20,576 matches
-
desfășoare pe nemărginitele dimensiuni: dimensiunea înaltului: ,,Un cer de înaltă lumină/ s-ascunde-n semințe când dorm"; "Curge timpul prin înalturi,/ astru poartă lângă astru/ răzbunându-mă-n albastru"; dimensiunea adâncului: "Coboară-n lut părinții rând pe rând... ei vor să fie rădăcinile/ prin care ne prelungim pe sub pământ"; infinita depărtare: "A iubi aceasta vine/ tare de departe-n mine"; pe cerbul "cu stea în frunte" nu "crângul cu ciutele" nici "cărarea cu iezerul" îl cheamă, ci "depărtările... erele, sferele". Ca și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Hölderlin în tragedia Empedocle: Căci plină de înțeles sublim, Plină de o putere mută, marea Natură Îl îmbrățișează pe om, cel care presimte, Pentru ca el să dea lumii o formă. Și pentru a chema, Spiritul său urcă în el Din rădăcini adânci Această puternică năzuință. Și el poate mult, și splendid Este verbul său schimbând lumea... (Empedocle, versiune II.a, actul I, scena III) Rostirea poetică preschimbă spiritul în verb, în imagine vie și, prin această magie, poetul poate dezlega taina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Și trezeau valuri de uimire în oceanul văzduhului ! Se părea că mesajul aripilor Pentru o clipă aducea o sete nebună de mișcare În inima munților mereu neclătinați. Colinele deveneau nouri plutind fără țintă prin Baiçakh, Șirurile de arbori își smulgeau rădăcinile Întinzându-și deasemenea aripile pe urmele sunetului. Visul serii se sfărâma, Se năștea un dor adânc, un dor de moarte către dincolo ! Prin voi sufletul lumii retrimitea strigătul în toate părțile Nu aici ! nu aici ! undeva în altă parte ! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
piață, dacă am chef. Dacă am chef... Să fii răvășitoare. Cu ciorapii tăi colorați. Cu rochia ta de seară. Scurtă. Strâmtă. Scurtă. Aiureală. Cu voce gâjâită. De roșcată, fie. De roșcată cu lecturi din Proust... De blondă cu iPOD și rădăcini crescute, castaniu cuminte. De femeie frumoasă, un pic sărită de patruzeci, pe care n-o așteaptă nimeni acasă. De ado lescentă cu gărgăuni și colecție de reviste mâzgălite cu pixul, care fură bani din geanta maică-sii. De studentă nesărată
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sus, podeaua proaspăt spălată a cantinei și primele silabe ale copilului, împleticite ca mersul unui mus speriat, pe o corabie în furtună. 25. eu sunt aici La Sevilla, trebuie să știi, cresc portocali în mijlocul drumului. Șinele tramvaielor unduiesc sinusoidal în funcție de rădăcinile care-și revendică insule de viață în ochiuri de pământ neînghițite de asfalt. Mireasmă grea de căldură, lipicioasă, ca de fruct strivit între degete trece din Arenal în Santa Cruz, o ia apoi spre nord, spre Macarena, se sfărâmă în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o seară în care mă mușca insignifiant o banală răceală cu potențial febril, am rugat-o să mi povestească despre țarul Ivan. A zâmbit și zâmbetul a îmbătrânit-o sub ochii mei, a scofâlcit-o brusc și i-a făcut rădăcinile nevopsite să crească vizibil, cărunt, dezolant. Mi-a gătit morun cu sparanghel și afine. Delicios. Spumă de vișine la desert. Mama nu credea în mâncarea de bolnavi și-n virtuțile ceaiului de mușețel. Slavă Domnului. — O să am o rugăminte la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
brun-roșcat la gălbui, ca păpădiile adesea săltărețe și piuitoare pe care Dominique încă le mai hrănea în câte o boare de vis... Acolo o întâlnește. Aplecată ogival deasupra blocului ei de desen, schițând aproape sălbatic dezlănțuiri botanice care își întind rădăcinile de pe o foaie pe alta, se deversează în co role nesfârșite și cad, apoi, într-o putrefacție atotminerală. Tră să turile ei, de altfel frumoase, schimonosite de efortul de a auzi pulsația de viață din trupul plantelor și de a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cum îi descleștează degetele care stau să o cheme, printr-o bătaie la ușă, până la el. Umerii aduși se înde părtează. Dominique se întoarce în așternutul de culoarea păpădiei și-și trage plapuma până sub bărbie, până sub ochi, până la rădăcina frunții. A fost un vis, își spune, și închide ochii, legănată de min ciuna din care se ridică, odată cu zorile, inexpugnabilă, dezamăgirea. Prima dată se clătinase. Cam ca un om beat. După atâția ani în care n-ai atins pământul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
încă unul, tocmai la Fez. Citise povestea cu studenta botanistă și manuscrisul unui anonim arab de secol VIII (sau IX?) de la Archivo de Indias. Despre cum făcuse municipalitatea săpături pentru că ea, studenta, găsise acolo, în schițele de plante rare, cu rădăcini și corole și tentacule și clorofilă împletită în caligrafie arabă alunecoasă ca o iederă otrăvitoare o hartă, ceva, niște apeducte, niște ca verne care, odată dezgropate, se dovediseră a fi un soi de Atlantidă urbană, un alt oraș, o Sevillie
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Dezbaterea publică nu mai e, de mult, o dezbatere publică. E o coridă în toată regula. O cavalcadă în care o să se lase cu sânge. Să sape mai departe, sau să-nchidă ochii și să creadă c-au visat urât? Rădăcinile coboară adânc, adânc printre ziduri și pavilioane. Inima Sevilliei de sub Sevilla e chiar sub Santa María de la Sede. Sub Patio de los naranjos. Mama e bine mersi, în casa din Intrarea Vâlcului. Casa mătușii ciudate. De unde știi că e bine
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
am bucurat la fiecare izbîndă a ta; și, da, nu mă reține nimic să recunosc: te iubesc ca pe copilul meu, fiule! Cei doi se priveau adînc în ochi. Spusele lor se împrăștiaseră în văzduh și cădeau acum înapoi la rădăcina copacilor, ca o ninsoare fierbinte, sfărîmînd frigul zilei de primăvară abia mijită și dezghețînd zăpada iernii trecute. Mare Arus, de la voi am învățat tot ceea ce trebuie să știe un lup. Mai puternic și mai pregătit decît sînt acum nu voi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dacă n-aș încerca să le dau de urmă și știu că tu poți înțelege asta, Mare Arus! Șefului haitei nu-i venea să-și creadă urechilor. Atîta profunzime îl lăsa descumpănit. Lupino avea dreptate. Pînă nu-și cunoaște istoria, rădăcinile, nici un lup adevărat nu poate crește sănătos, nu se poate bucura de echilibrul maturității, nu închide ochii, la capăt de drum, liniștit. A cîta oară îi descoperea băiatului neîntrecute calități? Iar misiunea lui, de a-l îndemna pe puiandru să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ușurință un animal mai plăpînd. Chiar și unul puternic poate avea probleme, dacă nimerește în mijlocul unui torent adînc. Acolo n-ai cum să înoți; apa adună tot ce întîlnește în cale, de la ramuri uscate la milioane de frunze moarte, de la rădăcini putrede la pietre rămase de la ultimul dezgheț; și, cu forța lor cumulată, căpătată în rostogolire, nu te poți măsura. Din cînd în cînd, obosit de întîmplările de peste zi și legănat de șoaptele nopții, puiandrul închidea ochii și aluneca abrupt pe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
din calea lui, ca să nu rămînă speriate pentru toată viața; era așa de urît, încît, după ce se adăpa, nimănui nu-i mai venea să bea de la același izvor în ziua cu pricina. Avea un chip de nerecunoscut: urechile, sfîșiate din rădăcini, atîrnau fără viață peste fața tumefiată; un ochi acoperit complet de o umflătură care-l deformase; celălalt îi lipsea cu desăvîrșire; picioarele îi erau mușcate și mersul transformat într-un tîrîș chinuit; și n-ai fi știut ce animal este
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lor, dușmanilor mei, să trăiască durere ca aceea cu care a trebuit să recunosc că v-am pierdut. Am urît atunci pămîntul pentru care luptasem și care devenise motivul invidiei și răzbunării lor. Am urît fiecare piatră, fiecare copac, fiecare rădăcină, și am jurat să nu mai calc pe-acolo cîte zile voi avea. Fusesem mutilat, fiule, și nu la trupul meu obosit mă gîndesc cînd spun asta... Dar într-o zi m-am trezit. Mi-am dat seama că răspunsul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
bine în societatea românească și își aduce contribuția la dezvoltarea socio-economică a zonelor unde este cantonată. Prof.univ.dr. Corneliu IAȚU 1. Introducere Începând din secolele XVIII-XIX, în câteva localități din județul Iași trăiesc în bună înțelegere atât oameni care își au rădăcinile aici dintotdeauna, de la strămoșii lor, cât și urmași ai celor care, în anumite împrejurări istorice nu și-au mai găsit locul și liniștea în țara mamă și au fost nevoiți să emigreze și să se stabilească acolo unde natura și
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
acest caracter tot ce clădește iubirea. Nu mă iubi, vei suferi prea mult!” Buzele lui tremurânde le atinseră pe ale ei, ezitând o clipă. O lacrimă se ivi printre pleoapele închise umezind genele, prelingându-se apoi pe tâmplă, până atinse rădăcina firelor de păr, pierzându-se printre ele. Ridică cu greu pleoapele de pe ochii obosiți din cauza tristeții care-i copleșise de nenumărate ori. O durere surdă se zbătea în partea stângă a pieptului care se ridica și cobora într-un ritm
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o alungi. - Dar... - Deja ai supărat-o din nou și iarăși se va revolta, iar rănile ei te vor durea și iar te vei plânge. - Nu vreau să mai doară, dar dacă voi suferi mai mult lăsând-o să prindă rădăcini în inima mea? Iar el... Karina tresări simțind o mână pe umărul ei, scuturând-o ușor. Deschise ochii și se sperie de șoferul care era ușor aplecat asupra ei. - Se pare că v-a furat somnul și v-a adus
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
lungul vieții; depinde și de cât de concentrat a fost! Amintirile (îndeosebi cele „dulci”) ca o boare binefăcătoare în miez de vară - dau farmec și culoare vieții. Fără tradiții, fără datini și credințe, un popor e ca un arbore fără rădăcini adânci a cărui tulpină se usucă dispărând fără urmă. Transmiterea tradițiilor, datinilor, obiceiurilor înspre viitor, ca semn al existenței și trecerii unui popor prin istorie, este misiunea fiecărei generații. Norii lasă ploaia să cadă pe pământ să se facă pâine
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
ironie este foarte puternică, fiind vecină cu o critică întâlnită de multe ori în decursul vieții: această lucrare este o lamentabilă, foarte lamentabilă greșeală a autorului", pentru că " Nu se știe bine ce și-a propus autorul, și acest lucru este rădăcina celor mai mari defecte ale sale". Putem să parafrazăm un dicton vechi românesc spunând că o greșeală recunoscută este pe jumătate (sau în totalitate) iertată. Prezentându-și cu expresii dure, întâlnite la unii exegeți care nu puteau formula criterii precise
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sau nerăbdarea, atât de rău sfetnic, unul ca și cealaltă, au dictat acest roman, sau ce o fi el, de vreme ce nu reușim să-l clasificăm. Nu se știe bine ce și-a propus autorul în el, și acest lucru este rădăcina celor mai mari defecte ale sale. S-ar putea spune că, perturbat poate de lecturi proaste și obsedat de certe dorințe la care a reflectat puțin, și-a propus să fie extravagant cu orice preț, să spună lucruri rare și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
este teribil, este teribilă școala! Ce de lucruri învață din ea! Papá, soarele spune planetelor pe unde să meargă... "Of școala, școala! Îi învață antropomorfismul! Că soarele spune...? Și cum îl dezrădăcinez de asta? A dezrădăcina? Dar în ce are rădăcini? A dezrădăcina! Limba însăși cu care facem știință este o revărsare de metafore. Dacă nu o facem cu algebra, nu vom face lucru bun. Am decis deja, trebuie să intervin, și, deși merge la școală, îl voi instrui eu..." Papá
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
homosexuali sau lesbiene. Poate fi considerată a fi o dorința pentru intimitatea mistică sau înțelegere. Maroul reprezintă senzația, pentru că se aplică simțurilor corpului. În funcție de poziție, indică nevoia sau suprimarea confortului fizic. Asocierea cu această culoare a pământului semnifică nevoia de rădăcini, de a aparține cuiva, insecuritatea sau situația în care individul nu poate coopera. În general este găsită în ultimele poziții (cea mai puțin preferată), de aceea este semnificativ dacă maroul se găsește printre primele culori preferate. Acest lucru indică de
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
ieșit unul câte unul afară, unde un camion hodorogit Îl aștepta doar pe Matei. Țiganii au Înșfăcat sicriul și l-au trântit În camion. Cortegiul s-a pus În mișcare tăcut, Înaintând muribund către cimitirul din apropiere, care Își Înfipsese rădăcinile, ca o caracatiță macabră, În liniștea nesfârșită a câmpului. Aerul cald al verii l-a izbit În plină figură, se simțea legănat de valurile amețelii de parcă țărmul câmpiei aceleia ar fi fost o mare murdară, unde plutea răvășit un cimitir
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
fiind societatea actuală românească în marea ei majoritate, nu poate altfel decât să perceapă smerenia ca pe o neputință, ca pe o slăbiciune, ca dealtfel tot ceea ce vine de la Dumnezeu. Opusul smereniei este mândria, considerată de toți Sfinții Părinți ca rădăcină a tuturor păcatelor. Iată, în acest context, un model de spovedanie lăuntrică, ce duce la smerenie, propus de nimeni altul decât Părintele Arsenie Boca. Cine ar avea suficientă conștiință de sine astfel încât să mărturisescă acestea Părintelui Duhovnic, la Sfânta Spovedanie
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]