1,548 matches
-
-i „că așa ias te obiceiul, într-un an o dată să dea muerea palme bărbatului“. În general, femeia aruncă, lovește și fuge, conștientă că nu poate face față unei lupte corp la corp. Acuzațiile de vrăjitorie, cu scopul de a răpune viața soțului, se alătură celorlalte. Vră ji to ria se asociază întotdeauna cu universul feminin. Constantin polcovnicul se află în jude ca tă cu soția sa Anica de trei ani, cerând despărțirea cu înverșunare sub pre textul că aceasta i-
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
chiar în dreptul botului. O femelă de crocodil poate da dovadă de multă delicatețe. Deși poate aplica o presiune de câteva tone cu dinții, este capabilă să își poarte în gură puiul din cuib până la apă, pentru ca prădătorii să nu-l răpună. Din acest punct de vedere, crocodilul este la fel de inteligent ca pasărea... Lumea elefantului "Să vezi cum stau elefanții lângă un tovarăș muribund, cum îl sprijină: este uimitor. Dacă se prăbușește, ceilalți îl susțin cu trompa, îl ajută să se ridice
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Se spune că acel blestem era legat de o comoară ascunsă în scorbura sa, care avea o gaură secretă prin care se vedea aurul ascuns. Plopul falnic a purtat în spate o povară de patru veacuri. Negura vremurilor l-a răpus, dar amintirea lui o poartă numele satului”. 4. Plopul lui Ștefan Vodă (II) « În satul Plopu era demult un plop tare bătrân. Se spune că el a fost sădit chiar de Ștefan cel Mare. Cu timpul avea o grosime așa
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
și, etiologic, aici sunt rădăcinile stărilor sale de delir sau controversata abulie hamletiană. Freud nu omite să facă trimiteri la viața lui Shakespeare, constatând că piesa a fost scrisă la un an după moartea tatălui. Ca o fatalitate, Hamlet sfârșește răpus de aceeași otravă pregătită din timp de chiar cel care i-a materializat intențiile. Pe aceeași coordonată a iubirii mamei, se înscrie și refuzul lui Hamlet de a se căsători cu Ofelia, răceala și chiar frigiditatea de care dă dovadă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Cvasi-identic apare caracterizat și fostul rege, de însuși fiul său: "Așa, sobol bătrân! Zi, robotești/ Atât de iute sub pământ? Grozav ocnaș!"215 Ladima și regele ucis ne apar într-o dublă situație tragică. Ei au revelația că moartea îi răpune mai înainte ca destinul lor să fie împlinit; tatăl îl avertizează pe Hamlet că a fost "Trimis cu catastiful ne-ncheiat", după cum personajul lui Camil, mult apreciat ca autor de versuri, nu reușește până la gestul fatal să-și organizeze opera într-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
învăluită în tăcere. El nu dorește să vorbească și să deconspire taina decât în fața fiului său. Prințul Danemarcei și Gelu Ruscanu resimt ca pe o povară metafizică o atare înzestrare de a cunoaște Moartea, înainte ca ei înșiși să fie răpuși, prin perceperea imaginii părinților. Hamlet se deosebește de ceilalți nu prin hainele cernite purtate și nici prin lacrimi "bogatul ochiului șuvoi". Acestea sunt toate semnele firești ale unei dureri sincere. El este mai "altfel" decât ceilalți, îl "adumbresc într-una
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lui Holbein moartea, sub chipul ei cel mai hidos li se înfățișează în momentul solemn al apogeului lor diplomatic, țeasta lui Yorrick îi apare lui Hamlet tot într-o situație triumfală, după un periplu în Anglia în care și-a răpus toți adversarii care erau tocmiți să-l piardă. A demonstrat că nu este laș ori ezitant, depășind o stare de criză inerțială care îl măcina. Nu-și poate clama victoria fiindcă, până la răzbunarea supremă, tăcerea este virtutea lui de preț
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
după o draperie din iatacul reginei și asta îl face pe erou să creadă că și-a meritat soarta. Gândul d-nei T. este otrăvit de durerea provocată de Fred și otrava parcă îi cuprinde întregul corp. Letala substanță care îi răpune pe toți în finalul piesei lui Shakespeare! Iar prima comparație la care recuge în jurnal este firesc din sfera acvaticului: ea obișnuia să disece orice amănunt, orice motiv, cu încăpățânarea celui care caută izvorul unei ape subterane într-o grotă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
l-a determinat pe Lapedatu în primăvara anului 1941 să facă repetate demersuri, pentru a-l sprijini pe V. Papilian, președintele Societății Scriitorilor din Ardeal, pe lângă guvernatorul Băncii Naționale, pentru finanțarea revistei ,,Luceafărul“. Cu acest prilej spunea: ,,Timpurile ne-au răpus din nou vechiul ideal al unității naționale și geografice. Pentru aceasta va lupta din 14 Keith Hitchins, România. 1866-1947, Editura Humanitas, București, 1994, p. 479; vezi și Ion Mamina, Consilii de coroană, Editura Enciclpedică, București, 1997, p. 170-173. 15 Ioan
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
denigreze. Pusă față-n față cu fantomele trecutului, supusă unei introspecții chinuitoare, fragila pavăză a bătrânului matematician cedează. Călcâiul lui Ahile era rănit de moarte. Renegându-și vechile acuze privind Teorema Incompletitudinii, într-un acces de mistificare paranoică, Petros moare, răpus de propriul delir, agravat de o probabilă congestie cerebrală. Petros Papachristos, fausticul și luciferianul personaj, impune prin suprafirescul, emoționantul său curaj de a se fi lăsat atras în mrejele de foc luminos, dar și pârjolitor al Reginei științelor, de a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
l-a determinat pe Lapedatu în primăvara anului 1941 să facă repetate demersuri, pentru a-l sprijini pe V. Papilian, președintele Societății Scriitorilor din Ardeal, pe lângă guvernatorul Băncii Naționale, pentru finanțarea revistei ,,Luceafărul“. Cu acest prilej spunea: ,,Timpurile ne-au răpus din nou vechiul ideal al unității naționale și geografice. Pentru aceasta va lupta din 14 Keith Hitchins, România. 1866-1947, Editura Humanitas, București, 1994, p. 479; vezi și Ion Mamina, Consilii de coroană, Editura Enciclpedică, București, 1997, p. 170-173. 15 Ioan
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
detecta pe urmele interpretărilor durandiene două registre diurn și nocturn registre care delimitează scena actanțială. După cercetătorul francez În cadrul imaginarului, În cadrul regimului diurn al fanteziei un spirit solar, un rege ,un monarh, un prinț investit cu semnele regalității trebuie să răpună un monstru, sau să elibereze din Întuneric o domniță, o fată, o ființă supusă unei constrîngeri. Operînd cu acești termeni simbolici și În interiorul poemei Luceafărul vom Întîlni elemente care vin În sprijinul afirmațiilor noastre. Suntem de acord să recunoaștem că
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
aduc mai albe îndărăt.// În nopți clinchetitoare să stau și să contemplu/ Singurătatea lunii și plânsul ei enorm/ Reverberat în nouri ca-n murii unui templu/ Pe când viața-mi trece și turmele îmi dorm.// Să-aștept să vină vara să-mi răpună/ Mieii sortiți spre setea dulcii hume/ Și-n transhumanța sfântă să curgem împreună/ Muți, fără de prihană, dar anume." (Păstor de fulgi). 99Luiza Bratu, op. cit., p. 25. 100Ibidem, p. 26, "Cuvântul acestor texte aparține ordinii evenimentelor și, implicit, al acțiunii și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o ursoaică. Micul episod cinegetic nu este lipsit nici el de suspans: "namila venea prăpăstioasă, întărâtată și de rană, și de larma crescândă a unui corn și a unor câini de vânătoare". Stoicea are prezență de spirit și reușește să răpună fiara: el "făcu vânt copilei în scorbura de var [...], așteptă dihania până se apropie bine și-o trăsni de-i risipi creierii". Episodul are valențe anticipatoare și dobândește, în lumina epilogului, o semnificație aparte. Odată îndepărtată primejdia, eroul descoperă că
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
reunite în cadrul Conferinței de Pace de la Paris (fără Rusia roșie) au recunoscut dreptul românilor de a se uni într-o singură țară. Moldova era plină de cimitire în care fuseseră înhumați zeci de mii de militari și civili, deopotrivă. Îi răpuseseră bolile, malnutriția, gerul aspru al iernii 1916-1917 dar și rănile grave căpătate pe front. În cercetările întreprinse de autor în vara anului 2007, am găsit martori oculari ai acelor vremuri tragice care, cu lacrimi în ochi, mi-au povestit ce
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Regimentul 42 Infanterie Drăgășani, Regimentul 43 Infanterie Slatina, Regimentul 318 Infanterie (rusesc) ș.a. f. Cozmești De fapt, toți militarii au murit în satul Fâstâci, aparținător și atunci și acum comunei Cozmești, în infirmeriile Regimentelor 79 și 80 Infanterie. Numărul eroilor răpuși de boli a fost de 35. Toți au fost înhumați în cimitirul sătesc, fără a ne putea preciza cineva pe unde. g. Dănești Pe teritoriul comunei Dănești de atunci au murit 12 militari din care 11 din Regimentul 43/59
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
sub nicio formă sacrificiul suprem al unor evrei vasluieni (uitați prin arhive de mulți „binevoitori” care le-au citit numele dar le-au trecut sub o lașă tăcere), ce au căzut pe câmpul de onoare al Primului Război Mondial sau au fost răpuși de boli necruțătoare prin diferite spitale de campanie din Moldova rămasă liberă. Iată câteva nume de eroi evrei vasluieni: Moise Rivcu (26 de ani), Solomon Avram (26), Goldstein Haim (22), Herșcovici Herșcu (30), Moisă Himă (29) ca și alți 33
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
al prostiei fudule. Unul dintre monografiști mai consemnează, fără entuziasm: "Tînărul intrase și în grațiile soției lui Bogdan-Pitești, care se pare că ar fi vrut să-l facă beneficiarul jefuirii soțului ei, aflat o clipă în pericol de a fi răpus de o boală grea." Pe fiica lui Delavrancea o amintește doar pentru a se preamări pe sine: "O văd pe Cella care îmi vorbește de admirația numitului Barbu pentru romanul meu"; numitul Barbu e reputatul scriitor B. Șt. Delavrancea statornic
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
la el și nu-l rădici, Și fetele se miră. ...O, nu! Nu-i drept să te-ndoiești! La geam tu sari deodată, Prin noapte-afară lung privești „Ce vezi ?” întreab-o fată. „Nimic... Mi s-a părut așa!” Și jalea te răpune, Și fiecare vorbă-a ta E plâns de-ngropăciune. într-un târziu, nerădicând De jos a ta privire „Eu simt ca voi muri-n curând, Că nu-mi mai sunt în fire... Mai știu și eu la ce gândeam Aveți și
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
al firii noastre omenești 248. Bătrânul Slavici respinge "spitalul" lui Zola cu aceleași argumente cu care altădată susținuse "spitalul" lui Caragiale. Ceea ce e surprinzător e că propriul "spital" al eroilor Iorgovan, Pupăză, Bandi, Reghina din Pădureanca sau Mara ar cădea răpus de rigiditatea principiilor estetice susținute cu atâta vervă de scriitorul anilor din urmă. Fără îndoială că Slavici a fost dintotdeauna un partizan al ideii că esteticul este congener eticului, dar amândouă categoriile sunt deduse de el în anii maturității creatoare
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
pe Mărița din Zencani, fată frumoasă și foarte curtată de flăcăi, dar care și-a urmat până la urmă soțul În Preluca. Este vorba de Simion al lui Ionuț al Mariei lui Ilie. Când aceasta era pe patul de moarte, fiind răpusă de un cancer nemilos, Antal ar fi venit la ea și i-ar fi mărturisit regretul că soarta nu i-a putut uni dar și reproșul că a preferat pe altul. Te-ai măritat cu ăla, Măriță, fiindcă era mai
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
bătut drumul până la Școala din Părău și apoi la centru, timp de șapte ani. Puțin pistruiată, dar ageră la minte, după ce a terminat un liceu agricol s-a stabilit În Târgu Mureș. Păcat de ea, fiindcă un cancer galopant a răpus-o În floarea vârstei. Pe față (partea dealului dinspre Părău) locuia Nuțul Gorii Râpanului. Acel Gorea (Grigore) se numea Dobreanu. Se spune că bunicul acelui Râpan fusese cioban și ajungând cu oile pe aici și-a găsit o drăguță pe
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
era deloc cheie de biserică. Rea de muscă, de felul ei și iubăreață foc, prefera mai ales flăcăii mai tineri și bărbați feroce. Unul Bocuțu din Zăpode, bărbat tânăr și arătos, este prins de soțul Încornorat În patul conjugal, cade răpus Într-o zi de iarnă, Împușcat de soțul cu nume de Lup. Deși nu a fost Împușcat decât Într-un picior, nefiind pe acolo nimeni să-l panseze și pierzând mult sânge, În cele din urmă se prăbușește. Dar după
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
construit casa tot pe lângă tatăl lui. Căsătorit cu Nastasia care Îi naște trei flăcăi: Neculai (Țarca), Toader (Pișta), Nuțu (Fișli) și o fată. Dacă Toader a avut numai o fată, pe Valeria, Învățătoare În Platonești, dar care moare de tânără răpusă de un cancer, părinții Îndurerați supraviețuindu-i, Neculai (Țarcă) are nu mai puțin de zece copii. Pe cel mai mare, Miron, l a crescut unchiul lui Toader. Nevestele celor doi, Ioana și Maria, erau surori și copilăriseră la Ciudica cu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Când moartea Îi despărțea, durerea devenea sfâșietoare. Nimeni, niciodată, nu va putea Înlocui pe omul iubit. Aceasta era credința văduvei. Ochii ei se Închideau sub povara suferinței. Dacă o femeie rămânea văduvă de război sau pur și simplu bărbatul era răpus de vreo boală, foarte rare erau situațiile când ea se recăsătorea. Vecinii pe atunci erau săritori la nevoie și o ajutau la muncile câmpului, mai ales la arat și la cosit. Trebuie să o ajutăm că e văduvă sărmană, aceasta
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]