2,217 matches
-
una. Formă perfectă de Buddha. Fermentând la interior, neinteresată de lume... Fruct frumos și distant, care se înmuia pe măsură ce zilele treceau, pe măsură ce nopțile treceau; fruct frumos, plin cu o constelație încă nedescoperită de stele tinere. Îl ținu în mână. Era răcoros, inegal la atingere. Orele treceau. Mai multe stele decât cer. Stătea nemișcat în noaptea cea liniștită. În dubiță, băiatul Hungry Hop devenea tot mai nervos în timp ce conducea. Ce-și dorea? Voia să se-ntâlnească cu Pinky, așa cum plănuiseră. Nu. Voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pasărea paradisului, mânuitor al Trandafirului de Piatră. I se părea foarte amuzant că numele lor conțineau aceste simboluri primordiale. Asta condimenta totul. Partea a treia GRIMUS CINCIZECI ȘI PATRU în căsuța vopsită în negru era întuneric, un întuneric tăcut și răcoros. Peste tot se înălțau umbre, paznici imateriali ai urâțeniei nevăzute. Afară, porțiunile vizibile ale muntelui Calf se ridicau deasupra casei precum un al doilea tavan furtunos, ferind-o de lumina palidă a soarelui, filtrată de cețuri, care cădea peste câmpiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Șemișidin, marele meșter de căruțe, cel din Arabangilar kiarhanesi, și Iosuf, cândva un fel de magazioner, anbar emini, șoptea admirativ Kerim, porneau în căutarea iubirilor. În aerul încins al nopților, când dinspre stepa răsfățată de Lună venea dogoarea mistuitoare a răcoroaselor cadâne, când dinspre nevăzute stâne urca doar aburul amețitor al oilor adormite în mandra, amestecat cu aspra suflare a ierburilor arse și geamătul câmpiei perpelite sub chemări de patimi, porneau toți trei, călare, spre satele din depărtare: Ceairlighiol, Caraiapular, Veischioi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trei mari figuri În secolul ăsta: Dolores Ibárruri, Manolete și Iosif Stalin, proclamă taximetristul, dispus să ne fericească cu o detaliată biografie a ilustrului tovarăș. Eu călătoream comod În spate, străin de perorație, cu fereastra deschisă și bucurîndu-mă de aerul răcoros. Fermín, Încîntat că se plimba Într-un Studebaker, Îi cînta În strună șoferului, punctînd, din cînd În cînd, portretul liderului sovietic executat de taximetrist cu chestiuni de Îndoielnic interes istoriografic. — Păi, am Înțeles că suferă mult de prostată de cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un taur. Ar vrea Volga să aibă un debit așa de mare. Dezbaterea de politică pe picior mare ne-a Însoțit de-a lungul Întregii traversade pe Vía Augusta Înspre partea de sus a orașului. Ziua strălucea și o briză răcoroasă Înveșmînta cerul Într-un albastru arzător. CÎnd am ajuns pe strada Ganduxer, șoferul coti la dreapta și Începurăm lentul urcuș spre promenada Bonanova. Colegiul San Gabriel se Înălța În mijlocul unei pădurici, În punctul cel mai de sus al unei străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Pe măsură ce mercurul termometrelor crește, la fel se Întâmplă și cu senzația de oboseală, specifică zilelor de vară. Chiar dacă pielea noastră are propriul ei termostat care ne ferește de supraîncălzire, un ajutor suplimentar nu strică niciodată. Deși ascunderea În locuri mai răcoroase pare singura soluție disponibilă În zilele caniculare, există totuși și alte căi accesibile pentru a ne menține vigoarea și prospețimea, indiferent de temperatură.” Care erau aceste căi mai accesibile de răcorire a pielii nu era greu de ghicit: apa...Toropit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
2 și predai româna la V-VIII.“, „Cutare e detașat pentru doi ani În Algeria, Îl suplinești și pe urmă vezi tu dacă se mai Întoarce!“ etc. etc. Cât stătuse acolo În curte se simțise bine. Aerul de sub castan era răcoros, iar peluza pe care se așezase fusese proaspăt cosită și mirosul fânului Încă nestrâns În căpițe Îl Îmbătase. Tocmai se Întreba cine se ocupă de cositul fânului În curtea inspectoratului când se auzi strigat pe nume. Surprizele lui abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
brânza mai gustoasă. De aceea este așa de bună brânza cu smântână pe care o face bunica! Printre atâtea întrebări, drumul a trecut pe neobservate și cei doi călători au ajuns la marginea pădurii. Când au intrat sub umbra ei răcoroasă, prichindelul s-a simțit de parcă a pătruns într-o altă lume, într-o împărăție misterioasă. Bunicul i-a arătat multe minunății ale pădurii și i-a povestit despre urși și mistreți fioroși, despre vulpi viclene, veverițe jucăușe, bursuci morocănoși și
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
trei pași și păzit de halebardierii spătarului Mihail, urcă treptele care duceau spre camerele voievodale și intră În cabinetul său de lucru, a cărui fereastră dădea spre dealurile Împădurite ale Sucevei. Deschise geamul și lăsă să intre În cameră aerul răcoros al primăverii târzii și mirosul Îmbătător de cireș În floare. Afară adia un vânt ușor dinspre miazăzi. Cerul era senin, iar Carul Mare se opintea, ca În fiecare noapte, să răstoarne netrebnicia lumii, aducând În locu-i liniștea și frumusețea infinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
făcu semn unui scutier să-i desfacă platoșa stropită cu sânge. Era obosit și asudat, iar căldura lui iulie devenise greu de suportat. Dar mai erau doar trei sau patru ceasuri până când, la adăpostului codrului, aerul avea să devină mai răcoros. Se simțea mireasma frunzelor de fag și a ierbii crescute sălbatic În apropierea Siretului. Era vreme de cules recoltele de pe câmpiile și dealurile țării. Voievodul știa asta, cum o știau și răzeșii și călăreții plecați să oprească valul tătarilor. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
părul, lung și castaniu, i se revărsa peste umeri, căci nu-și pusese coiful. De altfel, bătălia se terminase, iar caldura zilelor de iulie era Înăbușitoare. Erinei nu-i plăcea infinitul câmpiei. Se visa Înapoi În pădurile Murgenilor, pe malul răcoros la Bârladului. - Ce s-a Întâmplat? - Tatăl tău a căzut, cu sabia În mână, apărând retragerea voievodului. O liniște adâncă acoperi, parcă, Întreaga câmpie a Nistrului. O liniște neagră, ca un abis. Erina Închise ochii și Încercă să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se vedea nimeni, pădurea se schimbase. Respira altfel. Era mai vie. Voievodul se opri. Ieșeau Într-un tăpșan luminat de soarele, Încă puternic, al după-amiezii. I se părea că e prea multă lumină, după atâtea zile de mers prin umbra răcoroasă a pădurilor. Privi spre Alexandru, care avea și el aceeași neliniște. Nu se știa cine se află În jurul acelui tăpșan, dacă erau prieteni sau dușmani, dacă era sfârșitul sau Începutul. Apoi tânărul șopti: - Măria ta... Cred că, dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de vin. Oaspeții aveau să rămână acolo peste noapte, căci signor Gianluca Fontanelli dorea să cunoască locurile. Alexandru ieși În pridvor, privind cum soarele cobora Încet spre asfințit. Fusese o zi senină și călduroasă, dar căderea serii aducea o adiere răcoroasă. În spatele lui veni Ștefănel. - O nouă călătorie... murmură Alexandru. - Ești nebun, spuse la fel de Încet Ștefănel. Se află la capătul lumii. Și Zidul nu poate fi trecut. - Cum o cheamă? - Midori... - Ce nume ciudat... frumos... În limba română seamănă cu durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
între pereții casei părintești. Singurul fiu al unui avocat distins, Pandit Amar Nath, Razdan este moștenitorul unei averi de câteva sute de mii de rupii și viitorul posesor al acoperământului sub care se află, al curții și grădinilor, al camerelor răcoroase cu tavane înalte, al încăperilor servitorilor și al toaletei moderne, europene. Va moșteni, de asemenea, alte câteva case, un mănunchi de sate, o lustragerie la Lucknow și acțiuni la un concern de prelucrare a mătăsii. Când își închipuie viitorul, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ușurându-i pe țărani de recolte și de vite. A fost o viață sănătoasă, în aer liber și oricine și-l poate închipui pe general, alături de multele generații de soldați englezi care l-au urmat, bucurându-se de prospețimea dimineților răcoroase din Punjab și de rezervele îndestulătoare pe care le aveau. Dar iată că într-o bună zi, chiar când începuse să-și dea seama că războiul nu mai e de el, Ala-U-din ajunge la coliba unui sfânt. Acesta îl binecuvântează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-și ducă viața aici și nu în afara pereților. Altele au ajuns aici prin ciclul universal al obligațiilor de familie: văduve, verișoare de gradul doi, mătuși obscure, venite să-și trăiască aici ultimele zile de viață, în camere aflate în curtea răcoroasă a zenanalei. Servitoarele se țin după stăpânele lor, iar hijra după toată lumea. Pot fi servitoare, bodyguarzi, spioni, lingușitoare, pot aplica pedepsele și arbitra disputele, trăiesc într-un spațiu restrâns din afara zenanalei, pregătite să răspundă la chemarea stăpânelor. Vocile lor aspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
interesat în a mă face să încalc regulile. Îmi vine în minte învățătura tatălui meu: „Tinerii văd o oportunitate acolo unde bătrânii ar putea întrevedea un pericol“. Fiul Cerului îmi zâmbește. Îi zâmbesc înapoi. — Vara asta are să fie plăcută și răcoroasă. Împăratul Hsien Feng se joacă în continuare cu plăcuțele. Marea Împărăteasă își întoarce capul spre noi și se încruntă. Gândurile mi se îndreaptă la fata care a fost bătută de moarte și instantaneu spatele mi se udă de transpirație. Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Armoniei. — Continuă, An-te-hai. — Concubinele tatălui și bunicului împăratului Hsien Feng sunt prietenele mele. Ele locuiesc în Palatul Seninătății Binefăcătoare. Cunosc povestea fiecăreia și relația fiecăreia cu Majestatea Sa. Pot să vă spun cum palatul este încălzit iarna și cum rămâne răcoros vara. Pot să vă spun de unde provine apa dumneavoastră de băut. Sunt familiar cu crimele și fantomele Orașului Interzis, cu poveștile din spatele misterioaselor izbucniri de foc și ale neașteptatelor dispariții de oameni. Cunosc santinelele de la porți și sunt prietenul apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
atât de asemănător cu ale lui, încât nici măcar el nu le poate deosebi. În timpul zilelor de vară, îmi e destul de greu să îi evit pe miniștrii care trec pe aici, de vreme ce lăsăm ușa deschisă pentru a lăsa să intre aer răcoros. Ca să evit suspiciunile, Hsien Feng îmi spune să mă deghizez în băiatul care se ocupă de cerneala și pensulele lui de scris. Îmi ascund părul lung sub o căciulă și mă îmbrac într-o robă simplă, dându-mă drept eunucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mă trezesc înainte de ivirea zorilor, ca să petrec timp cu fiul meu. Apoi, ritualul Shih-san continuă. Tung Chih e din nou băgat în cadă. Stă în apă de o oră și cincisprezece minute. Soarele strălucește, însă luna mai e o lună răcoroasă. Fiul meu ar putea foarte ușor să răcească, dar nimănui nu pare să-i pese. După ce Tung Chih strănută de două ori, îi spun lui An-te-hai să aducă un cort ca să-l ferească de briză. Însă Nuharoo respinge ideea. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
An-te-hai dacă a observat schimbări la mine. Cu prudență, eunucul descrie „răsculările“ din miez de noapte ale corpului meu. Îmi aduce la cunoștință că am țipat în vis, implorând să fiu atinsă. Iarna a venit devreme. Diminețile de septembrie sunt răcoroase și aerul e proaspăt. Cum arțarii tocmai încep să-și schimbe culoarea, m-am hotărât să fac o plimbare care să mă ducă în apropierea terenului de instrucție a lui Yung Lu. Cu cât mă dojenesc mai mult pentru indecență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nostalgic. Un drumeag începea să înverzească. La capătul lui zvîcneau păsări din trifoaie vechi; mi se strîngea inima. Mîna bunicii simțea fiorul și-l stăpînea neînduplecată. Aproape de gîrlă o ghionoaie dezlega în paltini sonorități rare. Plutea un fîșîit vag și răcoros care ne obliga să tăcem. La înfricoșătoarea noastră ivire, broaștele de pe mal se înecau pe rând. Tulburate de mîl, valurile se roteau groase pe sub salcîmi aplecați. Din pămînt răsăreau, ca arama nouă, frunze grase și rotunde. Între rugi uscați de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se Împacă treaba asta cu lupta Împotriva misticismului: grădinița se afla la numai câțiva metri de intrarea În biserică. Și băieții, și fetele purtau aceleași șorțulețe albastre, cu fundă roșie sau albă legată la gât. Casa popilor avea ziduri groase, răcoroase, din cărămidă, iar nu din chirpici, așa cum Își clădeau odăile oamenii de rând. Beciul de sub chepengul Încuiat cu trei lacăte era enorm și Îndemna la explorare. Pe lângă faptul că mă Îndrăgostisem În același timp de educatoare (mi se părea imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Să nu spui: « Mama n‐a fost așa niciodată !» Ai să‐ mi cunoști glasul poveștilor în arborii din fața fereștrilor. Din multe semne‐ai să‐ nțelegi că‐s eu, când am să vin lângă patul tău și‐ am să fac aerul răcoros, scoborând toate stelele jos. Ai să cunoști că‐i mama după pace și după felu‐ n care totul tace - durerea și grija de mâine - după mirosul de gutui și pâine. Ai să mă știi și‐ai să zâmbești dormind. Eu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
câmp era un spectacol nemaipomenit, era, în același timp, și unul vesel. Totodată, comandanții de unități care fuseseră convocați fură chemați din nou - de astă dată, în pădurea altarului lui Hachiman. Acolo, întețit de umbrele înserării și țârâielile greierilor, aerul răcoros se simțea dens aproape ca apa. Cu un moment în urmă, din capelă se auzise zgomotul palmelor plesnite în rugăciune. Se părea că Mitsuhide și generalii lui se rugaseră zeilor. Mitsuhide se convinsese că nu acționa numai în virtutea dușmăniei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]