăși? Emerson! Emerson! Un sublocotenent intră pe o ușă laterală. — Se lucrează la defecțiune, domnule! — Ce s-a mai Întâmplat de data asta? — Avarie pe Nava ROV Bay 2, domnule. — Da' parcă au fost adăugate niște linii suplimentare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
plânge și a se ferici. De fapt ei nu știu nimic dintr-o viață de-a valma, în atâta tristețe de lume care este într-o continuă căutare de un DELIR IMPOSIBIL. SUFLETUL CERULUI Prietene, privește-n noapte, cum iubirile răcnesc, Și-n jurul tău, doar muzica astrală dansează, precum o balerină în ritualuri de vis. Dragostea, prietene, e ceva sfânt ce vine din mrejele sufletului fericit, și-ți desface toate viziunile despre cum ar trebui să zbori, pentru a lăsa
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să-i culcăm REGATUL lui de morți și VERSURI ACADEMICE împrumutate în căutările divinului până la destinația nocturnă a visului. AERUL rece te vinde în regatul amorțit de iubiri. Poetul Sfânt rămâne POET în PATUL lui de tăcere și gând zdrențuit. Răcnește în mine visarea. Răcnește în mine Ochiul de noapte prea trist, prea firav și de atâtea ori înecat. Prin mâluri albastre de Zări, prin mâluri de nopți cu un poem Hărțuit. O liniște rece îmi sărută timpul. O liniște a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
lui de morți și VERSURI ACADEMICE împrumutate în căutările divinului până la destinația nocturnă a visului. AERUL rece te vinde în regatul amorțit de iubiri. Poetul Sfânt rămâne POET în PATUL lui de tăcere și gând zdrențuit. Răcnește în mine visarea. Răcnește în mine Ochiul de noapte prea trist, prea firav și de atâtea ori înecat. Prin mâluri albastre de Zări, prin mâluri de nopți cu un poem Hărțuit. O liniște rece îmi sărută timpul. O liniște a nopților a încercat să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
liniște a nopților a încercat să decanteze albăstritele nopți. Din steaua universului la o noapte de ger, îmi surâde El și Ea, poemul de timp născut din înseratele vieți de boeme și amestecat în tăcerile calme de Sorți. O unduire răcnește, Un ochi mă vinde, un ochi rămâne calm în atingerea apogeului ucis, nu e nici o înserare neagră și nici un BOEM Zidit în margini de cer și cuvânt. Lacrima din mine mă arde, mă minte prin ceruri de gând... și-mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]