1,700 matches
-
simtă în largul său. Cel puțin a scăpat de partea cu public a evenimentului. Nu mai sunt primejdii acum. Se îndreaptă spre holul palatului pentru recepție. De stâlpii sălii enorme fuseseră agățate un fel de tende înzorzonate. Un vânt ușor răcorește podeaua de marmoră și obrajii aprinși de căldură ai englezilor, aducând zâmbete pe chipurile asudate. În timp ce își ocupă locurile, fragmente de conversație ajung la urechile zăpăcite ale lui sir Wyndham. — Vă voi recomanda croitorului meu de la Londra, îi spune prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Sahib, care nu vorbește ca un sahib, se trezește și se scarpină. Cât mai avem de mers? întreabă. — Încă o oră, sahib, zice Jiwan Singh. Tânărul cel ciudat încuviințează, depărtându-și cămașa kaki udă de sudoare de piept, ca să se răcorească. Apoi adoarme din nou. A dormit așa toată dimineața. Dacă ar fi fost treaz, ar fi observat chipurile încordate ale gărzilor de la intrarea pe podul de cale ferată sau dărâmăturile din ultimul sat prin care au trecut, unde avioanele sahibilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu. 13. De aceea am fost mîngîiați. Dar, pe lîngă mîngîierea aceasta a noastră, ne-am bucurat și mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a fost răcorit de voi toți. 14. Și dacă m-am lăudat puțin cu voi înaintea lui, n-am fost dat de rușine. Ci, după cum în orice lucru v-am spus adevărul, tot așa și lauda noastră cu voi înaintea lui Tit, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
Fiți și voi supuși unor astfel de oameni și fiecăruia care ajută la lucru și se ostenește. 17. Mă bucur de venirea lui Stefana, lui Fortunat și lui Ahaic; ei au împlinit ce lipsea din partea voastră, 18. căci mi-au răcorit duhul meu și al vostru. Să știți dar să prețuiți pe astfel de oameni. 19. Bisericile din Asia vă trimit sănătate. Acuila și Priscila, împreună cu Biserica din casa lor, vă trimit multă sănătate în Domnul. 20. Toți frații vă trimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
spinările lucioase ale bivolilor. Săream ca peștii și ca broaștele. Buruienile stufoase, înalte, erau ascunzișul nostru preferat. Gustările noastre constau din plante de apă dulce numite chiao-pai. După-amiaza, când căldura devenea insuportabilă, îi organizam pe copii să mă ajute să răcorim casa. Sora și fratele meu umpleau gălețile, iar eu le trăgeam sus pe acoperiș, pe unde turnam apa peste plăci. După aceea mergeam înapoi la apă, unde treceau plutind p’ieh, - plute din bambus. Coborau în josul fluviului ca un gigantic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
le spunem să nu mai înfășoare strâns picioarele femeilor lor ca să fie mai mici. Prințul Kung râde sarcastic: — Poate un cerșetor să pretindă respect? Se întoarce să se uite la mine, așteptând parcă un răspuns. În cameră începe să se răcorească. Privesc cum ne sunt umplute din nou ceștile cu ceai. — Fiul Cerului a fost ofensat, îi spun eu. China a fost ofensată. Tuturor le e prea rușine să recunoască asta! Prințul Kung îmi face semn să vorbesc încet. Lui Hsien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
apăsătoare de chin. Nu știam unde sânt și am luat-o spre fereastră pe care am deschis-o și am sărit jos în stradă. Am căzut pe brânci și mi-a clănțănit bărbia de pavaj. Asta parcă mai m-a răcorit. Am intrat îndărăt pe poartă și m-am întors în pat. Dimineața m-am uitat să văd de la ce distanță sărisem. Mi s-a părut că am visat deși aveam bărbia vânătă și mă dureau coatele și genunchii. Nu înțeleg
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Știu», a răspuns Enin cel tânăr În timp ce scotea oțelul plin de borhot și sânge, «da’ nu trebuia să minți În gura mare...» A plecat și l-a lăsat horcăind În buruienile de la marginea potecii. Pe drum, Însă, după ce s-a răcorit nițel, l-a prins mila de amărâtul care se chinuia În dureri cumplite. De junghietură În burtă se moare greu și dureros. Drept care s-a Întors, i-a tăiat beregata ca să-l ușureze de suferință și de-abia după aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca moara neferecată!”. Sergentul belise ochii. Lică se Întoarse spre el: „Ba n-o să ne faci nimica!”. Își scoase pantalonul și rămase În niște chiloți negri. „Ce poți să Îmi faci tu mie? Acuma mă bag În apă să mă răcoresc. Să vedem: ce-mi faci?” „Te-mpușc!” amenință Sergentul, cu jumătate de gură. „Împușcă-te pe tine, nu pe mine!” mai zise Lică și se azvârli În Gropan cu capul În jos. Roșu la față, Sergentul aștepta să iasă Lică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să fi fost fată mare, că trăise cu un văr al ei de-al doilea la care ținea ca la lumina ochilor. De la nuntă la el fugise, dar ăla nici gând s-o primească. Au trimis-o părinții, să se răcorească, să pască vitele unor rubedenii de la munte. Când s-a Întors de acolo, cu fetița În brațe, alte vorbe zburaseră: al cui era copilul? Al vărului de-al doilea ori al profesorului bețiv? Singura care știa adevărul era ea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întreagă. Îi Îndopă cu de toate și le dădu să bea. Mai ales scamatorul se ghiftuise de cărnuri și se amețise bine de la vinul tare pe care-l băuse ca pe apă. Bărbații ieșiră afară, pe prispă, să se mai răcorească și să fumeze țigări străine. Din vorbă În vorbă, șoferul o cârmi către Îngrijorarea lui de părinte. „Domnule, nu știu ce să-i mai fac. Adică știu, da’ nu prea am timp să-l duc prin alte părți, că aici, În sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
speriau atunci când o auzeau scoțând vreun cuvânt. La Eleșteu, Marin Purcaru Își scălda turma În nămolul călduț, putred și Împuțit ca s-o scape de rapăn, căpușe ori păduchi. Copiii atâta așteptau. Când porcii se azvârleau În apă să se răcorească, băieții, goi, Își alegeau câte un animal, se cățărau pe spinarea lui și Îl apucau zdravăn de urechile clăpăuge. Tare se mai speriase În primele săptămâni la primărie. Trebuia să se Îngrijească de tot soiul de documente cu nume ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-i ceară, tacticos, cine știe ce lucru neînsemnat, ea se apuca să-l spurce și să-l trimită la dracu’, unde, de fapt Îi era și locul, printre focurile În veci nestinse ale cazanelor cu smoală. Fierarul o lăsa să se răcorească puțin și abia apoi, tot liniștit și tacticos, pronunța numele neînsemnatului obiect pe care Îl voia de la soția sa, iar aceea, bombănind, chiar se pornea să-l aducă. Ion Găman și Nae Cuțitaru aproape se Înecau de râs când prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de apă ce până atunci zăcuse liniștit Între malurile cu gene lungi și dese de trestie. Oamenii se bucurau În apa mică, stătută și, În curând, Îngroșată de nămolul ridicat de pe fund, se stropeau și, cu strigăte de Încântare, se răcoreau de căldura Întregii zile și se spălau de urmele grețoaselor omizi. Ectoraș se aruncase și el din tulbureala clocotitoare, mai ales după ce țiganca cea trupeșă râsese de el, de pielea lui albă, de cărnița dulce care ar fi ademenit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
m-ar Încânta cine știe ce să ne scurtăm așteptarea Într-o cârciumă. Mai bine, uite, am văzut că s-a deschis În centru o cofetărie turcească. Nu te-ar tenta nici un pic să sorbim o cafeluță de la mama ei, să ne răcorim cerul gurii cu bragă și să ne răsfățăm papilele gustative cu un cataif? Eu fac cinste! La prima chenzină o să-ți Înapoiez totul, până la ultimul bănuț, chiar și bacșișul. Până atunci, Însă, am să te rog să mă mai creditezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Când ajunge la fântână, Jos pe‐ o pajiște săracă Pune‐ odorul ei. Din mână Saltă cumpăna bătrână și se pleacă. Scârțâind, din nou ea crește. Mama toarnă cu tot zorul Apă‐ n pumni, și se grăbește La copil și‐i răcorește 121 Obrăjorul . Bea apoi, și ea pe fugă Merge iarăși după asta La copil. și- i dă să sugă, Frânt‐apoi, pe‐o buturugă Stă nevasta. Singur vântul, se oprește: Peste ochi își pune‐o mână și zâmbind copilărește Curios
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
gând să‐ mi dai canoane, și vrei să mă cuminici, părinte Solomoane, Cucernic faci agheazmă, și mâna ta, părinte Stropește casa tatii, ca bine s‐o‐cuvinte. Dar în zădar mă‐nvălui încet cu patrafirul și fruntea mea fierbinte o răcorești cu mirul... Zadarnic mamei‐i cade o lacrimă pe iie, Zadarnică e slujba lui Sfântu Vasile!... 192 Nicolae Grigorescu 1838 ‐ 1907 „Gazdele Lascarov și soția i‐au invitat în casă (pe Vlahuță și soția sa sosiți la Tecuci în toamna
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Și privind peste câmpii, Vezi la joacă doar copii. Vara S-a sfârșit anul școlar! Vara ne oferă-n dar O vacanță foarte lungă, De jucat să ne ajungă. Soarele, de sus lucește Pământul îl încălzește, Iar noi ne vom răcori În apă de vom sări, Toată ziua până-n seară Și mâine vom veni iară, De vară ne vom bucura, De soare și căldura sa. Toamna Se usucă iarba pe câmpii, Din copaci cad frunze ruginii, Vara pleacă de unde a venit
Anotimpurile by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83642_a_84967]
-
o pânză de la un copac la altul și, la adăpostul ei, își scoase armura. Apoi, se întoarse cu spatele spre fiul său adoptiv, Katsutoshi, și spuse: — Șterge-mă pe spate, Katsutoshi. Doi paji ridicară evantaie mari și începură să-l răcorească. Când transpirația i se uscă, începu să-l mănânce trupul. — Katsutoshi, freacă-mă mai tare, se agită el. Mult mai tare. Băiatul încă nu avea decât cincisprezece ani. Era destul de înduioșător să-l vezi comportându-se cu o asemenea grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
șoimi. Aveți de gând să urcați pe munte, stăpâne? Hideyoshi arătă cu bastonul spre jumătatea pantei: — Da. Cam până acolo. După ce urcară cam o treime din înălțime, ajunseră la un mic platou. Hideyoshi se opri privind în jur, cu vântul răcorindu-i sudoarea de pe frunte. Din locul acela, avea o vedere panoramică asupra regiunii dintre Yanagase și sudul Lacului Yogo. Drumul spre provinciile din miazănoapte, care șerpuia printre munți, făcând legătura între câteva sate, semăna cu o panglică. — Care e Muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mine?... La sfârșitul mesei, m-am dus la izvor, să mă reculeg. “Ce faci, dragule? Ai venit să te pătrunzi de spiritul lunii?” - mi s-a părut că mă întreabă izvorul în galopul lui către vale. “Am venit să mă răcoresc. Să scap de vedenii și vise de neînțeles” - i-am răspuns eu. “Aruncă greul aici în unda mea și am să-l duc spre lumea largă”... Nu știu cât a durat dialogul imaginar cu izvorul... În cele din urmă, am pornit către
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
au plătit-o după înțelegere în mîna lui „Irimii ce-au fostu vătav de vieri”. Printre plătitori se află: „Vasilii bărbieriul”, „Gheorghii siimanul brăhariul” și „Iusuf turcul”. Dacă tot ai pomenit de Gheorghie siimanul brahariul, hai până la el, să ne răcorim cu o bragă. De multă vreme înghit în sec, părinte. Așa că o gură de bragă ar fi ca o ploaie bună în mijloc de vară... Cum bătrânul a pornit deja de-a lungul uliții, prin fața dughenilor de tot felul, am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
îl urmez ca o slugă devotată și tăcută. În cale ne întâlnim cu vânzătorii de bragă și covrigi, cu marfa proaspăt luată de la cei ce o fac. Grăbiți nevoie mare, pentru că soarele dogorește strașnic și orice târgoveț vrea să se răcorească, dând de dușcă o ulcică cu bragă proaspătă. De departe zăresc o dugheană mai arătoasă și îmi închipui că este a turcului. De fapt nici nu era nevoie de închipuire, pentru că l-am și zărit pe stăpân: un turc între
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de dragoste pe zarea albastră. Tu o citești și gândești că țiam îndeplinit o dorință. Așa e, doar sunt femeia cu genele din aripi. Poveste cu mistreți Era o vreme de început de veacuri. Mistreții aveau colții de fildeș. Se răcoreau, în zilele arzătoare, înotând, în amonte, prin apa aceea limpede și rece ca o zi polară. Peștii se oglindeau jucăuși, ca într-o zbatere de pleoape. Când râul mușca furios din maluri, mistreții se retrăgeau vlăguiți la marginea pădurii de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Eu nu am alta de făcut decât să-mi lepăd puținul bagaj în locul de mult știut și să ies la întâlnirea cu pârâiașul zurbagiu de dincolo de portiță... Nimic nou pe malurile lui încărcate de lăstăriș și iarbă încă verde. Îmi răcoresc chipul cu apa limpede precum „Lacrima Cristi” și mă întorc în chilie, unde bunătățile aduse de bătrân mă așteaptă așezate frumos pe masă... Călugărul, ca de obicei, nu-i de față. Mănânc pe așezate, fiindcă știu că el nu se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]